Ideea divină a Omului
Întregul Univers poate fi văzut ca un organism energetic divin plutitor și, în același timp, o jucăușă armonie altruistă, inconștientă de sine însăși, compusă din manifestări și mișcări ce nu sunt nici pe deplin „rele” și nici complet „bune”. Acest lucru este demonstrat și de sferele cerești contrar rotative ale sistemului nostru solar. – Punctul esențial al acestor pașnice fenomene antagonice, ce prin natura lor primară sunt în perfectă armonie, nu este un punct abstract în univers, și totuși: este reprezentat de Om! – Cu alte cuvinte, Ideea divină despre Om este într-adevăr punctul esențial al Lumii – la fel cum Eul personal este punctul esențial al microcosmosului său uman (rădăcina greacă a cuvântului idee reprezintă ceva pictural – o imagine: eidea / eidoV – eidea / eidos – idee / imagine). – De aceea, Lumea poartă numele de Cosmos: pentru că este expresia perfectă a ordinii, puterii și frumuseții, desfășurată având ca fundal o unică bunătate atotcuprinzătoare, iradiată și impregnată de Adevărul nezdruncinat, iubitor.
Putem spune că întreaga umanitate a timpului nostru a contractat o boală în care originea sa divină a fost aproape complet abandonată. Acesta este efectul unei nesăbuite abateri de la armonia fundamentală a dinamicii macrocosmice, cosmice și microcosmice, denumită și Legea cauzei și a efectelor.
Astăzi, această dinamică este în general numită Karma – considerată de majoritatea oamenilor, din păcate, ca o forță de pedeapsă sau de răzbunare. Întradevăr, Karma este divina Lege universală a Iubirii ce menține nu doar echilibrul și armonia Cosmosului nostru, ci și a întregului Univers.
Din păcate, umanitatea modernă, atâta timp cât totul este bine, nu conștientizează acestă armonie. O tulbură constant iar apoi se plânge de consecințele inevitabil dureroase. Prin urmare, Ideea divină despre Om nu primește nicio hrană din partea conștiinței umane și, prin urmare, „flămânzește”, devorându-se pe sine, la fel ca în cazul actualei infecții cu virusul Covid-19.[i]
Cosmos, în greacă, înseamnă ordine, frumusețe, podoabă. Astfel, în Corpus Hermeticum [ii] se spune că voința divină și-a imaginat – a vizualizat – frumoasa Lume – mai întâi, ca o idee creațională primară, devenită apoi un univers manifestat material, cu interacțiuni indescriptibil de armonioase ale tuturor părților, speciilor și dimensiunilor în afara sau în cadrul spațiului și timpului: a crea înseamnă a modela.
Geneza biblică ne-a familiarizat deja cu conceptul. Zeii creatori au dorit să genereze o „imagine și asemănare” cu ei înșiși. – De ce asta? – Pentru că fiecare creator dorește să poată fi recunoscut și astfel să fie cunoscut – și să se înmulțească. Această „imagine și asemănare”, în primul rând, este Universul, în al doilea rând Spațiul cosmic vital și, în al treilea rând, Omul. Am putea spune, de asemenea: Universul este haina manifestată a eternei invizibile Dumnezeiri, inexplicabilă și de neconceput, dar, prin manifestările sale cunoscută oricui ce, cu seriozitate și bună credință, se angajează într-o căutare devoțională de a cunoaște această forță interioară.
Înțelegeți ideea și îmbrațișați-o
Deci, motivul existenței Omului în acest Univers nu este doar de a se înmulți și de a domina Pământul (Geneza 1 și 2), ci în principal, să devină similar cu Dumnezeu, așa cum a fost prezis de Șarpele din Geneza 3. Condiția legată de dobândirea cunoștințelor „vei muri prin moarte” nu este o pedeapsă, ci o primă Grație (Bunăvoință): Fără „moarte” corporală și o „pauză” ulterioară pentru procesarea bagajului de experiențe colectate în timpul unei vieți fizice, sufletul nu ar putea să învețe și, prin urmare, nu ar putea crește către cel mai înalt scop al său – atotștiința și conștiința totală – devenind astfel asemănător cu Dumnezeu: Acesta este singurul mod în care – așa cum a spus-o atât de corect cineva: „Omul poate progresa dintr-o particulă anonimă a unei colectivități, pentru atingerea autorealizării individuale a Vieții, trezindu-se astfel la o conștientizare tot mai mare. ” –
Universul vizibil este astfel haina, și în același timp un Compendiu, al Dumnezeirii. Omul este totuși un compendiu/rezumat al Cosmosului – de aceea este numit Micro-Cosmos. – Și cât de mult înțelegem, noi oamenii, despre această „mică lume”? Aproape nimic – în ciuda zborului spațial și a microscoapelor electronice!
