Aproape toate comunitățile din așa-numita lume occidentală, religioase ori spirituale, se confruntă cu o scădere a numărului de membri permanenți. Dacă vrem să abordăm problema semnificației grupurilor spirituale de astăzi, pare a fi esențial să luăm în considerare mai întâi motivele respingerii crescânde, de către individul modern, a instituțiilor religioase și a grupurilor spirituale. Am dori să începem prin a sugera patru motive posibile pentru această dezvoltare.
Primul motiv este că astăzi, în țările occidentale, în ciuda situației speciale actuale, există o securitate socială fără precedent [1], care merge mână în mână cu securitatea psihologică și cu libertățile societale personale de anvergură. Această situație deschide din ce în ce mai multe oportunități de exprimare exterioară a individualității personale. Experiența de a trăi din individualitate duce din punct de vedere psihologic la o atracție mult redusă pentru comunități și narațiuni spirituale fixe, colective.
Un alt aspect ar putea fi faptul că, în urmă cu nu mai mult de 20 de ani, doar câteva grupuri erau cunoscute și accesibile unei persoane, în timp ce astăzi, potențial, fiecare grup spiritual din lume poate fi găsit online cu câteva clicuri. Există, așadar, astăzi, un spectru online perfect vizibil de grupuri religioase cu vederile și învățăturile lor despre lume. În consecință, punctul de vânzare unic al unui grup, așa cum s-a prezentat în era „analog”, este estompat în era informațională de astăzi. Există, așadar, astăzi motive mai puțin pronunțate pentru a te alătura unei anumite comunități, însoțite de un exces de opțiuni de alegere. Din punct de vedere psihologic, aceasta înseamnă că este mai probabil să nu alegeți nici una dintre opțiuni. [2]
Un al treilea motiv, care merge mână în mână cu cel menționat anterior, poate fi acela că, în era informațională actuală, instituțiile religioase și-au pierdut monopolul asupra cunoștințelor religioase și a interpretării acestora, pe care le dețineau încă în secolul trecut. Astăzi, cunoștințele nu mai sunt centralizate și legate de instituții, ci pot fi accesate online oricând și într-o manieră descentralizată. Oamenii vin din ce în ce mai mult în situații în care pot dobândi instantaneu cunoștințele de care au nevoie și în care sunt interesați de ei înșiși. Și la acest nivel, comunitățile și instituțiile spirituale își pierd, așadar, semnificația.
Un ultim punct ar putea fi, de asemenea, dominația socială și psihologică din ce în ce mai mare a științei moderne. Acest lucru duce, fără îndoială, la faptul că oamenii resping din ce în ce mai mult viziunile învechite sau inconsecvente ale multor comunități religioase și critică fundamental abordări precum „crede” și „autoritatea spirituală”.
O abordare pentru a găsi un răspuns
Deci, care este viitorul grupurilor spirituale și ce semnificație are astăzi un grup spiritual?
Dacă vrem să aflăm împreună care este semnificația și potențialul unui grup spiritual – în sensul cel mai profund al cuvântului – trebuie să abordăm această întrebare complet nepărtinitori: liberi de orice presupunere, de orice credință, de toate narațiunile, de orice tradiție, de orice imaginație, de tot trecutul. Este posibil pentru noi? Căci vom trăi la înălțimea dimensiunii creatoare care se află potențial într-un astfel de grup numai dacă permitem întrebării noastre să ne ducă dincolo de tot ceea ce știm și ceea ce am gândit. Deci, nu ar trebui să pornim de la cunoscut. Abia atunci primul pas poate fi complet nou. Primul pas este să rostești întrebarea.
Prin urmare, dacă explorăm această întrebare, nu o facem pe baza speculațiilor sau prin derivare din cunoaștere. O facem pe baza vitalității irevocabile a acestei întrebări. Și așa, suntem cu toții împreună pe același teren, ceea ce este o necunoaștere și o întrebare vitală.
Dacă ne întâlnim la acest nivel, atunci suntem capabili să întrebăm, parcă, într-un singur spirit. Prin urmare, această întrebare nu se pune la mulți indivizi separați, ci se ridică în viața însăși, în spațiul ce se deschide între noi.
