În multe feluri, viața noastră s-a schimbat, posibil pentru totdeauna. Iar acest lucru ridică numeroase întrebări.
Ca de exemplu, întrebări referitoare despre trecut: De unde a apărut virusul Corona? Cine trebuie învinovățit? Sau spre viitor: Ce se va întâmpla cu mine, cu familia mea? Ce se va întâmpla cu omenirea, în ansamblu?
Sunt de înțeles aceste întrebări. Dar încă nu ne eliberează de temerile și rezistența noastră. Dacă am putea răspunde la întrebările pe care le avem despre trecut, nimic nu s-ar schimba în situația actuală. Iar întrebărilor pe care le avem despre viitor, cursul evenimentelor ne va dezvălui în cele din urmă posibile răspunsuri.
Există zicala cunoscută: „Fiecare nor are o căptușeală de argint.” În fiecare criză există o oportunitate. Prin această declarație, o criză imensă poate fi o mare oportunitate.
Să luăm în considerare situația actuală din perspectiva călătoriei pe o cale spirituală. Aproape că toată lumea resimte modul în care realitatea ei este zdruncinată, de lucrurile mărunte – sau de lucrurile semnificative.
Dacă reușim să acceptăm necondiționat o situație – nu doar pe cea actuală, ci orice ar avea viața pentru noi, în stoc – așa cum este, putem schimba ceva în noi înșine. Ne recunoaștem temerile ca părți ale ființei noastre, acceptându-le în cele din urmă. Ne considerăm dorințele și ideile, stilul nostru de viață anterior, făcând parte de asemenea din noi înșine. Ne dăm seama cum multe lucruri pe care le-am crezut anterior de cea mai mare importanță, deodată, nu mai sunt posibile. Propria imagine de sine ar putea începe să se clatine.
Devine posibilă o nouă viziune asupra vieții
Ce presupune aceasta? Pacea poate pătrunde asemenea tăcerii interioare. Devine posibilă o nouă viziune asupra vieții. Totul poate fi pierdut; chiar viața noastră s-ar putea sfârși mai devreme decât și-ar dori majoritatea dintre noi.
Dacă acceptăm acest lucru, dobândim o anumită distanțare și intrăm într-un loc mai liniștit, ca să zic așa. Putem începe să ne adâncim în partea cea mai profundă a ființei noastre (este necesară puțină practică). Probabil că nu vom reuși imediat, dar ne putem pregăti citind un text adecvat, poate un poem bun sau ascultând muzică contemplativă. Atunci liniștea ne poate învălui.
Ce ar putea deveni evident într-o stare profundă de meditație? Ce se poate ivi din adâncul ființei noastre interioare? Să ne elibereze de așteptările noastre. La început, experimentăm doar întunericul, urmat apoi, eventual, de o învălmășeală de gânduri și senzații. Lasă-le să treacă și să dispară. Să ne îndreptăm atenția către ceva mai profund, spre ceva ce nu știm încă.
Din tăcerea interioară se ridică ceea ce numim conștiință. Este ca o stea în întuneric. Răspândește un fel de lumină, lumina conștiinței. Devii conștient de existența ta. Lasă acest lucru să lucreze în tine.
Conștiința are o sursă. O abordăm pe o cale spirituală. Și făcând acest lucru, putem face o descoperire extraordinară: Sursa care este în mine curge împreună cu sursa conștiinței altor oameni.
Există o singură sursă universală a conștiinței pentru toată lumea. În ea, ființa noastră cea mai interioară atinge ființa cea mai interioară a oricărei alte persoane.
Suntem mult mai profund conectați decât am fi crezut-o vreodată. Există, în fundalul existenței noastre, o singură conștiință atotcuprinzătoare. Iar din ea, în orice moment, fiecare își primește propria conștiință.
Mai mult, împărtășim o viață unică, atotcuprinzătoare. Și din aceasta, fiecare își primește, în orice moment, propria viață.
Pe măsură ce această descoperire se infiltrează în noi, începem să ne vedem pe noi înșine într-un mod total diferit, realizând că, la un nivel foarte profund, fundamental, suntem literalmente frați și surori.
Într-adevăr, marea criză ne poate ajuta de fapt să avem cea mai mare experiență interioară posibilă.
