Respirație și echilibru

În medie de douăsprezece ori pe minut ne reechilibrăm sistemul de viață. Expirăm acid carbonic, inspirăm oxigen. Dacă acest lucru merge bine, ne putem trăi viața. Dacă nu mai reușim să introducem oxigen, deoarece veziculele pulmonare nu mai funcționează optim, și literalmente gâfâim când respirăm, starea noastră devine critică.

Respirație și echilibru

Care ar fi situația în ceea ce privește plămânii lumii? Ca și în mare, așa și în mic. Junglele de pe planetă acționează ca și veziculele pulmonare: eliberând oxigen și respirând dioxid de carbon. Acest lucru este contrar funcției plămânilor umani, și prin urmare este un sistem perfect pentru a menține echilibrul dintre oxigen și dioxid de carbon pe Pământ, pentru a păstra aerul pur.

Dar în fiecare minut terenuri întinse, de mărimea unor terenuri de fotbal, pline de copaci sunt tăiate pe Pământ. Echilibrul este din ce în ce mai deranjat. Și de asemenea tot ce omenirea face, cum ar fi să conducă mașinile, avioanele zburătoare, să lase giganții oceanici să navigheze și fabricile să-și împrăștie deșeurile în aer, totul contribuie la tulburare. Acum, când criza a curățat puțin aerul, oamenii au avut ocazia să observe cât de poluat devenise. Ei pot acum ‘respira’ din nou, pentru că planeta poate ‘respira’ din nou. Ceva din echilibru s-a refăcut.

Câmpul nostru de existență este axat pe conservare, și este supus legilor echilibrului. Prin urmare, aceste legi se ocupă de corectarea necesară, ai putea spune. Omenirea de pe planetă a contractat în general o infecție. Scopul unei infecții este de a combate și elimina pericolul. Cât mai radical posibil. Omenirea în general înțelege acest lucru. Sănătatea are prioritate asupra economiei, oricât de dramatic ar fi impactul economic.

În același timp, este clar că echilibrul de pe Pământ a fost mult timp deranjat pe toate fronturile. Fundamentele biologice, organice, geologice, spațiale și atmosferice au fost mult timp afectate.

Și acum există un șoc care trece prin lume. Un sentiment că timpul unei schimbări a venit, da, trebuia să vină. În urmă cu aproape patruzeci de ani, un articol din revista Pentagrama despre Echilibrul deranjat conținea următoarele cuvinte:

Ce înseamnă acum că în câmpul nostru de viață echilibrul este deranjat? A apărut o situație în care câmpul existenței nu își mai îndeplinește în mod organic scopul inițial. (…) Omul și-a pierdut amintirea destinului său. El nu mai cunoaște planul câmpului său actual de existență. Echilibrul, care a fost prezent într-o anumită măsură în această ordine legată de timp și spațiu, a fost afectat de omul însuși.

De ce este nevoie acum, se numește cunoaștere adevărată (gnoză), pentru a ajunge la înțelegerea la ce anume acest domeniu al vieții îi servește omului – ca expresie a unei entități create de Dumnezeu. Echilibrul perturbat ar putea fi definit ca o expresie a tuturor acelor forțe și puteri care au dezvoltat și au menținut abaterea de la fundamentele naturii dialectice.

Omul, responsabil colectiv și individual pentru aceste puteri și forțe, la un moment dat se uită în oglindă și vede monstrul atât de înfiorător profilându-se în fața lui, că refuză să accepte fantoma ca realitate și fuge în transformare. (…) Grupul bine intenționat se limitează la consecințele unui comportament defectuos în viață. Cu toate acestea, cauzele schimbărilor rapide sunt mai profunde. O reacție ca urmare a unei reforme a vieții este atunci o reacție primitivă. (…)[1]

A venit timpul schimbării

J. van Rijckenborgh spune despre aceasta:

Omenirea a atins nadirul materialității, nadirul absolut al lumii. Prin urmare, materia nu va deveni mai densă, nici mai compactă. Și odată cu ea sosește timpul sfârșitului și întoarcerea către sus. Această răsturnare va fi exprimată în ceea ce s-ar putea numi spiritualizarea materiei. Nu spiritualizarea în sensul glorificării, ci ca o subțiere a materiei. De fapt, credem că această subțiere a materiei a început deja într-o oarecare măsură. Această subțiere va însemna un proces de dizolvare a materiei, sau, în alte cuvinte, ceea ce Cartea Apocalipsei numește ‘căderea Babilonului’. Materia, toate instituțiile sale materiale și tot ceea ce există din și prin materie nu vor putea să se susțină așa cum se susțin în prezent. Căci starea atomică a Pământului se va schimba complet.

