Unicitatea și Unicul ne lipsesc. Avem nevoie de piesa lipsă din puzzle. De fapt, întreaga lume încearcă să o găsească în multe feluri, cel mai adesea la nivel inconștient.
Într-o stare anterioară de a fi (inconştient), omul a trăit în această unitate. Putem citi despre ADAM, scris în ebraică. Literele ebraice nu conțin vocale, ci doar consoane. Vocalele pot fi plasate oriunde. Ele sunt produsul gândirii. De ce? Ele sunt ca viața, dau tonul, dar nu sunt fixe. Sunt mobile pentru binele omului. Depinde de el să le plaseze.
Cuvântul Adam reprezintă omenirea. Se scrie cu semnele aleph, daleth și mem, ale căror valori sunt 1, 4 și 40 care împreună, în totalul cifrelor, formează numărul 9. Din timpuri imemoriale, cifra 9 este considerată ca cifra finței umane, ființa umană care a găsit unitatea spiritului, sufletului și corpului. Particularitatea cuvântului Adam este că dacă omitem pe 1, Aleph, înseamnă „sânge”. Inima din această lume, care nu și-a găsit unitatea interioară, este în general considerată o simplă „pompă” pentru sânge.
Un exemplu similar al inteligenței din spatele limbajului este cuvântul ebraic pentru adevăr: „emeth” (1-40-400). Dacă omitem pe 1 aici, înseamnă moarte. Dacă nu găsim unitatea, unicitatea, suferim moartea.
Vine însă o vreme când măsura lucrurilor este plină, când butoiul începe să se reverse, ca să spunem așa, ziua în care omul a avut „destul”, destul de mult panta descendentă pe care se află.
Atunci apar întrebările care ne permit să sondăm adânc în noi înșine. Inima omului îi dă curajul să o facă (în franceză, cuvântul inimă este legat de curaj). El străpunge cu grijă un strat interior al sinelui său, stratul de care era îndrăgostit până acum, în care își vedea reflectarea ca într-o oglindă. Aceasta amintește de Narcis, tânărul din mitologia greacă care s-a îndrăgostit de propria sa reflexie și care, atunci când o frunză a căzut pe suprafața apei, a crezut că imaginea distorsionată o reprezintă pe a sa.
Acest chip personal trebuie abandonat pentru un alt chip, pentru o întâlnire ca cea pe care Maria a trăit-o în Evanghelia cu același nume (Evanghelia gnostică după Maria). În aceasta, ea le explică ucenicilor că L-a văzut pe Domnul ” într-un chip” și l-a întrebat: „Doamne, omul care vede, vede el chipul prin suflet sau prin spirit? ” La care Mântuitorul a răspuns: „El nu vede prin suflet, nici prin spirit; dar ceea ce este între ele acesta este spiritul [unitatea inimii și a capului] care vede viziunea.”
Ceva care exista înaintea noastră bate ușor la ușa conștiinței noastre. Schimbă această lume mai mult decât ar putea orice concept teoretic să o facă, și îl propulsează pe om spre o altă realitate. Dacă permitem acestui fenomen să se manifeste, rămânem totuși în lume, dar nu mai suntem ai lumii. De aici se dezvoltă un spațiu vital, în care sufletul se reînnoiește și începe din nou să respire. Omul se trezește din starea sa anterioară de vis și vede în sinea lui, în mijlocul minții și al aparatului său senzorial, lucrurile cele mai sacre: demnitatea interioară, slava lui Dumnezeu.
Datorită acestui fapt, imaginile sonore și scripturale, precum cele ale Kabbalei de exemplu, îi parvin într-un mod total diferit. Aceste imagini i se dezvăluie prin noua sa deschidere, realizată printr-o cheie pe care inima a creat-o din adâncul ei, dincolo de sentimente și emoții. [1]
În personalitate, apare din nou o unitate ca imaginea și asemănarea unei linii de forță până acum de neînțeles. Legătura (piesa de puzzle care lipsea) este conștiința care poate permite această schimbare și „să lase să trăiască” ființa originară. Participarea la Întreg poate fi acum proiectată în conștiință.
În contemplare veselă, o lacrimă (ebraică: un „yod”) se dizolvă și formează litera yod (valoarea 10), care începe cu Unul, Unitatea și Unicul de „sus”. În fața Unității, în Grădina Iubirii, pe Planeta Pământ originară, a trăit cândva ființa umană androgină, unită ca bărbat și femeie într-un singur corp. „Mai târziu [totuși], omul devine bisexual și reflectarea lui se schimbă. Vedem apoi că lumea divină se reflectă pe Pământ ca un 10 prin ființa umană „fragmentată” – împărțită în bărbat și femeie, care împreună formează un 10 rupt (= Yod). Acest Yod se descompune în 2 Hehs (semn pentru „fereastră”; cu valoarea numerică 5)”. [2]
Într-o casă, o fereastră vă permite să priviți afară. Cele două semne aflate în față se reflectă în semnul Wawin dintre ele – un cârlig reprezentând forma umană integrată originară.
– [1] Jan van Rijckenborgh și Catharose de Petri, Gnoza universală, capitolul 1, Ediția Septenar.
– [2] Benita Kleiberg, Rose und Kabbala [Roza și Kabbala], Kristall Reihe 10, Rosenkreuz Verlag, Birnbach.
