A plasa urechea în inimă

Se spune uneori că urechea noastră dreaptă este menită să audă vocea pământului, iar urechea stângă este menită pentru a auzi vocea originii. Uneori s-ar putea să vă întrebați dacă mai există cineva care mai aude ceva despre aceasta?

A plasa urechea în inimă

Cartea cu imagini poetice: Copacul cu ureche de Annet Schaap [1] ne vorbește despre un băiețel care are ceva de spus, dar nu găsește nicăieri o ureche care ascultă.

O pasăre îl sfătuiește să meargă la „cel mai înalt copac” din parc. Acel copac are o ureche în trunchi și nu orice ureche. Este o ureche care ascultă cu adevărat. Aude iarba crescând, aude vântul foșnind și, dacă ascultă și mai bine, aude cum rădăcinile îi pătrund în pământ, cum cresc, fără zgomot, din ce în ce mai adânc.

Când ajunge și băiatul, o coadă lungă de gândaci, insecte și șoareci așteaptă deja în fața copacului, fiecare așteptând să le vină rândul ca să-și spună povestea. Deoarece este obișnuit cu zgomotul orașului, băiatul nu le aude vocile blânde care răsună din alaiul de doliu al insectelor. Vorbesc despre Trude, gândacul plecat.

Cu picioarele lui mari, băiatul călcă în picioare micile vietăți și gândacul deja mort.

Toate sunt indignate, cred că este un „copil uman nepoliticos, stângaci”. Apoi ei ascultă ce are de spus el, ‘acel mare barbar’. Așa că oricum are voie să-și spună povestea. Copacul își înclină urechea spre el.

Și toți cei care îi spun povestea lor, simt că este auzită de pământ, cer și stele. Este înțeleasă în profunzime, spațiu, timp.

Creștem, când suntem cu adevărat auziți.

El, ea care nu se aude, rămâne mic/-ă, citim. Este important să găsim o ureche care să audă sau să o oferim noi înșine. Unde îți spui povestea? Unde îți așezi urechea?

Urechea este formată din trei părți care cooperează. Auriculul, urechea exterioară, care captează sunetele toată ziua. Urechea medie, care absoarbe vibrațiile cu timpanul și osiculele. Vibrațiile sunt transferate la cohlee, cea de-a treia parte, o spirală,un tub de lichid care contine mii de cili, urechea internă. Nervul auditiv transmite sunetul către creier, unde este recunoscut și tradus în „auz”. Vibrațiile urmează o cale de la exterior în interior. Urechea noastră este plasată în lume. Uneori suntem numai urechi. Uneori ascultăm cu jumătate de ureche și ceea ce auzim intră pe o ureche și iese pe cealaltă. Dar se întâmplă mult mai mult decât doar auzirea sunetelor. Sunetele creează ulterior imagini. De exemplu, avem viziuni atunci când auzim muzică melodioasă. Ritmurile primordiale ne fac să ne mișcăm. În timpul unei lecturi avem tendința de a ne abate. Ceea ce se aude evocă imagini noi în noi. De asemenea, putem să ne acordăm urechea cu un prieten, cu o altă persoană, cu așteptare, curiozitate, mângâiere, atenție, tandrețe. Urechea este un organ foarte special.

Cine a modelat forma sferică a ochilor? Cine a străpuns orificiile nărilor și urechilor?

Dacă vrei să-L percepi pe Dumnezeu în și prin ființele muritoare, gândește-te la modul în care ființa umană este construită în pântecele mamei sale; vezi câtă pricepere și câte meșteșuguri s-au folosit în această chestiune și află cine este Mama-Tatăl acestei imagini sublime și divine a omului.[2]

Așa cum din „ființa imobilă” prima vibrație răsună ca Cuvânt, în care planul întregii creații este implicat și ulterior devine Lumină, capătă suflet și ia Viața într-o formă, în mod similar, urechile sunt primele simțuri care în timpul dezvoltării copilului în pântec devin active, apoi ochii și apoi simțul tactil: picioarele mici care lovesc, pline de viață. Deci urechea vine mai întâi, apoi ochiul.

Chemarea Gnozei răsună ca o vibrație puternică prin tot. O inimă sensibilă reacționează, răsună împreună cu chemarea datorită scânteii divine prezente. Dacă cobori urechea în inimă, prinzi sunetele subtile ale Gnozei. Auzul interior formează imagini, generează o dorință profundă. Oferă indicații pentru a merge pe calea ta. Ascultarea inimii este începutul înțelegerii, este ușa către viziunea interioară.

Cel care nu este dispus să audă, trebuie să simtă, este o zicală cunoscută. În mod profund, se spune că cel sau cea care nu își ascultă vocea sufletului, va trebui să meargă pe calea experienței cu toate suișurile și coborâșurile care îi aparțin, până când urechea este plasată în inimă. În inimă, urechea învață să cunoască șoapta blândă a sufletului. Cei care își dezvoltă acest simț interior, cei care pot asculta cu adevărat, în ei Cuvântul, Planul Divin, pot găsi intrarea pentru că au urechi cu care aud și ochi cu care văd.

Ei nu mai refuză să asculte. Chiar dacă le este frică să se descurajeze, curajul lor nu eșuează.

Copacul cu ureche aude fiecare șoaptă din parc și mult, mult dincolo. Animalele se pot baza pe el.

Hermes se îndreaptă, rugându-se cu tot sufletul și puterea lui, către urechea universală care ascultă cu adevărat, ființa inefabilă:

Dă-mi o ureche care să se roage

să nu fiu niciodată despărțit de Gnoză,

adevărata cunoaștere care aparține nucleului ființei mele.

Apleacă-te asupra mea și umple-mă cu puterea Ta;

cu acest har, voi aduce Lumina

celor din rasa mea care sunt în ignoranță. [3]

În adâncime, în spațiu, prin timp, povestea fiecăruia, fiecare stare de a fi, este auzită și înconjurată de lumină. Cel care aude și ascultă, nu rămâne mic, ci crește, devine imens în conștiința sufletului și a spiritului.

Surse:

[1] Annet Schaap (1965) este un ilustrator olandez. Ea a ilustrat aproximativ două sute de cărți pentru copii. În 2017 a debutat ca scriitoare cu cartea pentru copii Lampje [Mica Lampă]. Cartea a primit premiul Gouden Griffel [Golden Granger]. Ea a primit, de asemenea, toate premiile importante pe care le-ar fi putut câștiga. De boom met het oor [Copacul cu ureche] a apărut în 2019.

[2] J. van Rijckenborgh, Gnoza egipteană II, capitolul XXX, Hermes către Tat, versetele 20 și 21, Rozekruis Pers, Haarlem 2017

[3] J. van Rijckenborgh, Gnoza egipteană I, capitolul IV, prima carte Pimander, versetul 73, Rozekruis Pers, Haarlem 2017

Print Friendly, PDF & Email

Distribuie acest articol

Imagine prezentată:

Data: noiembrie 11, 2022
Autor: Ankie Hettema-Pieterse (Netherlands)
Fotografie: Steve Johnson on Unsplash CCO

Imagem em destaque: