A.P.: Când vorbim de „boală, sănătate, leac”, trebuie să discutăm și de ființa umană: Ce anume este omul? Aceasta înseamnă că ar trebui să includem toate aspectele spirituale și emoționale ale oamenilor în observația noastră. Ați scris pe site-ul dumneavoastră că sănătatea este un flux armonios de forțe. Se referă și la aspecte ale sufletului?
K.B.: Forțele intră în sistemul nostru și pleacă din el; este un flux continuu – un flux de forțe ce vin și pleacă; forțele pe care le absorbim și forțele pe care le eliberăm – așa cum indică ideea de „panta rhei” (Heraclit: πάντα ῥεῖ, totul curge), și, desigur, acest lucru este valabil pentru toate aspectele existenței umane, fie ea sufletească sau trupească. Corpul nu este în cele din urmă altceva decât un mijloc de exprimare, o expresie a tuturor componentelor sufletului.
Aceasta înseamnă că, dacă suntem una cu miezul vieții noastre la nivelul sufletului, cu planul care stă la baza existenței noastre, putem vorbi de o armonie a sufletului la care corpul va reacționa în consecință. Cu alte cuvinte: corpul va fi atunci un instrument pentru a exprima această armonie. La nivel fizic, sănătatea este foarte relativă, deoarece organismul nu poate fi cu adevărat sănătos, ci este în continuă schimbare. Spunem că este sănătos când totul curge destul de lin. Doar sufletul poate fi cu adevărat sănătos. Ne referim aici la sufletul care trece printr-un mare proces de maturizare și schimbare și care apoi devine una cu misiunea spirituală care stă la baza ființei umane nu doar ca individ, ci și drept colectivitate – ca umanitate.
Personalitatea – un atribut al sufletului
A.P.: Spui că organismul ca atare nu poate fi cu adevărat 100% sănătos, starea lui de sănătate va fi întotdeauna ceva relativ. Are de-a face cu faptul că trupul nu este suficient de flexibil pentru a urma sufletul sau spiritul? Că este mai dens și mai inert decât acestea?
K.B.: Krishnamurti a ales o expresie foarte frumoasă pentru a descrie ceea ce este corpul, și anume „atributul”. Așa că, atunci când avea aproximativ 90 de ani, a spus: „Atributul își va încheia curând treaba” sau ceva de genul. Înseamnă că trupul este pur și simplu un instrument, instrumentul nostru, pentru a ne exprima în materie, pentru a ne îndeplini sarcinile, pentru a rămâne în contact cu mediul nostru. Corpul este deci, în realitate, un atribut exclusiv al sufletului. Dacă sufletul nostru este prea puternic orientat spre domeniul fizic, adică spre exterior, materialul capătă o prea mare importanță, iar atunci abandonăm ceea ce este simplu și lucrurile se complică. Dacă, dimpotrivă, suntem orientați spre suflet, în interiorul nostru și în jurul nostru, iar sufletul nostru începe să rezoneze cu spiritualul, atunci înțelegem și simțim că trupul nu poate fi altceva decât un mijloc de exprimare care vine la un moment dat şi care, de asemenea, la un alt moment dat trebuie să plece.
Este de fapt un metabolism sănătos. Este atunci când devenim conștienți că principiul spiritual se află în spatele tuturor și sufletul nostru începe să rezoneze cu acest principiu spiritual. Principiul spiritual are și o denumire veche: bucurie, frumoasă scânteie a zeilor (preluată din poemul Oda bucuriei de Friedrich Schiller, pe care Ludwig van Beethoven a pus-o în muzică în ultima marș al simfoniei a IX-a). Iar când sufletul nostru începe să se întoarcă către această scânteie divină spunând „da”, când începe să o asculte din ce în ce mai atent, atunci totul se va regla deosebit de bine și sensibil – tot în corp. Și mai presus de toate – și acesta este un punct foarte important – atunci știm, simțim că toate procesele noastre fizice nu sunt altceva decât procese de purificare. Procese de purificare atât pentru corp, cât și pentru suflet.
A.P.: Putem vedea acest lucru în așa fel încât să observăm o cale comună a corpului și sufletului atât în boală, cât și în vindecare?
K.B.: Nu există altă cale, sufletul trebuie să meargă mereu înainte. Ce este sufletul? Putem spune că sufletul este conștiința noastră. După cum spune vechea axiomă a Învățăturii Universale: „o asemenea stare de conștiință, o astfel de stare de viață”. Acest lucru se aplică tuturor, în toate locurile și în orice moment. Dacă ne cufundăm în ea complet, dacă intrăm într-un „da”, într-o acceptare, atunci totul se va deschide și pentru noi. Dintr-o dată vom înțelege de ce așa și așa este. Și chiar dacă nu o înțelegem, o putem tolera pentru că o acceptăm. Spunem „da” la tot ceea ce este. Și apoi ne amintim de afirmația lui Pavel: „Fiți recunoscători în toate lucrurile” (1 Tes. 5:18). A fi recunoscător în toate înseamnă: a nu omite nimic, a nu exclude nimic. Recunoștința este de fapt o putere de vindecare foarte puternică pentru sufletul nostru și cum ar putea corpul nostru să reacționeze la ea altfel decât în armonie?
Medicul – asistentul tău
A.P.: Cred că aceasta ne aduce la ceea ce este pentru mine o afirmație remarcabilă a lui Paracelsus și care cred că este importantă și pentru tine: „Pacientul să fie propriul medic, iar doctorul asistentul lui”. Aceasta este ușa deschisă către autonomie. Cred că această autonomie începe cu acceptarea, cu privirea atentă, cu acceptarea a ceea ce este. Pot să văd lucrurile foarte bine doar dacă le accept.
K.B.: Da, absolut. Așa este: pacientul să fie propriul lui medic, iar doctorul să-l ajute. Această axiomă are 500 de ani. Paracelsus a fost pionierul Renașterii în Europa de Nord. El a construit podul din Italia spre nord. Și chiar în acel moment – acum 500 de ani – el a evidențiat ceea ce abia acum începe să fie de importanță primordială, și nu doar pentru unii, ci pentru mulți. Oricine își dorește cu adevărat să-și revină trebuie să devină autosuficient, cu alte cuvinte: să devină propriul doctor. Este esential. Toți stăpânii umanității din ultimele sute sau două sute de ani au îndemnat oamenii să-și asume responsabilitatea, pentru ei înșiși, pentru sfera lor imediată și mai largă de viață și, prin urmare, și pentru întreaga umanitate. În acest fel, toate procesele de vindecare pot prinde viață în propriul suflet, iar corpul va participa la ele în măsura posibilităților sale.
(continuarea în part 2)
