Într-o noapte contextul mi-a fost revelat.
Într-o noapte ulterioară am crezut că s-a terminat…
„Totul a rămas la locul lui.”
Aceasta a fost impresia mea, aceasta este noua mea perspectivă.
O percepție a sufletului.
Cu câteva zile înainte egoul meu a suferit mult.
A trebuit să elibereze ceva iubit.
Egoul se ținea de ceva care îi conferea securitate.
Ceea ce era păstrat a dispărut cumva, iar Egoul suferea.
O altă autoritate în mine, care este sufletul, a recunoscut:
Fiecare om încă mai are un anumit spațiu în inima mea, în aranjamentul meu interior.
Sunt un mic univers.
În sinele său interior, fiecare ființă umană este un mic univers.
În același timp noi suntem „planete”.
Fiecare dintre noi are o anumită relație cu o altă ființă umană,
suntem în con-stelație cu cineva.
Con înseamnă „cu” și „stela” înseamnă stea.
Stelele pe cer își schimbă orbitele,
cu toate acestea rămân încă într-un anumit context una cu cealaltă.
În aceeași măsură, oamenii își urmează căile, construind căile lor,
permițând astfel să fie conectați unii cu ceilalți.
Și în sinele meu interior mă recunosc într-o constelaţie cu ei.
Aderarea la o anumită cale înseamnă a sta în picioare.
Aceasta cauzează prima suferință – suferința sufletului.
Eliberarea sinelui provoacă a doua suferință –
suferința egoului.
Privind prin ochii sufletului văd:
Totul a rămas la locul lui.
Egoul, din proprie voință a încercat să schimbe această constelație.
Eșecul mă lasă acum să descopăr pura, autentica constelație
în cadrul aceluiași sistem:
relația dintre „planete”,
în cosmosul sufletelor.
Minunat.
Relația dintre noi:
nu mai este angajată,
nu mai este menținută de un fel de constrângere,
ci bazată pe libertate,
percepând frumusețea Celuilalt suflet.
