Puterea și conștiința în relații. Despre creativ și neo-creativ – Partea 2

Iubirea radiază din miezul cel mai interior al ființei. Ea conduce la diferite faze în procesul de creație și conștientizare. Acestea sunt reprezentate pictural în mitul indian al lui Shiva și Shakti. În acest sens, putem recunoaște și etapele de dezvoltare în parteneriatele noastre.

Puterea și conștiința în relații. Despre creativ și neo-creativ – Partea 2

Către partea 1

 

Creație și Conștiință

Mitul lui Shiva și Shakti ne arată fazele succesive ale creației și procesul de a deveni conștient în interacțiunea forței masculine și a puterii feminine.

La început este Unul – Shiva, transcendentul Tot-Unul. Ființa sa veșnică Brahman înseamnă: conștiință fără limite. Este Cel fără un al doilea. Toate procesele creatoare sunt încă în repaus. Ele încă zac inactive în el. Zeitățile se roagă energiei lor „adormite” ca ea să se poată manifesta în lume și să capete o formă concretă și o putere efectivă. Așa se naște Sati.

Apoi sunt doi – Shiva și Shakti/Sati – conștiință și putere. Din infinitul fără formă al Unului, creația ia formă prin principiul distincției. Conștiința supremă se împarte în două aspecte complementare care creează împreună și au multe nume: Shiva și Shakti, Purusha și Prakriti, Spirit și Materie, Conștiință și Energie. Creația începe atunci când voința Sa conștientă decide astfel și se ridică precum un curent de putere în El. Apoi el se desprinde din odihna Lui și începe dansul lumii: Shiva și Shakti se unesc. El Se lasă pe Sine cu devotament în mâinile ei.

„Căci El vrea să devină lumi în care Ea se poate bucura de El însuși în trilioane de forme, iar Ea Îi dă posibilitatea să realizeze această dorință. Ca putere creatoare executivă, energia ei inepuizabilă devine Mama Divină a Cosmosului, puterea Sa de concepere a lumii și de naștere a lumii.”(*Thole 2015)

Divinul se scufundă în natură

Doi devin mulți – Sati provoacă desfășurarea naturii. Puterea pulsatorie a lui Shakti duce la desfășurarea întregii naturi. Ea scoate la iveală forme mereu noi, de la cele mai subtile începuturi prin diferitele etape ale lumilor interioare psihologice până la cea mai densă materialitate. Din punctul ei de vedere, totul este Tot-Unul primordial, care se exprimă în lume ca Doi-în-Unul. Dar treptat ea îl învăluie din ce în ce mai mult cu varietatea ei de forme, astfel încât, din ce în ce mai puțin din ființa lui conștientă poate pătrunde prin acest „înveliș”. La un moment dat, Shiva nu mai este vizibil în creațiile lui Shakti. Acum el este cel care doarme în ea.

Parvati aduce eliberare și completare

Cei mulți devin Unul – calea lui Parvati către El.

Extazul amoros dizolvant dintre Shiva și Sati/Shakti primește o continuare, deoarece cu Parvati procesul de creație este condus la împlinirea lui.

„Devenirea formei trebuie urmată de devenirea conștiinței, astfel încât partenerii să fie din nou egali între ei. Forța Shakti funcționează astfel pe două niveluri. În timp ce Sati simbolizează în mod predominant nivelul natural al mamei lumii, Parvati reprezintă nivelul înalt al Mahashakti atotconștient.[…]. Ea este stăpâna supremă care nu este legată în munca ei de niciun mecanism al naturii și are puterea de a conduce conștiința limitată a ființei individuale înapoi în experiența atot-unității pe calea unei mai mari deveniri conștiente.“ (*Thole 2015)

Ceea ce cuplul divin ne exemplifica în narațiunea mitologică este un fel de „plan” care vrea să se transpună în coexistența noastră de zi cu zi.

„Acesta este nodul care leagă stelele împreună:
Cei Doi care sunt Unul formează secretul oricărei puteri.
Cei doi care sunt una sunt, de asemenea, în lucruri ca putere și dreptate
.

(Sri Aurobindo).

Drama dependenței și eliberării are loc și în ființa umană

Tema puterii joacă, de asemenea, un rol decisiv în parteneriat. Este ceva asemănător „cleiului” oricărei relații, dar numai dacă învățăm să vedem prin impulsurile de putere imature, infantile și adolescentine, în munca intensivă din umbră.

Ca și în cazul lui Shiva și Shakti, părțile dependente și independente se luptă constant în noi. Nevoia noastră fundamentală rezultă din prima copilărie. Cu cât primele nevoi elementare ar putea fi mai puțin satisfăcute în relația cu mama și tatăl, cu atât mai mult ne vom proiecta ulterior nevoile asupra partenerului în relația de cuplu.

În dezvoltarea ulterioară, dar mai ales în perioada pubertății, atunci nu ne putem mișca suficient de repede pentru a deveni independenți și autonomi. Atunci avem tendința de a ceda în fața unei iluzii de a dori să devenim independenți (cf. * Dittmar 2015). Cu toate acestea, a crește nu constă doar în câștigarea independenței. Mult mai importantă este creșterea capacității de relaționare, prin a învăța să construim o rețea ramificată de relații. Avem nevoie unul de celălalt. Avem nevoie de relații, într-adevăr, putem învăța să devenim capabili din punct de vedere relațional.

Acest lucru presupune ca ambii parteneri să încerce să-și arate reciproc părțile independente și dependente, pe picior de egalitate, și să permită cu adevărat vulnerabilitatea și dependența unul de celălalt. Putem recunoaște că nu este deloc de folos să ne afirmăm propriul interes în defavoarea celui al partenerului. Procedând astfel, am deteriora relația doar de dragul satisfacerii nevoilor pe termen scurt.

Devenind din ce în ce mai conștienți de rănile și vulnerabilitățile noastre, ne lepădăm armura protectoare și oferim potențialului nostru cel mai interior oportunitatea de a ne dezvălui. Poate apărea o permeabilitate către sinele nostru real – așa cum suntem „meniți” să fim. În această deschidere treptată, putem intra în contact cu o realitate care se află în spatele și deasupra a toate – cu un spațiu, o vioiciune, o plenitudine, o conexiune dincolo de orice imaginație.

Putem vedea această deschidere interioară ca un proces de auto-împuternicire. Prin recunoașterea treptată a părților imature ale personalității, ale nevoii și independenței compulsive din noi, identificările cu aceste părți ale ego-ului se pot slăbi, poate chiar dizolva.

Puterea iubirii care radiază din nucleul cel mai interior al ființei noastre poate apărea și poate curge din ce în ce mai liber. Această putere radiază cu mult dincolo de parteneriat în partea cea mai interioară a materiei. De asemenea, va face Pământul un „Pământ Nou”. În acest fel, ne acordăm cu lucrarea divină – cu Shiva și Parvati.

Literatură:

Dittmar, Vivian: beziehungsweise – Beziehung kann man lernen, edition es, Munich 2015.

Sri Aurobindo: Savitri, Book I, Canto 4

Thole, Ela: Die göttliche Shakti (The Divine Shakti), Bielefeld 2015

Distribuie acest articol

Imagine prezentată:

Data: mai 19, 2021
Autor: Burkhard Lewe (Germany)
Fotografie: wal_172619 auf Pixabay CCO

Imagem em destaque: