În multe culturi și epoci există mitul eroului – povești despre un erou care decide să lupte împotriva răului și să câștige libertatea. În regiunile anglo-saxone și germanice, cunoaștem saga regelui Arthur, a cavalerului Parsival și miturile despre Siegfried, care ucide dragonul.
O poveste mai modernă, care preia motivul eroului, este Stăpânul inelelor de J.R.R.Tolkien. În ea, autorul descrie lupta emoționantă și remarcabilă a protagonistului Frodo pentru eliberarea de constrângere, putere și violență, simbolizate de Mordor, de Inelul Puterii și de antagonistul Sauron. Spre deosebire de numeroasele scenarii distopice ale vremurilor noastre, Tolkien prezintă cu optimism o cale de a învinge pentru totdeauna întunericul și sclavia. În acest fel, el permite ca principiile și aspectele interioare ale ființei umane să apară în carte ca personaje, actori, în mod simbolic. Când vedem atemporalul și simbolicul din poveste, evenimentele descrise par dintr-o dată foarte reale și actuale.
În afara Comitatului
Povestea începe cu Frodo trăind în Comitatul, locuit de poporul hobbiților. Acest loc este simbolul obiceiurilor prețuite și al adaptării la zona noastră de confort, în care ne-am stabilit și în care ne simțim în siguranță. Cuvântul „hobbiți” este legat de „habits” (obiceiuri).
Frodo primește un inel de aur de la unchiul său Bilbo, inel care va determina cursul intrigii. El simbolizează forțele întunecate ale seducției pentru a da putere nebuniei și imperiozității. Inelul are puterea de a distruge tot ceea ce este bun, adevărat și frumos.
O parte din inscripția inelului spune:
Un singur inel, pentru a le conduce pe toate, un singur inel pentru a le găsi,
Un inel care să-i aducă pe toți și să-i lege în întuneric.[1]
În posesia unicului Inel al Puterii, Frodo este destinat unei misiuni importante și dificile, deoarece dacă Inelul va cădea în mâinile Lordului întunecat Sauron, va duce la sclavia și căderea întregului Pământ de Mijloc. Frodo și tovarășii săi își asumă sarcina de a distruge Inelul. Părăsesc Comitatul și pornesc într-o călătorie dificilă prin Rivendell, Lorien și Rohan spre Mordor, pentru a distruge în cele din urmă Inelul în focurile Muntelui Doom. În acest proces, Inelul devine o povară grea pentru Frodo. Împreună cu tovarășii săi, el trece prin multe pericole și este grav rănit de mai multe ori și aproape ucis în acest proces. Tentațiile pe care le exercită Inelul îl împing în conflicte interioare.
Aici recunoaștem motivul sacrificiului, ca o condiție prealabilă pentru eliberare și împlinire.
Pe lângă motivul sacrificiului, în poveste apare și aspectul de vinovăție. Fostul rege Isildur, unul dintre strămoșii lui Aragorn (unul dintre tovarășii lui Frodo, mai târziu rege al Gondorului), a avut sarcina de a distruge Inelul în vremuri preistorice. Dar el a refuzat și a cedat tentațiilor puterii. Mai târziu Isildur este ucis și Inelul se pierde pentru o vreme până când trece în mâinile lui Smeagol, care trăiește cu el în peșteri întunecate (numit mai târziu Gollum) și apoi ajunge la Bilbo și Frodo.
Pe măsură ce intriga avansează, Aragorn, ca descendent al lui Isildur, cere spiritelor morților să lupte cu Sauron pe câmpurile din Pelennor pentru a putea fi răscumpărate. Recunoaștem în aceasta aspectul de răsplată și de iertare a vinovăției ca o condiție prealabilă pentru transformare.
Frodo nu-și pierde din vedere scopul, trece prin greutăți severe și învinge opoziția. Cel mai important tovarăș al său este Sam. El îl susține pe Frodo și este întotdeauna de partea lui. Sam simbolizează curajul, loialitatea și încrederea. Căutătorul libertății nu trebuie să își piardă niciodată încrederea într-un final bun, indiferent cât de întunecată și amenințătoare ar fi situația.