În acest punct, trebuie subliniat un fapt important: Fiecare „lucru” ori „ființă” manifestă, există în primul rând ca idee pură – Duh pur. Această idee, de cele mai multe ori în timp, rareori într-o clipire, capătă o formă eterică, care apoi se densifică treptat până când a rezultat o formă de manifestare fizică și în cele din urmă materială. – Universul, astfel, este o manifestare fizică, sau chiar materială, a celei mai mari Idei-Forme a lui Dumnezeu: atât de mare încât suntem incapabili să o înțelegem. Lao-Tse în Tao-Te-King afirmă în aforismul nr. 41: „ Un imens de lut are nevoie de mult timp pentru a fi modelat. Cu greu se aude un sunet foarte profund. Cel mai mare elefant nu poate fi comparat cu nimic … ”[iii]
Divina Idee despre Om este cea mai minunată minune din cadrul „ideii-minune numită Univers”, neînțelegătoare și la început pur spirituală! Și cea mai mare minune din această manifestare este – sau a fost inițial – această manifestare fizică numită Om care, în plus, a fost înzestrat cu cele mai înalte calități și puteri asemănătoare zeului: Prin înțelegerea sa, capacitățile sale intelectuale și puterea sa creatoare, el diferă alte creaturi, ca al cincilea tărâm dincolo de cele patru „bine cunoscute”: regatele elementelor, ale mineralelor, ale plantelor și ale animalelor. Cu toate acestea, potențialul său distinctiv este abilitatea sa de a dezvolta o Conștiință înaltă. Acesta este germenul din care este destinat să devină divin.
O minune în ruine
Dar vai! Omul a degenerat complet de la acest statut divin, privilegiat, pentru că și-a neglijat darurile, respectiv le-a folosit și le folosește încă împotriva scopului lor inițial: El și-a lăsat corpul să se atrofieze prin nutriție nenaturale și a lene fizică; sufletul și spiritul și le-a schilodit prin gânduri negative, perversiune emoțională, psihoze de angoasă și lipsă de cunoaștere. Astăzi, unde sunt acele mărturii ale poeziei pline de elan, ale muzicii corespunzătoare, ale operelor de artă inspiratoare ? – Unde cântăm cântece binecunoscute împreună, unde memorăm poezii și balade? – Unde e comoara miturilor și basmelor – sau cel puțin cultivarea unui cămin într-un elevat stil estetic?
Și unde e cea mai distinctă posesie a Omului: rațiunea, gândirea creatoare și conștiința supraomenească? – Sunt distruse de instituțiile oficiale, în mod sistematic și metodic, de la cea mai fragedă copilărie până la mormânt: în școli și universități, în politică și economie, prin medicina care distruge sănătatea și vaccinurile sale mortale și prin mass-media și comunicarea în masă ce sufocă sufletul !
De ce specificăm această rușine în toate detaliile ei? Deoarece toate aceste otrăvuri, toată această suprimare a bunăstării adevărate și a sănătății reale, sunt experimentate nu doar de indivizii umani – nu numai de colectivitatea încă vindecabilă a Omului, ci la nivel global de întreaga Idee divină universală despre Om, din care s-a manifestat fizic Omenirea trăind cu adevărat, la fel ca un copil pe sânul mamei sale – deși fără să fie conștient de asta. Astfel, ființa vie Pământ suferă intens, cu toate cele șapte „membre” ale existenței sale – material, eteric și spiritual – torturate de o umanitate fără sens, mai mult decât poate suporta! Iar avertismentul vizibil, sensibil și cel mai suprem al Pământului astfel chinuit, este boala fizică a Umanității ca o proiecție a suferinței sale mentale și spirituale – de exemplu pandemia numită Covid.
Observația noastră, care a dus la acest sumbru nadir, ne determină, spontan, să ne întrebăm: „Există vreun remediu pentru această ființă vie grav rănită, numită Pământ? – Ce poate face un individ – ce trebuie să facă colectivitatea – în gânduri, sentimente și acțiuni, astfel încât – respectând legile care leagă Spiritul și Materia – să poată avea loc o schimbare pozitivă? ” –
Conversie inteligentă
Răspunsul este incomod pentru majoritatea dintre noi: Da, există o posibilă mântuire până în ultimul moment – ca în relatarea biblică a lui Loth și a familiei sale. Dar necesită o conversie mentală clară a cât mai multor oameni – de la o mentalitate nesănătoasă la una sănătoasă: Mentalitate – aceasta provine din termenul latin Mens, din care derivă și cuvântul Uman – adică om pământesc. Iar aceasta include Spiritul și Mintea.
Mintea este sursa din ar trebui să se inspire orice om sănătos – dacă ar putea crește în el suficientă apă sufletească, suficient aer al spiritului și suficient foc al conștiinței, așa cum era destul de firesc în Evul Mediu și așa cum a fost susținut în timpul Renașterii cu universitățile sale! – Este acea mentalitate, din care au apărut toate invențiile, toate descoperirile și toate acele monumente ale existenței umane creative – în muzică, arte plastice, poezie și așa mai departe: trăgându-și abundenta sevă dintr-o energie germinativă conștientă de sine, înflorind prin creșterea fanteziei și intuiție, pârguită prin cercetări și meditații fecunde: creații umane de dimensiuni cu adevărat divine provenite din devoțiunea uitării de sine în favoarea creației. Procesul dinamic a fost partea esențială, opera rezultată a fost consecința legitimă, „creatorul” acesteia fiind slujitorul fără nume al amândurora.