De aceea este evident că omul materialist dur, care și-a concentrat toată speranța și străduința asupra materiei, nu va putea să o păstreze. Ca urmare a schimbării structurii atomice și a calității Pământului nostru, în curând va exista o linie de separare traversând întreaga omenire.

(…) Datorită stării reale a lucrurilor în acest moment, grupul mare capabil să reacționeze la schimbări va putea ajunge la o înțelegere matură. Susținuți de această perspectivă, mulți vor putea conștientiza adevăratul scop al umanității lor. Din această perspectivă vor putea să se elibereze de materia opresivă, să pătrundă pe calea care duce la viața spirit-suflet.[2]

A deveni din ce în ce mai subțire

O predicție miraculoasă, acest „a deveni mai subțire”, dacă ne uităm la ceea ce a devenit practica noastră de zi cu zi. A nu mai lua mașina la locul de muncă, dar muncind și mergând la școală fără să ne mișcăm, folosind conexiuni prin intermediul electricității. A nu mai lansa giganții oceanici încărcați de containere pline cu tot felul de lucruri, sau giga-hotelurile plutitoare peste mările lumii, ci a despacheta și a ne înapoia la propriul nostru mediu imediat pentru hrană și relaxare. A nu mai goli pământul, deposedându-l de cărbune, petrol, gaze și copaci, ci generând electricitate cu ajutorul vântului și al Soarelui. Se pare că este chiar începutul acelei subțieri, o predicție care, în realizarea sa, poate fi încă cu multe secole înaintea realității.

Și acum, înapoi la respirația de la început. Esoteric, este mult mai mult decât a respira aerul. Substanța eterică și astrală este inhalată împreună cu acesta, având o calitate comparabilă cu cea a aerului poluat.

Substanța astrală atât de poluată din câmpul nostru de viață nu este altceva decât substanță astrală divină, pură inițial, adusă și ținută în vibrații inferioare și plină de nenumărate fenomene de viață nelegiuite.[3].

Dar omenirea nu este lăsată singură în călătoria sa prin timp. Modificarea influențelor creează noi posibilități. Datorită încărcării electromagnetice puternice a lui Uranus, respirăm acum într-o nouă luminozitate, suflul aprins al unei noi vieți. Ființele umane trebuie să răspundă la acest lucru. Dacă se adaptează la această forță de lumină astrală superioară, atunci această respirație permite o nouă atitudine față de viață, deoarece influențează sângele, fluidele nervoase, focul coloanei vertebrale, secreția internă și întreaga conștiință. Această respirație persistă apoi, într-un echilibru interior, aducând schimbări reale. Căzând din nou în vechile obiceiuri de viață, noua forță de lumină își pierde o mare parte din capacitatea sa inițială și devine din nou poluată. Doar o circulație continuă a acestei forțe de lumină inhalate în sistem poate produce și menține o schimbare a conștiinței. Omenirea este pe drum într-acolo, oricât ar dura. O perspectivă plină de bucurie, în mijlocul întregului haos.

 

[1] Echilibrul deranjat, revista Pentagrama1982 nr. 10

[2] J. van Rijckenborgh, Nunta Alchimică a lui Christian Rozacruce, partea 2, cuvinte de încheiere, Rosycross Press, Haarlem 1969

[3] J. van Rijckenborgh, Remediul Universal, cap. 5, Rosycross Press, Haarlem 1978

Print Friendly, PDF & Email

Distribuie acest articol

Imagine prezentată:

Data: august 8, 2020
Autor: Anneke Stokman-Griever (Netherlands)

Imagem em destaque: