Crizele provoacă frică și este chiar un lucru de bun-simț să îți fie teamă. Frica face parte din modul în care organismul nostru reacționează ca răspuns la un pericol. Frica apare „automat” și este evocată de așa-numitul sistem limbic – o structură veche situată adânc în creier care este responsabilă de sentimentele și impulsurile noastre. La fel ca în cazul regnului animal, frica îi determină pe oameni fie să „înghețe”, să se simtă ca paralizați (reflexul „pretinderii că sunt morți”), ori să fie gata de a se mobiliza, alegând lupta sau fuga de situație.
Ne simțim adesea, la început paralizați sau șocați, atunci când apare un pericol sau când s-a întâmplat ceva teribil. Urmează apoi o fază de activitate intensă, de disperare, de neputință – de frică. Uneori nu experimentăm frica ca atare, ci o transformăm în sentimente de furie, neliniște și depresie sau chiar în simptome fizice. Evitarea sau blocarea fricii (care apare cel mai ades subconștient) nu o face decât să o intensifice și să ducă la frica de frică.
O persoană poate fi complet lovită de frică
Putem spune că frica se exprimă pe mai multe niveluri: fizic, emoțional și mental – iar în cele din urmă se exprimă în comportamentul nostru.
Știm că palpitațiile intense ale inimii, dificultățile de respirație, amețelile, tremurăturile, transpirațiile, senzația de slăbiciune ori de rău etc. fac parte din simptomele fizice ale fricii. În gândurile și sentimentele noastre teama se manifestă ca fiind vulnerabili, neputincioși, lipsiți de puterea de a controla situația, neputincioși și disperați. Frica are legătură cu sentimentul de constrângere – atât la nivel fizic, cât și în modul în care simțim și gândim. Frica ne poate lua complet în stăpânire gândurile și sentimentele. Gândurile se învârt în jurul catastrofei – fie ea reală sau presupusă. Gândurile clar structurate și rezolvarea problemelor devin dificile sau pur imposibile. Este corect să spui expresia: „frica este un prost sfetnic”.
Recunoașterea fricii și depășirea ei
Frica este un factor important pentru supraviețuirea noastră, face parte din noi. Modul în care ne confruntăm cu frica este însă foarte variat, în funcție de dispoziția noastră, felul în care am fost crescuți și posibila noastră situație socială. Un terapeut de încredere nu poate promite să ne îndepărteze temerile. Dar el sau ea ne poate ajuta prin terapie în depășirea fricilor iraționale. De-a lungul vieții, persoanele sănătoase din punct de vedere mental învață să se descurce singure cu fricile lor. Toată lumea le depășește în felul său.
Noul și necunoscutul
Situațiile ce nu ne sunt familiare și care sunt necunoscute pentru noi sunt acele situații ce produc teamă, deoarece, încă nu am învățat să ne ocupăm de ele. Percepem noul și necunoscutul ca fiind amenințător, mai ales atunci când ne „lovește” fără avertisment. Și totuși, ne poate provoca și curiozitate și interes. Frica ne poate ține treji și alerta în caz de urgență. Curajul și voința de a supraviețui apar în noi și apare o potențială capacitate creativă, ce până acum nu ne era cunoscută.
Iar fricile sunt legate de etapele de dezvoltare din propria noastră viață. Schimbările radicale din viață ne pot determina să cădem într-o criză, cum ar fi începerea grădiniței, a școlii, intrarea în pubertate, începerea studiilor academice sau începerea unei profesii, stabilirea unei uniuni civile, nașterea unui copil, șomajul și confruntarea cu finalul vieții, boală, și moarte.
Privindu-ne pe noi înșine
Frica ne confruntă cu propria noastră vulnerabilitate și cu sentimentul fundamental de amenințare în această lume. În cele din urmă, frica ne confruntă cu sinele nostru. Nu este vorba doar despre starea noastră fizică, ci și despre afecțiune, despre aprecierea și despre punerea în pericol a propriei percepții de sine sau a poziției în societate.
Modelele de gândire joacă un rol esențial aici. Ele curg automat (inconștient), ne restricționează, ne definesc. Suntem la mila acestor gânduri dacă nu reușim să le sfidăm și să le schimbăm.
În cercetarea psihologică, s-a dovedit a fi semnificativ un aspect, atunci când vine vorba despre reducerea temerilor noastre: sentimentul de a avea control asupra situației. Frica este minimizată atunci când știm ce să facem pentru a depăși problema. Poate fi o soluție eficientă, dar adesea, este o strategie de evitare.
Frica crește atunci când dorim să o evităm. Lucrul de care fugim doar se apropie. Atunci apare frica de frică. Iar atunci, este important să ne uităm la sinele nostru interior, să ne uităm la ceea ce se întâmplă în interior.
Teama de examene
Toată lumea a experimentat la un moment dat în viață frica de examen, dar asta nu e ceva rău, căci nu putem obține performanțe optime într-o stare complet relaxată. Avem nevoie de o anumită măsură a stimulării fizice, a neliniștii sau a fricii. Cu toate acestea, dacă frica predomină, ne va bloca procesele de gândire și memorare.
Dacă se încearcă evitarea fricii fără a se confrunta deloc cu materia învățării, se va crea un cerc vicios, ceea ce înseamnă amânarea revizuirii materiei și a examenului. Este util să ne îndreptăm atenția asupra fricii, să o luăm pe jumătate în mână și să trăim conștient cu ea. Atunci frica este redusă.
Majoritatea oamenilor încearcă să creeze situații de viață care să ofere securitate și în care lucrurile sunt în mare măsură previzibile. Cu cât o astfel de tendință este mai puternică, cu atât este mai mare incertitudinea atunci când se dezvoltă brusc crize, așa cum ar fi pandemia Corona, de exemplu. Temerile trec de la temerile de a face efectiv boala, la temerile de a pierde locul de muncă, la temerile de a deveni izolat.
Posibilități spirituale
Conștiința de sine este începutul înțelepciunii iar aceasta înseamnă sfârșitul fricii. (Krishnamurti)
Credem, oare, că o persoană care se străduiește din punct de vedere spiritual nu ar trebui să cunoască teama?
Dacă o facem, atunci cedăm unei grave greșeli și nu reușim să ne realizăm conexiunea existențială și organică.
Dar cum ar trebui noi, ca oameni ce încearcă să evolueze spiritual, să ne abordăm temerile?
Experimentarea sinelui – cu toate temerile noastre
Ori de câte ori dorim să ne calmăm, atât în interior, cât și în exterior – fie prin contemplare, fie prin meditație, simțim mai mult decât oricând temerile noastre impunându-se asupra noastră. Dar acesta este un lucru bun, deoarece suntem în situația de a ne putea recunoaște calitățile, atât cele personale cât și pe cele general umane; învățăm să fim conștienți de modul în care ne mișcăm și ne afirmăm eul conștient în această lume și învățăm ce metode aplicăm pentru a ne forma drumul în Viață. Cu cât este mai serioasă căutarea noastră spirituală, cu atât este mai profundă înțelegerea propriei noastre ființe și, de asemenea, a temerilor noastre.
Cum ar trebui să ne confruntăm cu acest sentiment puternic și neplăcut pe care am prefera să-l lăsăm să dispară cât mai repede? Este clar în acest sens că orice dezvoltare spirituală nu ne conduce automat la o stare psihologică de a ne simți cuibăriți confortabil într-un norișor de vată.
Un anumit grad de sănătate mintală și stabilitate este important pentru experimentarea procesului în care temerile se risipesc în cele din urmă: ne îndreptăm spre ele și le experimentăm într-o manieră mult mai clară și conștientă: există frica de eșec, frica de respingere, frica de a pierde propriul câștig material și buna sănătate, frica de persoanele din propria familie … Toate aceste frici sunt legate de anumite gânduri, realiste sau nerealiste, percepții și fantezii. Le experimentăm și vedem cum toate aceste gânduri și sentimente apar în noi, le tolerăm și, în același timp, ne concentrăm pe Calea spirituală – „soarele” spiritual, Spiritul. Putem numi această parte a căii „Endura”.
Angajamentul față de Spiritual
Cuvântul Endura înseamnă „rezistență“. [1] Așadar, dacă putem rezista temerilor ce apar în noi împreună cu toate elementele lor fizice și de gândire, atunci putem vedea prin ele – și prin urmare și prin atașamentele noastre. Este vorba de a nu reacționa, de a practica „a nu face nimic” și, în același timp, de a avea încredere în puterile spirituale și în câmpul spiritual cu o năzuință profundă, și de a te dărui acestora. Primim puterea de a o face din acest câmp energetic. Dacă suntem capabili să perseverăm în acest devotament și angajament față de puterea spirituală – care este concomitent unica iubire – atunci se întâmplă un miracol: toate temerile noastre se risipesc. Am putut să le detectăm chiar de la originile lor și să le tolerăm. Conștiința noastră experimentează în ele modul în care funcționează puterile acestei lumi și este capabilă să facă diferența între munca acestor frici și opera puterilor spirituale.
Cum încolțește o sămânță
Experimentează cum în inimă încolțește sămânța unei manifestări divine – o existență ce este liberă de moarte și suferință și, prin urmare, lipsită de frică. Prezența noastră personală este ca un bulgăre de pământ ce conține această sămânță. Există o coajă în jurul sămânței, ceea ce înseamnă că de obicei nu știm nimic despre ea. Această coajă este dezintegrată de dorul de a-l simți „pe celălalt din noi”. Atunci crește posibilitatea unei noi vieți – în energia ce erupe din această sămânță.
Temerile legate de calea spirituală se risipesc, de asemenea. Admirația poate fi importantă pentru noi pe această cale, și ne putem teme de neplăceri ori disconfort. Frica poate apărea pe cale atunci când am dori să „avansăm” spiritual, când avem îndoieli în propria noastră înțelepciune sau îndoieli în organizația căreia ne-am alăturat.
Dar toate acestea dispar atunci când conștiința noastră – din motive de perseverență – își experimentează noul său fundament erupând din adâncul inimii. Urcând până la structurile organice ale creierului se dezvoltă certitudinea că suntem integrați într-un context superior – într-un Plan de viață pe scară largă – în Planul lui Dumnezeu cu lumea și omenirea. Resimțim că suntem parte integrantă in cadrul acestui Plan, că revenim la el.
Aldous Huxley a spus următoarele: Când spiritul este absorbit complet de o problemă, oricare ar fi aceasta, atunci, el își pierde o parte din frică.
Numai atunci când spiritul este absorbit de iubirea și cunoașterea sursei divine, el se poate elibera pe deplin de orice frică.
[1] Preluată din Calea spirituală a catharilor din Evul Mediu
