Drept și curgător ca un copac. Percepând a fi între sus și jos, înăuntru și în exterior– Partea 2

Într-o anumită măsură, ne confruntăm cu dublul nostru întunecat, adversarul nostru, umbra noastră. Totuși, această umbră se poate transforma prin simplul fapt de a o observa.

Drept și curgător ca un copac. Percepând a fi între sus și jos, înăuntru și în exterior– Partea 2

(Întoarcere la partea 1)

 

Vedeți adevărul și primiți-l!”

Evanghelia după Filip spune:„ Atâta timp cât rădăcina răutăţii este ascunsă, ea este puternică. Dar când este recunoscută, este dizolvată. Când se dezvăluie, piere. […] securea […] nici măcar nu o va atinge – ceea ce este tăiat răsare din nou […] Rădăcina răului […] va fi smulsă dacă îl recunoaștem. Dar dacă o ignorăm, ea prinde rădăcini în noi și își produce roadele în inima noastră.” [1]

Pentru dezvoltarea promisă a conștiinței în interiorul nostru, avem nevoie – asemenea lui Iisus, Christos – de un ascendent și un descendent („Coborât în împărăția morții, înviat în a treia zi…”). Acesta este misterul creștin central al mântuirii. Învierea lui Iisus (anastasis) trebuie să fie precedată de coborârea lui Iisus (katabasis) în împărăția morții. Cu toate acestea, avem nevoie mai întâi de o conexiune intimă cu lumea luminii, de inhalarea de eteri puri de lumină. Încărcați cu această forță de lumină, putem apoi să coborâm în cele mai adânci profunzimi, să ne „scufundăm”, să „mergem până la capăt”.

În lumina radiației spirituale, ni se arată o parte a „gunoiului” din „pivnița” noastră. Nu tot deodată. Asta ne-ar deruta complet, nu am putea suporta niciodată. Doar o mică parte este dezvăluită, astfel încât să o putem procesa pe baza experiențelor noastre anterioare de lumină.

Procesarea înseamnă acceptarea a ceea ce este. Simțirea remușcării pentru ceea ce s-a întâmplat și pentru ceea ce am înregistrat în subconștient, se arată ca o expresie a „rănii originare”. Într-o anumită măsură, ne confruntăm cu dublul nostru întunecat, adversarul nostru, umbra noastră. Totuși, această umbră se poate transforma prin simplul fapt de a o observa. Fără să vrem să o facem să dispară, se poate transforma într-un potențial de lumină enorm, un potențial de înțelepciune.

Într-un ritual Rozacrucian se spune: „Priviți adevărul și acceptați-l! Adevărul învinge. Prin adevăr se deschid cărările zeilor. Prin adevăr, Mângâietorul vine la noi. Prin adevăr, înțelepciunea se scufundă în noi.”

După fiecare coborâre în adâncurile subconștientului, ne ridicăm din nou, întăriți de lumina Spiritului. Această nouă forță și înțelegere ne va conduce apoi din nou către „polul inferior”, către straturi tot mai profunde și mai profunde ale „rănii primordiale”, separarea primordială de Lumină. Cu o conștiință sporită, acestea nu mai sunt doar rănile individuale, ci și tiparele colective, umbrele colective, milioanele de răni vechi ale Pământului vulnerabil și plin de durere.

 

Secretul rădăcinii, baza primordială

Satprem descrie impresionant esența învățământului maestrului indian Sri Aurobindo: Cu cât te apropii de vârf, cu atât atingi mai mult pământul. Conștiința se extinde în ambele direcții.

Linia de demarcație a supraconștientului cedează în sus, iar cea a subconștientului cedează înapoi în jos. Totul este luminat și extins, dar în egală măsură totul se concentrează și se concentrează într-un punct ascuțit și întunecat, care devine din ce în ce mai critic și mai urgent, de parcă s-ar fi ocolit aceeași problemă de ani și ani – de-a lungul întregii vieți – fără a o atinge vreodată cu adevărat. Și deodată iată-l, prins în fundul gropii, zvârcolindu-se sub lumină – tot răul din lume într-un singur punct!

Se apropie ora misterului […] Într-adevăr, este o lege de aur, o intenționalitate insondabilă, care ne atrage și în sus și în jos, în cele mai adânci teme ale subconștientului și inconștientului până la punctul de salt, nodul gordian al vieții și al morții, umbră și lumină, acolo unde ne așteaptă misterul.” [2]

De asemenea, Mira Alfassa (“Mama”), tovarășa lui Sri Aurobindo, relatează despre explorarea ei a acestui „punct cel mai întunecat”:

În fundul cel mai stâncos al subconștientului, unde este cel mai rigid, îngust și apăsător, am călcat pe un izvor atotputernic care m-a aruncat dintr-o lovitură într-o imensitate fără formă sau graniță, unde vibrează semințele unei lumi noi.” [3]

Satprem rezumă misterul vieții în următoarele cuvinte:

Umbra și lumina, binele și răul pregătesc calea unei nașteri dumnezeiești în materie: ziua și noaptea alăptează amândouă copilul divin.”

Aici se află cheia transformării. Puterea spiritului curge – prin noi – în cele mai profunde adâncimi ale materiei. Spiritul aduce – prin noi – conștiință în materie. Permițând nașterea copilului divin să se întâmple, noi – ca ființe umane – suntem capabili să trăim și să realizăm un vis. Devenim apoi copacul lumii „veșnic verde” și – stând în picioare în mijlocul cosmosului – putem lucra în lume, în mijlocul materiei, într-un mod sănătos și benefic, oferind protecție și siguranță tuturor creaturilor din jurul nostru.

 

[1] Evanghelia după Filip, par. 83, în: Biblioteca Nag Hammadi în engleză, Leiden 1977

[2] Satprem, Sri Aurobindo or: Aventura Conștiinței, Gladenbach 1991

[3] Taken from: Satprem op. cit.

Print Friendly, PDF & Email

Distribuie acest articol

Imagine prezentată:

Data: ianuarie 10, 2023
Autor: Burkhard Lewe (Germany)
Fotografie: Filipes auf Pixabay CCO

Imagem em destaque: