Șapte centri energetici
Materia umană și ființa subtilă sunt septuple. Șapte centri energetici, care sunt situate în corpurile subtile, hrănesc corpul material cu toate energiile și calitățile de care are nevoie. Sunt numiți chakre.
A șaptea chakră, cel mai înalt centru energetic, este conectat cu epifiza, glanda pineală. Generează bioritmul și este un transformator neuroendocrin.
Apoi sunt următoarele șase chakre:
(6) hipofiza sau glanda pituitară, care coordonează toți ganglionii cu rol de control hormonal, și se străduiește pentru armonie.
(5) tiroida: asociată cu activitatea tiroidiană și funcțiile vocii.
(4) inima: ea conduce funcția inimii, respirația și timusul.
(3) plexul solar: ea ghidează plexul solar și organele abdominale superioare.
(2) glandele digestive: ele facilitează digestia și procesarea mâncării.
(1) glandele sexuale: ele conduc sfera sexuală și excreția.
Cei trei centri energetici inferiori au condus cu succes ființa biologică prin evoluție pentru o lungă perioadă de timp. Sunt conectați la modul de supraviețuire și la toate cerințele sale diverse.
În mijloc se află chakra inimii. Altfel spus, ea mediază între ființa umană inferioară și cea superioară. Aceasta întruchipează pragul unde ființa biologică întâlnește aspectul spiritual al unei persoane. Acesta este locul unde egoismul luptei pentru supraviețuire poate fi transformat într-un altruism roditor. Cele trei chakre superioare pot avea acces la aspectele superioare ale ființei noastre. Prin chakra gâtului, poate fi rostit un cuvânt inspirat sau distructiv, în funcție de starea noastră de conștiință. Hipofiza este glanda principală care ne conduce întreaga reglare hormonală și aduce armonie. Aici se va lua decizia dacă o persoană este condusă de stimuli mai înalți sau dacă rămâne închisă în instinctele inferioare ale animalelor.
Epifiza este ca un organ de lumină, care ne oferă posibilitatea de a prelua nu numai lumina vizibilă, dar și impulsurile de lumină spirituală. Prin acest sistem de șapte chakre, ființa umană este capabilă să primească experiențe lucide din dimensiunile cosmice superioare, pe lângă experiența senzorială normală.
Revizuirea și digestia vieții noastre trecute
Când murim, aceste potențiale de energie, care accesează corpul prin energia cosmică, se vor detașa încet de ancorarea fizică și vor părăsi corpul material. Când creierul este mort, și în timpul acestei slăbiri blânde a potențialelor energetice subtile, are loc o revizuire extrem de importantă. Prin această revizuire, sistemul de viață începe să preia informațiile esențiale ale vieții trecute în ființa suflet-spirit, astfel încât să poată fi utilizate pentru dezvoltarea ulterioară.
Când se efectuează procedura de îndepărtare a organelor sub anestezie, timp de mai multe ore se menține respirația artificială și tot artificial funcția cardiovasculară. Prin urmare, este dificil să ne imaginăm că procedura esențială a plecării lente a persoanei din această sferă pământească poate avea loc într-un mod netulburat.
De îndată ce toate organele utilizabile au fost îndepărtate, întreținerea artificială a vieții se va încheia brusc. După cum confirmă experiențele aproape de moarte, conștiința noastră nu este legată de creierul nostru și va exista în afara organismului nostru; și astfel putem percepe manipulările care sunt efectuate pe corpul nostru. În ce măsură putem face acest lucru, depinde de nivelul de dezvoltare al conștiinței noastre.
Toate fluidele vitale înnăscute, individuale, care sunt stocate în memoria fiecărei celule, sunt apoi împărțite în mai multe vase de organe, care sunt apoi transplantate în receptorul de organe, care este un străin, un străin în fiecare celulă. Conștiința lui corporală este complet diferită. Eterii vitali ai organului donat sunt transplantați în acest alt corp, și încă vibrează în funcție de propria cheie vibrațională originară, chiar dacă acum sunt sub influența noii individualități.
Corpul eteric, corpul vital real care ne menține în viață în materie, este un organism holistic și coerent, precum corpul nostru material. Când murim, se desprinde din corpul material ca un întreg, și intră în lumea subtilă de dincolo unde se va dizolva încet. În cursul acestui proces, rezultatele vieții trecute sunt transmise în structura suflet-spirit. În perioada imediat următoare „morții”, eterii sunt încă activi în însuflețirea corpului material, inclusiv toate organele – altfel organele ar fi moarte, și deci nu ar putea fi transplantate. Prin urmare, prin îndepărtarea unui organ, s-ar produce o fragmentare artificială a dublului eteric al persoanei în cauză. Se pune acum problema modului în care acesta se poate integra în lumea subtilă cu această „îmbrăcăminte perforată și fragmentată” într-un mod armonios, astfel încât el să se poată confrunta cu prelucrarea biografiei viații sale personale și dizolvarea lentă a vechilor sale veșminte; și astfel să pregătească o nouă încarnare, care, pentru că este îmbogățită prin experiențele vieții trecute, va permite o nouă dezvoltare ascendentă.
Despre relația dintre donatorul de organ și destinatarul acestuia
Există un aspect suplimentar în acest sens. Pentru multe suflete excarnate care au avut organe transplantate, poate fi dificil să atingă niveluri mai înalte de vibrații în călătoria lor după ce și-au părăsit trupul deoarece o parte a corpului lor eteric, care este o imagine exactă a corpului fizic, a fost lăsată în urmă într-o ființă umană vie în planul fizic. Astfel, o reconectare artificială cu sferele din apropierea pământului și o altă persoană (cel care primește organul) este de obicei consecința.
În funcție de diferențele de calitate ale vibrațiilor dublului eteric al donatorului de organe și al destinatarului, organul implantat va fi primit bine sau nu atât de bine. Modul natural pentru organismul receptor ar fi să reziste oricărei invazii, și astfel ar tinde să respingă orice organ străin.
O persoană muribundă nu este un stoc de piese de schimb. Aspectul divin-spiritual care imprimă corpul natural, face din fiecare persoană un individ distinctiv și unic. Doar cu farmacologia modernă este posibilă suprimarea reacției de respingere, astfel încât organul implantat să își poată îndeplini funcția fiziologică în matricea străină. Cu toate acestea, vibrația eterică a donatorului organului rămâne activă un anumit timp.
În special după transplanturile de inimă, putem observa adesea reacții clar ciudate în caracterul receptorilor, care fac clar faptul că impulsurile din matricea informațională a donatorului vibrează în continuare în receptor.
Să aruncăm o privire la un nivel mai profund al învățăturilor tradiționale de înțelepciune, din care provine toată înțelepciunea care a fost primită sau care a fost mărturisită din experiență.
Astfel vom descoperi o față complet nouă a cunoașterii de sine și vom ajunge la întrebarea despre sensul vieții. Mai ales în situațiile intens existențiale, totul depinde de întrebarea dacă ne luăm sau nu deciziile dintr-o mare autonomie interioară.
(va continua)
