Acest articol a fost scris ca răspuns la incendiile sălbatice, răspândite și foarte intense, din diferite părți ale Australiei, în ultimele două luni. După doi-trei ani de secetă extremă, o mare parte din țară este uscată, iar speciile dominante fiind de eucalipt, bogat în uleiuri volatile, incendiile sunt foarte intense și se extind foarte rapid. Desigur, acesta este un fenomen global și se aplică în mod egal și incendiilor din Amazon, Spania, California, nordul Canadei și Siberia, precum și probabil din alte locuri.
Dacă ne-am creat propria realitate, am fi putut să creăm un incendiu colectiv? Cum?
Foc – Buddha a precizat cu claritate că avem cu toții tendința de a fi mistuiți de focul dorințelor egocentrice și că aceasta ne provoacă toate suferințele. Când ne uităm la trecutul ce a dus la realitatea prezentului, vedem cum acesta este un interminabil lanț de cauze și efecte, al alegerilor egocentrice, una după alta, individual și colectiv, care ne-au condus până la momentul actual. La circumstanțele actuale în care ne regăsim fiecare și la drama colectivă în care ne regăsim cu toții acum, am contribuit cu toții jucând pe ecranul lumii din jurul nostru.
Gândirea centrată pe sine duce la sentimente egocentrice, iar aceste pasiuni egocentrate și furtuni astrale ne conduc viața – oferindu-ne aspectul vieții, care este atât de ușor experimentat asemenea unei dependențe de dramă și durere. Suntem înflăcărați de dorințe! Ne mistuim cu insatisfacția inexorabilă a vieții despre care vorbea Buddha – dukkha – „o viață a suferinței” … nesatisfăcătoare, deoarece este o paradă trecătoare de fenomene tranzitorii ce nu vor putea satisface niciodată dorința din inimile noastre … dorul de iubirea neschimbătoare, de adevărata percepție și înțelepciune, de curajul născut din cunoașterea de adevăr și trăirea în adevăr. Și dacă am putea măcar înțelege că de fapt, adevărul este că nu putem și nu vom putea găsi niciodată acele lucruri în lume de acolo, oricât am încerca acest lucru … pentru că pur și simplu nu acolo există.
Mai degrabă, aceste valori atemporale trebuie căutate în interior, deoarece acesta este singurul loc în care pot fi găsite. Iar aceasta înseamnă să te confrunți cu minciuna că doar fizicul și măsurabilul este real. Deoarece există o realitate mai subtilă disponibilă pentru noi toți – invizibilă, dar cu toate acestea resimțită mult mai real decât lumea palpabilă din jurul nostru.
Iar atunci când ne întoarcem și ne confruntăm cu această posibilitate și ne deschidem către această experiență, eliberându-ne de tot atașamentul față de fenomenele exterioare, putem vedea că trebuie să ne golim de noi înșine – pentru a stinge flăcările dorinței centrate pe sine și, în acest mod, vom găsi acel loc calm din care se înalță viața noastră.
Iar când vom găsi acel loc al liniștii interioare și de bunăvoie vom alege să fim acolo și să izvorâm din acel loc, să ne predăm întreaga ambiție egocentrică, atunci lumea va fi eliberată de povara proiecțiilor noastre egocentrate iar adevărata ei ordine, în cele din urmă, va fi restaurată. Flăcările pasiunilor egocentrice vor fi stinse și înlocuite cu focul blând ale iubirii.
Curcubeul este promisiunea că schimbările planetare nu se vor mai manifesta prin inundații. Mai degrabă, este prorocit că următoarea schimbare va fi prin foc – focul Sufletului, ce ne conduce către conștiință prin înfruntarea consecințelor alegerilor noastre.
Ar putea fi sălbaticele incendii fizice conectate într-un fel la aceasta? Starea de conștiință a umanității afectează atmosfera Pământului, inclusiv vremea și clima? În ce măsură?
Iată ceva la care merită să gândim ……
