Trăim înt-o lume care înseamnă doar mișcare: căi, drumuri, autostrăzi, dar de asemenea căi de a gândi, de a simți, căi de acțiune. Putem urma o cale sugerată sau putem alege să ne urmăm calea. Să dăm curs liber emoțiilor noastre sau să le reprimăm ferm. Avem libertatea de a gândi și, într-o anumită măsură, libertatea de acțiune, dar sunt oare acestea libertăți reale? Nu ne fac ele să mergem în cercuri? Să luăm drept exemplu sentimentele noastre. Sentimentele, emoțiile noastre pot lua diferite aspecte. Există nenumărate moduri de a le exprima și numeroase culori pentru a le reprezenta. Să ne gândim la nuanțele de roșu ale furiei, la nuanțele de bleu ale unei dispoziții schimbătoare (« moody blues »), la nuanțele strălucitoare de galben ale fericirii și ale bucuriei, la tonalitățile sumbre ale fricii și ale depresiei. Fiecare dintre noi are o expresie diferită pe care o putem exterioriza prin bătăile inimii ori de câte ori ne invadează o emoție.
Și gândurile noastre pot fi observate în acest fel – emoțiile ușoare și fericite generează gânduri fără griji, în timp ce emoțiile sumbre lasă loc unor gânduri negre și sordide. Gama de gânduri este vastă și fără sfârșit, și putem apela la un întreg sistem complex pentru a exprima o infinitate. Ceea ce facem oricum mereu!
Dacă îndrăznim să privim mai în profunzime în noi înșine, descoperim că sentimentele, gândurile și acțiunile noastre decurg unele din altele, sunt legate împreună, și că aceasta conduce adesea la un conflict interior. Inima noastră răspunde într-un mod, gândurile noastre într-altul, suscitând acțiuni confuze: astfel ia naștere orice conflict interior. Dar cine poate să vadă cu adevărat acest lucru în sine însuși? Cine își oferă timp pentru a reflecta și pentru a vedea ce se întâmplă în acel moment? Nu suntem noi toți de obicei pe fugă, prea ocupați pentru a găsi timp și pentru a pune situația pe «pauză», astfel putând să o observăm și să ne întrebăm de ce ? De ce simțim, gândim, acționăm noi așa cum o facem? Ce efect are aceasta asupra noastră, asupra celorlalți, asupra lumii care ne înconjoară? Care sunt propriile noastre moduri de a umbla în această lume?
Să presupunem pentru un moment că ar putea exista o altă cale care nu ne-a fost încă prezentată sau pe care încă nu am descoperit-o …
Este la modă să vorbim despre o „altă cale” – o altă cale spre pacea interioară. Există multe, multe propuneri de căi către o presupusă pace – o multitudine de moduri de gândire, moduri de a simți și moduri de acțiune. Dar oare aceste căi nu aparțin, de asemenea, căilor acestei lumi, modalităților de care depindem pentru a menține o aparență de pace interioară? Odată ce încetăm una dintre aceste practici, toate schemele de gândire, o anumită tehnică de meditație … atunci vom ajunge acolo de unde am pornit – pierduți pe căile, pe drumurile lumii.
Trebuie să existe o altă cale, dacă trebuie găsită cu adevărat pacea interioară, dacă există o libertate absolută. Și, de fapt : există o altă „cale” de parcurs! Și acest alt mod de a merge depinde de un singur lucru – de noi!
Pe această cale nouă, vom fi mereu în procesul gândirii, al simțirii și al acțiunii, dar de această dată în cu totul altă manieră, pe o bază complet nouă. Această bază nouă are ca punct de plecare constatarea făcută anterior cu privire la condiționările gândirii, simțirii și acțiunii noastre; este vorba despre un punct de nemulțumire, de deziluzie. Această deziluzie constă în conștientizarea faptului că toate căile lumii nu fac decât să ne țină atașați de aceasta și nu ne oferă nici cea mai mică ieșire către libertate!
Poate am încercat mai multe dintre alternativele menționate în căutarea unei păci interioare, dar acestea s-au dovedit cu siguranță niște căi de imitație, care ne-au readus la punctul de plecare. Același punct de deziluzie.
Putem oare găsi această adevărată „altă cale”, calea care conduce la o pace interioară durabilă?
Am căutat atât de mult în exterior această libertate insesizabilă, calea către pacea absolută. Am încercat numerose căi și ne-am dat seama că nimic aici jos, niciuna dintre aceste căi nu este capabilă să ne satisfacă, să satisfacă dorința interioară care se face neîncetat resimțită. Atunci, în ce direcție să ne îndreptăm acum privirea?
De ce să nu pornim la drum către propriul interior, singura cale neexplorată încă? Dacă îndrăznim să facem acest lucru, ce am putea descoperi? Ar putea fi o dorință arzătoare, o profundă aspirație către cu totul altceva – invizibil, indescriptibil, neidentificabil – cu toate acestea ceva ce există de mult timp, de foarte mult timp? Pe această nouă cale, încet, discernem o altă realitate, o altă cale pe care nu am recunoscut-o înainte. Și descoperim atunci că noi nu suntem singuri!
Pentru fiecare dintre noi, această descoperire va avea un aspect diferit, lucrurile pe care le vom descoperi vor fi unice pentru fiecare persoană. Dar cu cât continuăm mai mult pe această cale, cu atât mai mult vom găsi tovarăși de călătorie, toți mergând în aceeași direcție, către aceeași pace interioară, dar individual, în modul propriu fiecăruia, pe calea de viață personală. Cum asemănătorul atrage asemănătorul, se formează comunități de suflete și oricând putem întâlni astfel de grupuri de femei și de bărbați.
Suntem cu toții indivizi, dar drumul nostru comun, această aceeași cale de eliberare pe care o urmăm, ne menține împreună, construind o unitate. Și când ființele unite pe această cale se reunesc și împărtășesc momente reale de schimburi și întâlniri, în același elen de eforturi interioare sincere – ceva se dezvoltă, ceva strălucește asupra întregii omeniri.
O nouă cale se deschide astfel pentru omenire, o cale care se practică în lume și care, totuși este, în esența sa, în afara lumii. Este vorba despre o vibrație superioară extraordinară, capabilă să atingă pe oricine este obosit de modelele vechi, de căutările fără ieșire.
Ați putea fi voi cei atinși?
Atunci fiți curajoși – mergeți pe această nouă cale și veți vedea unde vă va conduce!