Un alt motiv de transformare pozitivă este compasiunea și mila. Arătându-i compasiune lui Gollum prin intermediul lui Frodo (și al lui Bilbo înaintea lui), acesta reușește să supraviețuiască și să-i conducă pe tovarăși spre Muntele Doom. În felul său, Gollum contribuie la un sfârșit neprevăzut al Inelului.
Forțele luminii și ale întunericului
Pentru Tolkien, opera sa este, de asemenea, despre natura binelui și a răului. Forțele luminii (simbolizate de vrăjitorul Gandalf, de elfii Galadriel și Elrond și de vulturul Gwaihir) ajută, sprijină și deschid perspective neașteptate de libertate. Ele nu-l pot, totuși, scuti pe Frodo de greutățile drumului. Când însoțitorii își iau rămas bun de la elfii din Lothlorien, Galadriel îi dăruiește lui Frodo un flacon cu lumină. Aceasta îi dă curaj și încredere purtătorului în momentele de mare nevoie. Galadriel îi vorbește lui Frodo: „Ea (lumina flaconului) va străluci și mai tare atunci când noaptea va fi în jurul tău. Fie ca ea să fie o lumină pentru voi în locurile întunecate, când toate celelalte lumini se vor stinge.” [2]
Tolkien descrie elementele care pot duce la o transformare pozitivă ca fiind:
- Încredere, curaj și optimism
- Devotament, sacrificiu și sprijin iubitor
- Grație, compasiune, iertare a vinovăției
- Determinare, perseverență, autodepășire
- Unitate
Forțele întunecate din opera lui Tolkien țintesc slăbiciunile personale și caută să ispitească. Caracteristica particulară a Inelului este aceea de a distorsiona și amplifica puterile celor care îl posedă. De asemenea, oferă posibilitatea de a acționa în secret. Inelul (atunci când este purtat pe deget) nu numai că îl face pe Frodo invizibil, dar îl și izolează de comunitatea umană și îl face vizibil pentru ochiul lui Sauron, precum și pentru spiritele inelului care îl slujesc. Tolkien descrie Inelul ca pe un artefact magic căruia i-au fost transmise voința și puterea creatorului său. Puterea Inelului simbolizează o separare de Atotcuprinzător. Sauron a devenit conducătorul în limitat; despărțit de profunzimea propriei sale ființe, el este supus elementelor separatoare și înșelătoare. Pe de o parte izolează, iar pe de altă parte deschide și creează spații de viață protectoare pentru tot ceea ce își găsește intrarea în el – inclusiv pentru abisal.
Inelul simbolizează seducția unui anumit concept de libertate, care corespunde dorinței egocentrice: „Pot să fac ce vreau eu”. Acest impuls sugerează posibilități infinite și conduce din ce în ce mai mult de la experiența unității la conflict și la despărțirea de sursa creatoare originară.
Sistemul sufletesc spiritual al ființei umane se transformă atunci când se cedează tentației. Se dezvoltă o conștiință a separării de ființa spirituală superioară, precum și iluzia lipsei, a îngrijorării și a fricii. Din aceasta germinează dorința de posesii, putere și control, pentru a remedia lipsa. Această dorință se ciocnește cu aspirațiile celorlalți, creând conflict și luptă. Rezultatul este vinovăția, proiecția vinovăției („ceilalți sunt responsabili”), legile, judecățile și pedepsele. În acest fel, omul este condus în cele din urmă în ignoranță totală și în uitarea adevăratei sale naturi. Asemenea efectului de domino, se dezvoltă o reacție în lanț – când cade prima piatră, cad și toate celelalte pietre. Prima piatră a fost gândul aparent inofensiv de a putea face ceea ce vrea fiecare.
Magia inelului este puternică. Chiar și un tovarăș al lui Frodo cade în capcana lui:
„Ah! Inelul!, a spus Boromir, cu ochii strălucindu-i. Inelul! Nu este oare o soartă ciudată să suferim atâta teamă și îndoială pentru un lucru atât de mic? Un lucru atât de mic!” [3]
(se va continua în partea 2)
[1] J.R.R. Tolkien, Stăpânul Inelelor, Harper Collins ebooks 2005, partea 1: Frăția Inelului, p. 50
[2] Op. cit., p. 376
[3] Op. cit., p. 398
