Upanishadele, scrise între ca. 700-200 î.H., sunt considerate inima filosofiei indiene. Acestea aparțin textelor antice ale hinduismului și sunt larg răspândite și foarte recitate chiar și astăzi. Cele mai multe dintre ele fac parte din Vede, din cele patru colecții care formează cel mai timpuriu corp al Scripturii indiene, format din Rig Veda, Sama Veda, Yajur Veda și Atharva Veda.
În Tattiriya-Upanishad, Partea II.3.1 citim: „Corpul spiritual al omului este format din Yahur-Veda drept cap, Rig-Veda ca brațul drept, Sama-Veda este brațul stâng, iar Upanishadele sunt inima, iar Athar-Veda este baza.”
Upanishadele sunt o colecție uriașă și profundă de explicații și dialoguri, în cea mai mare parte între un maestru și ucenicul său, dar și între regi și înțelepți. Ele transmit o multitudine de subiecte spirituale contemplând filosofia universală și sunt centrate pe modul în care se poate depăși roata nașterii și a morții, din unghiuri diferite și în contexte diferite.
Chandogya Upanishad ne introduce în înțelepciunea lui Shandilya prin câteva cuvinte:
Toate acestea sunt Brahman. Din El, iese universul, în el fuzionează universul și în el universul respiră. De aceea, un om ar trebui să mediteze la Brahman cu o minte calmă. Acum, într-adevăr, un om constă în voință. Așa cum dorește în această lume, așa el devine atunci când el pleacă de aici. Lăsați-l cu această cunoaștere din voința sa.
El este Sinele meu în inimă, mai mic decât un bob de orez, mai mic decât un orz de orz, mai mic decât o sămânță de muștar, mai mic decât un bob de mei; El este Sinele meu în inimă, mai mare decât regiunea mijlocie, mai mare decât cerul, mai mare decât toate aceste lumi.
El a cărui creație este acest univers, care prețuiește toate dorințele, care conține toate mirosurile, care este înzestrat cu toate gusturile, care îmbrățișează toate acestea, care nu vorbește niciodată și care este fără dor − El este Sinele meu în inimă, El este Brahman. Când voi pleca de aici, eu voi ajunge la El cu siguranță: cel care are această credință și nu are nicio îndoială, va atinge cu siguranță Dumnezeirea. Astfel a spus Sandilya, da, așa a spus el. (Partea 3, 14. Khanda)
De milenii umanitatea a fost învățată că această căutare în afara noastră nu ne poate elibera. Doar „întorcându-ne” și căutând în noi înșine ne permite să depășim și să rezolvăm contrariile care sunt atât de proeminente și atât de puternice în lumea exterioară. Dacă putem uni Atman —, cel mai interior Sine — cu Brahman — creatorul universului — atunci nu mai există nicio separare sau dualitate, nicio alternanță între viață și moarte.
De aceea, Prasshna Upanishad (întrebarea VI) afirmă:
Ca aceste râuri care curg, legate de ocean, dispar în ocean după ce l-au atins, numele și formele lor fiind distruse și fiind numite simplu ocean − chiar și așa, aceste șaisprezece părți1 ale văzătorului, al cărui scop este Purusha2, dispare în Purusha după ce L-a atins, numele și formele lor fiind distruse și fiind numite simplu Purusha. El devine lipsit de părți și nemuritor.
La aceasta se află următorul verset :
Cunoașteți-L, pe Purusha, care singur trebuie să fie cunoscut și în care părțile se odihnesc ferm, ca și spițele din butucul unei roți, în care moartea nu te poate afecta.
Pippalada le-a spus: Până acum, într-adevăr, cunosc Brahmanul Suprem; nu este nimic mai mare decât acesta.
Butucul roții, unde toate manifestările devin una, și sursa din care provin, este Sinele a cărei realizare duce la o stare de conștiință care nu este „din această lume”. Este ca omnisciența oceanului în care curg râurile, renunțând la individualitatea lor. Pe lângă această stare de conștiență toate manifestările – inclusiv roata nașterii și a morții – pălesc.
Upanishadele aparțin marilor mărturii despre calea omenirii, calea care va fi finalizată prin completarea cu recunoașterii Sinelui. „Omule, cunoaște-te pe tine însuți!” – această poruncă care încoronează frotispiciul Templului din Delphi este steaua universală care ghidează întreaga cale.
Cautați Sinele adevărat și uniți-vă cu el!
1. Conform acestei învățături, ființa umană este compusă din 16 părți.
2. În funcție de sursă și de cronologia istorică, Purusha înseamnă Omul Cosmic
sau Sinele, Conștiința, și Principiul Universal.