Punctul comun cel mai profund al unui grup
Stând împreună în acest fel, ne dăm seama că cel mai profund teren comun al unui grup nu sunt cunoștințele sale, opiniile sau narațiunile sale, ci simplitatea cercetării reciproce în necunoaștere. În simplitatea necunoașterii vitale, separarea superficială dintre indivizi este îndepărtată și grupul este condus înapoi la esența sa comună.
Să meditezi asupra unei întrebări ce se naște din necunoaștere și să o explorezi în pură conștientizare fără a răspunde la ea, reprezintă o putere imensă. Este frumusețe pură atunci când un grup realizează această perspectivă în cadrul său, într-o claritate deplină. Toate acestea, desigur, nu ca o cunoaștere învățată, ci ca o calitate structurală, care a crescut în fiecare participant datorită interogării și perspicacității reciproce, o perspectivă care ia naștere în același mod din temeiul necunoașterii și al observației tăcute.
Meister Eckhart (1260-1328) face o remarcă interesantă asupra acestui aspect în discursul său „Despre a nu ști”. Și, deși pare să se adreseze individului în citatul următor, cuvintele sale se aplică și unui grup de oameni, sau chiar umanității:
„Pentru a executa un act interior, un om trebuie să-și retragă toate puterile ca într-un colț al sufletului său unde, ascunzându-se departe de toate imaginile și formele, poate acționa. Aici, el trebuie să ajungă la uitare și necunoaștere. Trebuie să existe o liniște și o tăcere pentru ca acest Cuvânt [etern] să fie auzit. Nu putem sluji acest Cuvânt [etern] mai bine decât în liniște și în tăcere: acolo îl putem auzi și acolo îl vom înțelege corect – în necunoaștere. Celui care nu știe nimic, ea apare și i se dezvăluie.” [3]
Deci, dacă noi ca grup stăm pe acest teren al necunoașterii, ne putem întreba care este semnificația unui grup spiritual în timpul de astăzi. Atunci avem o minte complet receptivă, o minte nelegată, care nu se teme că mișcarea vie a răspunsului, care se naște din întrebarea interioară, ar putea contrazice propria viziune. De fapt, o astfel de minte este liberă de orice vedere. Aceasta înseamnă că posibilitatea de a te simți amenințat de adevăr s-a încheiat în pură conștientizare.
Dacă am ajuns acum atât de departe, întrebând împreună, ne putem întreba: Care este semnificația unui grup cu adevărat spiritual în timpul de astăzi?
Când adresăm această întrebare, ne dăm seama că răspunsul nu se află în domeniul conținutului. Ne dăm seama că există doar un răspuns fluent, vital, fără cuvinte la acesta în domeniul spiritului în care omul poate lua parte. Acest răspuns nu se exprimă în anumite limite. Este o mișcare holistică, nedivizată. Un grup care este capabil să pună această întrebare este ca o ureche, ca un corp rezonant care este receptiv. Și în această receptivitate, în acest auz, în această rezonanță, adevărul răspunsului se manifestă direct la un anumit nivel în forță și astfel acțiune. Energia creativă aferentă este eliberată și acționează din propria sa calitate atemporală la toate celelalte niveluri ale ființei.
Maestrul Eckhart continuă în același discurs:
„Căci pe cât de nemărginit este Dumnezeu în dăruire, tot așa este și sufletul în a auzi sau a primi. Și așa cum Dumnezeu este atotputernic în acțiune, tot așa și sufletul este un abis de luare și, prin urmare, el este remodelat cu Dumnezeu și în Dumnezeu. Dumnezeu va acționa și sufletul va primi, el se va cunoaște și se va iubi pe sine însuși în suflet, el va cunoaște cu știința lui și dragostea cu dragostea lui […].”
(continuare în partea a 2-a)
[1] Yuval Noah Harari, Homo Deus: O scurtă istorie a zilei de mâine, Harper; Ediție ilustrată (2017), ISBN-10: 1910701882
[2] Vezi și „Paradox-of-Choice”
[3] Meister Eckhart – Predica 2 – Despre necunoaștere (Vom Unwissen)
