Wu Wei este un termen din taoism, care apare pentru prima dată în Daodejing. Wu Wei este în general tradus ca a nu face sau non-acțiune. Este un mod de viață care se practică și în pictura chineză. Același motiv este pictat iar și iar – de exemplu un munte sau un copac. Ce ar putea avea acest lucru de-a face cu a nu face? Nu devine plictisitor să pictezi același motiv din nou și din nou?
În primul rând, nu este vorba despre motivul sau rezultatul picturii, ci despre proces. Artistul practică o atitudine față de viață. El încearcă să-și aducă opera în armonie cu Tao. Conform tradiției chineze, Tao este numit principiul originar prin care totul este creat și menținut în viață. Este un principiu spiritual-divin superior al ordinii, care în înțelepciunea sa depășește cu mult înțelegerea umană, rațională.
Pictorul se aliniază la acest principiu superior și se armonizează cu el. El nu mai vrea să fie autorul, pictorul, căci Tao ar trebui să poată lucra prin el, prin mâna lui. El „face” și totuși nu face. El stă activ în non-acțiune. S-ar putea numi, de asemenea, o non-intervenție, o non-intervenție în legile lui Tao.
Pictorul lasă intuitiv aceste legi să acționeze prin el; încearcă să se unească cu munca creatoare a lui Tao, să o recunoască și să o reproducă în motivul imaginii. Prin procesul picturii, el învață să distingă în ce măsură își dorește încă să-și realizeze propria voință sau îl poate lăsa pe Tao să lucreze în/prin propriul sine. Pentru că Tao este în toate, fără Tao nu este nimic.
Practicați non-acțiunea și totul se va împlini spre bine.
Lao Zi
