În Brazilia, cultul religios de origine africană numit Candomblé folosește un copac, gameleira albă, pentru a simboliza una dintre divinitățile sale, Iroko. Acest copac este considerat mitic, primordial, și reprezintă longevitatea, durabilitatea lucrurilor prin trecerea timpului. Gameleira albă a inspirat unul dintre cei mai mari muzicieni brazilieni de astăzi, Caetano Veloso, să compună una dintre cele mai frumoase melodii ale sale, „Rugăciunea către timp”. Convingerea celor din cultul Candomblé este că în coroana acestui copac trăiește vrăjitoarea pădurii și prin ea toate zeitățile au coborât pe Pământ.
Ca o invocare rituală, cântăreața repetă de 80 de ori cuvântul „timp”, de 8 ori în fiecare dintre cele 10 strofe. Ascultătorul este condus la senzația de circularitate – cum ar fi trunchiul copacilor sau o melodie fără cor. Melodia și armonia sunt practic fără puncte de tensiune, ca în cântecele orientale. În prima strofă, versurile arată clar că va exista o solicitare, iar în mijlocul melodiei, se face cererea:
Îți cer plăcerea legitimă
Și mișcarea precisă
Timp timp timp timp
Când timpul este corect
Timp timp timp timp
Pentru ca spiritul meu
Să câștige o luminozitate clară
Timp timp timp timp
Iar eu să răspândesc beneficiile
Timp timp timp timp
Care ar fi plăcerea legitimă dorită de cântăreț, care i-ar lumina spiritul, permițându-i să distribuie beneficii, și care i-ar putea fi date de timp? Răspunsul este mai simplu decât ne putem imagina la prima vedere.
Muzicianul brazilian nu este primul și nici singurul care este încântat, să cânte și să găsească semnificații în copaci. Multe mituri relatează istoria omului în legătură cu copacii, cum ar fi copacul Paradisului.
Pe continentul latino-american găsim tradiția indienilor Tupi. În cartea Tărâmul celor o mie de popoare, de Kaká Wera, citim că „Ființa-tunet, care ne locuiește, atunci când creează un copac vibrator, un câmp energetic, o încărcătură interioară.” Acest copac interior este conștiința umană: el structurează credințele și valorile, viziunile lui și ale altora. Pentru acești indieni, conștiința este mai importantă decât timpul. Acesta din urmă este responsabil pentru conectarea ritmului cu acțiunea și inacțiunea, coordonate de inimă. Arborele interior al fiecărei ființe este vivificat de vibrația gândurilor, sentimentelor și senzațiilor sale.
În Edda – o colecție de cântece scandinave din secolul al XII-lea –, cenușa este considerată primul copac al Pământului, o imagine a copacului paradisului și a sistemului focului de șarpe sacru, care, în tradiția indiană, simbolizează energia creativă a ființei umane. Când copacul a fost tăiat, omul și-a pierdut divinitatea, devenind doar o umbră creată din materie pământească. Cu toate acestea, focul șarpelui al trunchiului uscat poate deveni crucea victoriei prin endura, un proces care conduce la renaștere.
Această linie de gândire se găsește în multe alte credințe și în ea își poate găsi explicația dorinței lui Caetano Veloso. Pentru a efectua endura și întoarcerea în starea divină care i-ar aduce „plăcerea legitimă” el are nevoie de ajutorul timpului, pentru dezvoltarea și maturarea conștiinței sale prin experiențele trăite, pentru că a se reconecta la sămânța divină care locuiește în inima sa este diferit de a porni pur și simplu un comutator. Trebuie să găsim calea în timpul vieții și să luăm decizia de a păși pe ea.
Ca un copac vibrațional, conștient, ce este Caetano și precum sunt toate ființele, el cântă timpului un cântec de slavă și frumusețe, solicitându-i ajutorul. Citând-o pe Kaká Wera, „cu cât mai multă frumusețe, recunoștință și laudă radiază din cuvânt, cu atât mai multă calitate rezonează și se manifestă în natură și în spațiul temporal al vieții.” Caetano îi cântă timpului, cerându-i timp, pentru a-și găsi plăcerea legitimă.
Această idee poate fi extinsă la interpretarea morții ca plăcere legitimă – nu moartea trupului, ci cea a omului vechi pentru apariția celui nou. Când cererea este făcută, artistul își termină versurile prin proiectarea zilei în care va părăsi cercul timpului:
Și când am plecat
Din cercul tău
Timp timp timp timp
Nu voi fi și nu veți fi fost
Timp timp timp timp
Deși încă mai cred că
Este posibil să ne reunim
Timp timp timp timp
Pe un alt nivel de legătură
Timp timp timp timp
Relația actuală a omului cu timpul îl întemnițează, mai mult din punctul său de vedere decât din realitatea acestei divinități misterioase, care este timpul. Din acest motiv, versurile sunt liniștitoare când se referă la posibilitatea omului și a timpului de a se găsi pe un alt nivel de legătură, poate cel al eternității, mai liber decât timpul contorizat de un ceas?
Prin urmare, să ne aliniem acum cu atemporalul: zeul Tupã, sunetul universal, muzica sferelor, pomul vieții.
