De unde vine la mine Sufletul meu?
De unde vine?
Când el cântă,
Inima mea tremură plină de bucurie,
Când se mișcă,
Sângele din venele mele se înfiebântă,
Când îmi spune ceva,
Îmi răsună în gânduri.
Și arcadele templului interior îl pot auzi.
Pereții se arcuiesc din ce în ce mai sus
Și structura se ridică și se ridică puternic.
Bolțile celor șapte cavități se ridică și se umflă
Și ferestrele fragilei clădiri către înalt se deschid.
Și îngerii zboară în jurul ei solemn….
Unde locuiește Sufletul?
Da, acum știu din nou.
Este mereu în apropiere.
Se ridică iar și iar în templul corpului uman,
Spunându-mi adevăruri care îmi fac oasele să ofteze,
Atât de solide adevăruri,
Așteptând de veacuri în măduvă.
Focul iubirii lui nu este mistuitor,
Este purificator și restaurator
Și însoțește un om prin viață.
Este posibil să vedem sensul vieții,
Doar dacă mergem prin viață împreună
având un suflet conștient.
El locuiește în mine,
Deci suntem întrepătrunși prin celule.
Sufletul vine ca un mesager al zeilor
Pentru că locuiește și în Dumnezeu
Ca Lumina începutului.
Nu vine niciodată așa cum mi-aș dori,
Dar încă îl aștept răbdător
Cu mâinile goale deschise…,
cu inima larg deschisă, cu capul gol și desculț.
Când Sufletul vine,
Aduce puterea Logosului
Astfel sunt Spiritul, Sufletul și non-eul împreună,
Într-o singură locuință.