Dar, mai apoi, această mentalitate creativă a degenerat: Eul individului, această dinamică personală liberă, s-a prăbușit pentru a deveni voința auto-productivă a Inteligenței Artificiale:
„Abilitățile omului sunt nelimitate, doar dacă el o dorește cu adevărat!”, a afirmat scriitorul elvețian Gottfried Keller (1819-1890) și avea dreptate; atâta doar că el n-a mai spus și că această voință este o sabie cu două tăișuri: folosită cu inteligență și înțelepciune, îl ajută pe om să realizeze fapte de cel mai înalt nivel. – Dar fără învelișul unei conștiințe corespunzătoare, ea duce la cea mai profundă pierzare. – Oarba ambiție și obsesia pentru eficiență, posibilitatea de a realiza ceea ce cineva dorește cu adevărat, l-a adus pe om să creadă în înalta „cunoaștere” academică – o cunoaștere obligată să rămână întotdeauna pe jumătate adevăr și inactiv, atâta timp cât conștiința umană nu păstrează ritmul cu posibilități mentale superioare: numai conștiința este cheia pentru întoarcerea la adevărata bunăstare – la sănătatea reală a Umanității și, astfel, la o sănătate reînnoită a ideii cosmic divine a Omului!
Totuși, care ar putea fi cea mai înaltă conștiință pe care omul este capabil să o atingă, sau mai bine zis, pe care omenirea trebuie să o dobândească? Este conștiința acelei puteri divine divine pe care maeștrii Înțelepciunii din toate timpurile au numit-o Iubire și care pentru Lumea de azi, independent de istorie, cultură, rasă ori credințe religioase, e întrupată de Hristos. Aceasta este Forța Iubirii pure a Dumnezeului suprem: este la fel pentru toți oamenii din toată lumea și poate fi (și chiar trebuie să fie!) realizată doar de oamenii conștienți. Iar acest lucru este complet independent de faptul că pandemia reală a izbucnit artificial sau natural – de bunăvoie sau din greșeală: a putut, și a trebuit, să izbucnească pentru că Ideea Cosmică despre Om s-a erodat din interior – începând de la umanitatea fizică – după cum, în același mod, un virus își devorează victima din interiorul acestuia. Fără o conștiință cuprinzătoare demnă de a fi purta acest nume, omenirea nu poate decât să se devoreze din interior. Dar acest lucru ar însemna că punctul pivot ori axa, Omul, ar trebui să se transforme în nimic și, prin urmare, planeta Pământ ar trebui să fie scoasă din uz. Ca o ultimă consecință, ea ar trebui să se autodizolve,devenind, mai întâi, un nor eteric,iar mai apoi o estompată, ori, din contră, o „Ideea primordială” fundamental nouă.
Iar dacă Omul găsește calea ce duce la respectiva înaltă conștiință, acum, întreaga Umanitate va fi ridicată la un nou nivel – un nivel imaginabil azi doar de către foarte puțini. Această Umanitate reînnoită va integra Duhul și sufletul în manifestarea sa fizică și va țese, de asemenea, în existența sa sănătoasă atunci adevărata conștiință a Hristosului universal. Această putere vindecătoare și sacră va deschide apoi noi dimensiuni ale gândirii și sentimentelor, ale imaginației și inspirației în liberul arbitru și în libertate, conducând umanitatea actual brutală până în punctul de a merita în cele din urmă numele de Om!
În ceea ce privește ziua de astăzi, nu putem să nu ajutăm Ideea Omului să își ocupe spațiul cuvenit în înțelegerea celor Mulți, ca un embrion în pântecele mamei sale, maturizădu-se pentru a deveni adevărata conștiință a Omului. Mai presus de toate, trebuie să sperăm că, atunci când multiplele efecte ale pandemiei numite Covid vor da loc vieții sociale din nou, lecția va fi poate învățată și nu înecată de sloganul „Înapoi la normal” – adică „Înapoi la inconștiență, ca de obicei! ” Veacurile de egocentricitate vor fi sfârșit atunci, astfel încât radiația umană divină a unei comunități cu adevărat umane (așa cum a fost „la început”) să înflorească printr-o nouă armonie într-o nouă robă și într-o nouă conștiință a lui Dumnezeu, Cosmos și omenirea adevărată!
[i] Vezi Max Heindel: Principiile oculte ale sănătății și vindecării.
[ii] Corpus Hermeticum, Traducerea în latină de Marsilio Ficino (1468) în incunabulul său din 1503, acum în facsimil. Traducere text și germană, ambele pe pagini opuse; ilustrat. – ISBN: 9783-952 4262 41.
[iii] Lao-Tse: Dao-De-Ging (Tao-Te-King) – Die Gnosis im Alten China. – Traducere din chineză în germană, explicată pentru timpul nostru pe trei nivele și cu câteva note realizate de Pierre Martin.