Majoritatea oamenilor experimentează dorul de libertate. Este o piatră de bază a calității noastre de viață. Cu cât mă bucur mai mult de libertate de fiecare dată, cu atât mai mare este sentimentul meu de mulțumire. O persoană este fericită, pentru că se poate deplasa liber și nu trebuie să stea într-un scaun cu rotile. O alta se bucură de libertatea sa sub forma unei excursii, iar o a treia persoană se bucură de studiile sale de licență științifică.
Există multe posibilități de a crea o anumită cantitate de spațiu, pentru a constata totuși o libertate limitată.
Rămâne, totuși, limitată și legată de condițiile de bază în care trăim. Ar fi fantastic, dacă am putea folosi și mai mult posibilitățile, crede majoritatea oamenilor.
Aproape toată lumea este prinsă în rutina vieții de zi cu zi. Există sistemul nostru economic cu presiunile sale agitate, care se intensifică din ce în ce mai rapid.
Bătrânii spund: “Înainte totul era diferit, atunci oamenii aveau mai mult timp.”
Și chiar cu mai mult timp în urmă, de exemplu în Grecia antică, pe vremea gânditorilor și filozofilor ei, o persoană lucra 4 ore pe zi; dacă s-ar fi depășit această limită ar fi fost nepoliticos și obscen.
Astăzi aproape fiecare lucrează ziua întreagă, și în cele mai multe cazuri ambii părinți. Copiii merg la grădiniță sau la școală, iar părinții se îngrijesc de ei cât pot în timpul pe care îl au. Pentru mulți, în cele mai multe cazuri, este o problemă de supraviețuire. În ciuda prosperității materiale, ei sunt prizonierii fricii, stresului și a îngrijorărilor. Iar relaxarea și-o găsesc mai ales în fața calculatorului sau a televizorului.
Today almost everybody works the whole day through, and in most cases both parents. The children go to kindergarten or to school, the parents care for them as far as they can with the time they have. For many it’s mostly just a matter of survival. In spite of material well being they are prisoners of fear, dread and worry. And relaxation is mostly found in front of the computer or the tv.
Media, cu noutățile și publicitatea sa, unește gândirea și percepția. Fără să o recunoască, spațiul liber pentru individualitatea fiecăruia, pentru propriul sine, devine din ce în ce mai mic. Omul reacționează numai la ceea ce vine către el.
Chiar și persoanele inteligente răspândesc opiniile mass-mediei, pe care le-au pescuit, și experimentează emoții ce le sunt induse din afară.
Cum se poate întâmpla, că a noastră conștiință a derapat pe această pistă și că am construit în jurul nostru asemenea fortărețe puternice?
A fost protocolul societății sau structurile de afaceri?
Aceasta este o întâmplare colectivă. Suntem legați împreună în cea mai strânsă apropiere și mergem împreună pe calea Omenirii.
Ne lăsăm excitați, exaltați, ne lăsăm atrași, ne lăsăm presați de temerile noastre … Suntem legați împreună într-o totalitate. Și, neîncetat, ni se oferă constant inputuri. Și astfel, suntem trăiți, și nu trăim.
Și, atunci, ce este libertatea la care tânjește ființa noastră cea mai profundă? De ce nu ne întoarcem spre interior direct spre locul unde se află rădăcinile liberului nostru arbitru? Ne-am putea preda unei căi care ne conduce spre sinele nostru, către autonomia interioară, în ciuda tuturor distragerilor și circumstanțelor care ne înconjoară.
Dorința noastră de libertate este un semnal trimis nouă din “tărâmul libertății”, o chemare din „universul spiritual” ascuns în interiorul nostru. În lumea noastră nu putem găsi niciodată adevărata libertate. Dorul și sentimentul nostru de neîmplinire nu o să dispără. Dar ne putem conecta cu tărâmul interior, ne putem preda acestuia și să ne conducem viața conform “instrucțiunilor” acestuia, care ajung la noi prin inima noastră.
Dacă ne conectăm cu sinele nostru divin, slăbim libertatea egoului și obținem libertatea absolută, o fericire interioară în mijlocul tuturor luptelor, manipulărilor și dualităților.
De asemenea, ACEASTA este calea Omenirii. Unii trebuie să meargă înainte, să preceadă, să conducă drumul.
