Să pornim într-o plimbare plină de aventuri. O plimbare pe un drum prin viață, atât individual, cât și colectiv ca umanitate. O plimbare nu doar prin această viață actuală așa cum o trăim, ci și prin numeroasele vieți care ne-au precedat și care și-au lăsat impresiile în câmpul nostru de viață.
Această călătorie poate fi lungă și plictisitoare, întinzându-se pe mai multe vieți. Vremuri bune alternând cu cele rele, cele fericite cu cele triste. O multitudine de experiențe de viață. În prezent urcăm pe un munte, atingându-i vârful cu recunoștință, văzând mai multe vârfuri în depărtare la care se poate ajunge doar coborând mai întâi într-o vale, înainte de a începe o nouă ascensiune. În fața noastră este o vale verde luxuriantă și trecem mai departe. Toate văile vor fi diferite, la fel și munții pe care îi urcăm. Uneori, văile pe care le vom întâlni în călătoria noastră ar putea fi un deșert, sumbru și monoton și vom simți că nu ne mai putem urmări scopul.
Care este scopul nostru? Ne-am propus să descoperim o nouă cale, neparcursă anterior, aparent undeva în depărtare, dar în realitate mai aproape decât mâinile și picioarele. De fapt, aceasta este în noi, dar nu o putem percepe încă. Ne schimbăm îmbrăcămintea, aspectul exterior în funcție de schimbările de temperatură și de altitudine, dar nu ne uităm în interior. Corpul nostru îmbătrânește, sănătatea noastră se deteriorează, dar continuăm. Într-o zi ne dăm seama că fiecare vârf de munte ne duce într-un loc mai înalt decât precedentul și că în procesul de a ajunge acolo a trebuit să ne descărcăm o parte din încărcătură, lăsând multe în urmă. Gândurile, ideile, emoțiile sunt aruncate pe parcurs.
Urcăm din ce în ce mai sus și observăm că coborârile sunt din ce în ce mai scurte, peisajul se aplatizează, devenind mai mult ca un platou dar urcând mereu în sus. În cel mai înalt punct, acest platou se deschide într-o câmpie frumoasă, calmă și senină, cuprinsă de o pace dincolo de orice imaginație, dincolo de toate experiențele anterioare. Continuăm să înaintăm în acest nou tărâm și realizăm că nu mai avem atașamente față de tărâmul pe care l-am lăsat în urmă. Continuăm ca înainte pe această cale de viață, dar ne dăm seama că suntem în același timp și altundeva. Într-adevăr, o experiență ciudată, care este la început oarecum alarmantă. Dar și mai alarmantă este întoarcerea înapoi, așa cum am putea avea tendința de a face în această etapă, descoperind că drumul pe care am venit nu mai este aparent. Riscăm să cădem într-o prăpastie, devenind conștienți de adâncurile în care a căzut omenirea și pe care le-am lăsat acum în urmă. O mare tristețe ne cuprinde pentru starea umanității, dar și o pace profundă și o dorință profundă pentru noua realitate, noua cale pe care ne îmbarcăm acum.
Și astfel mergem în acest loc liniștit, învățând pe măsură ce înaintăm din greșelile pe care le facem încă în viața noastră, învățând să nu ne încurcăm în rămășițele propriei noastre vieți în care încă trăim. Într-adevăr, există o nouă cale în față, cu o destinație încă nepercepută.
Continuăm, descoperind pe măsură ce mergem, un nou sentiment de libertate, noi percepții, noi sensibilități. Ne putem mișca liber acum, nemai fiind împovărați de lucrurile care ne-au legat, de lucrurile pe care le-am lăsat în urmă. Din când în când încearcă să ne ispitească înapoi, dar nu există întoarcere și avem o nouă abilitate și putere de a le respinge. Vedem lucrurile într-un mod nou, într-adevăr ne aflăm într-un spațiu diferit acum, o realitate cu totul nouă. Interacțiunile noastre cu colegii de călătorie (și descoperim că sunt mai mult decât câțiva) s-au schimbat, recunoaștem o nouă abilitate emergentă de a-i percepe, de a-i înțelege. Există un sentiment de pace interioară și de a fi una cu toți cei din jurul nostru în această realitate uimitor de diferită, dar și recunoașterea că este doar un început, un început complet nou. O nouă cale, care ne conduce Acasă.
