Suntem un vârtej de emoții și dorințe, care ne asaltează adesea fără să ne spună de unde au venit. Sentimentele noastre au multe surse, caracteristici și nuanțe. Ele sunt tranzitorii și alternează în momente diferite, chiar în aceeași zi sau în diferitele etape ale vieții. Trecem de la o bucurie încântătoare la o tristețe profundă. Iubim oameni pe care ulterior îi detestăm. Acestea sunt rezultatele opoziției interne și ale contradicției care se manifestă în interiorul nostru, rezultatul unei stări de conștiință centrate pe sine.
Totuși, dacă ne uităm la natură, vedem că nu există opoziție. Dimpotrivă, totul se prezintă ca armonie și complementaritate. Noaptea și ziua nu sunt opuse, ci mai degrabă necesare pentru dezvoltarea sănătoasă a plantelor și animalelor. Același lucru se poate spune despre iarnă și vară, refluxul și fluxul, și alte fenomene naturale, care se manifestă în interdependență, echilibru și acord.
Pe baza stării de spirit a inimii noastre, judecăm totul. Observăm lumea din jurul nostru, situațiile pe care le trăim și oamenii pe care îi cunoaștem, iar mintea noastră compară și contrastează cu amintirile noastre anterioare, clasificându-le pe baza unor concepte predefinite. Ceea ce ne favorizează sau este în conformitate cu valorile noastre, numim „bine”; opusul îl numim „rău”.
În acest fel, catalogăm tot ce ne înconjoară, creând sertare și cutii cu etichete în care ne păstrăm viziunile asupra realității, care se fragmentează treptat. Trăim în această realitate fracționată, construită pe dorințele care emană din inima noastră tulburată, care ajunge să devină o închisoare a sinelui nostru.
Cu toate acestea, există o realitate esențială, absolută – Întregul, care îmbrățișează totul în seninătate și care doarme în noi. Această Scânteie de Lumină este manifestarea divinității, care ne atinge inimile. Ne vorbește în tăcere despre posibilitatea de a descoperi un adevăr absolut, de a găsi un motiv profund pentru a exista.
Când această Scânteie se trezește în noi, ne iluminează deșertul vieții și suntem astfel instigați să găsim oaza realității superioare, liberă de miraje. Devenim căutători și putem începe călătoria în căutarea Spiritului.
Începem să mergem pe calea autocunoașterii, care este o călătorie interioară, pentru a găsi fragmentele existenței noastre și, în lumina acestei Scântei a inimii, să reasamblăm puzzle-ul realității noastre confuze.
Începem și urmăm această cale așa cum suntem, cu defectele și virtuțile, succesele și contradicțiile noastre, cu scopul de a nu îmbunătăți egoul, ci mai degrabă să-l predăm perfecțiunii Luminii care există în noi toți.
Descoperim, puțin câte puțin, că fragmentele existenței noastre haotice, precum și experiențele vieții sunt materia primă pentru procesul alchimic interior, în căutarea aurului Spiritului. În acest fel, închisoarea egoului devine o sursă infinită de posibilități pentru eliberare!
Nu este o chestiune de a nu fi mișcat de lume, ci de a trăi în profunzime, înțelegând că toate situațiile sunt oportunități pentru cunoașterea de sine.
Rolul nostru este să descoperim și să eliminăm barierele care ne țin departe de iubirea necondiționată, de Întregul de care aparținem și, în acest fel, să găsim împlinirea în lumina scânteii, nu pentru că trebuie să cucerim ceva, ci pentru că ne-am pierdut iluziile despre noi înșine.
Când acest lucru se întâmplă, piesele de puzzle ale existenței noastre se vor îmbina, se vor potrivi și vom putem găsi ieșirea din închisoarea inimii.
