(Înapoi la partea 1)
Simplificând, se poate spune că egoismul se manifestă, printre altele, prin tendința de a urma propriile convingeri bine stabilite, fără să ne gândim prea mult la semnificația și sursa lor. Acest lucru ne face să ne simțim confortabil datorită stabilității lumii interioare pe care ne-am creat-o. Cele mai multe dintre aceste convingeri se nasc din natura minții concrete, care, neavând instrumentele necesare pentru a înțelege probleme mai implicate, tinde să le simplifice excesiv. Astfel apar stereotipurile și prejudecățile care oferă soluții ușoare la probleme complexe.
Acest mecanism poate duce la o evadare instinctivă în tipare și comportamente de rutină, atât personale, cât și sociale. Astfel de atitudini sunt descrise ca fiind conservatoare. Ele reprezintă încercări de a menține vechile obiceiuri, deoarece acestea ne oferă un sentiment de stabilitate și, prin urmare, de securitate. Noile tipuri de relații interpersonale care apar sunt percepute ca o amenințare.
Cu toate acestea, există, de asemenea, oameni care caută în mod conștient să schimbe diverse modele bine stabilite. Pentru ei, atitudinile conservatoare sunt asociate cu o amenințare, deoarece nu le permit să își exprime pe deplin propriile egoisme, pe care ar dori să le arate ca fiind ceva extrem de progresist.
Putem observa o creștere mare a activității acestor egoisme la oamenii din întreaga lume în ultimii ani, în timpul disputelor, de exemplu, cu privire la modul în care trebuie tratați refugiații sau la modul de abordare a schimbărilor climatice.
De obicei, ele se manifestă ca un fel de grijă pentru propria siguranță și confort. Ar trebui adăugat că acest tip de comportament egoist este instinctiv și, în mare parte, independent de voința noastră, deoarece rezultă din dependențele karmice apărute în timpul evoluției umane și din lupta aproape neîncetată pentru supraviețuire asociată cu aceasta.
Desigur, oamenii moderni sunt în general atât de conștienți de aceste mecanisme, încât pot să le atenueze și să le mascheze în mod semnificativ manifestările. Și totuși, aceste egoisme sunt atât de intense, încât provoacă discuții extrem de aprinse între diferitele părți, fiecare dintre ele având propriile argumente raționale extrem de bine întemeiate.
Schemele religioase și sociale ne-au condiționat să considerăm egoul și egoismul un lucru rău. Aceasta a fost cauzată de modul în care egoul uman – care creează un element de legătură între conștiința noastră și lumea spirituală – se manifestă la marea majoritate a oamenilor. Prin urmare, avem impresia că egoismul este ceva împotriva căruia trebuie luptat.
Totuși, această problemă este mult mai complicată. Pentru că egoismul servește, de asemenea, drept acoperire pentru conștiința care nu este încă pregătită să fie pe deplin influențată de razele Spiritului, care sunt cunoscute și sub numele de Gnoză, adică de cunoașterea adevărată. Atunci când influența energiei gnostice este prea puternică, oamenii activează instinctiv mecanismele egoiste. Astfel, ei evită starea de prea mare deschidere la atingeri, care încurajează contactele oneste cu alți oameni și cooperarea.
Căci egoismul denaturează modul în care percepem lumea și oamenii. El face ca situațiile neutre și naturale să pară amenințătoare și dă impresia că cineva sau ceva le provoacă pentru a ne face rău.
Prin urmare, sub influența sa, ne închidem față de cooperarea cu ceilalți și astfel întrerupem fluxul de energii superioare.
Cum să ieșim din acest cerc de dependență? Trebuie doar să-ți privești foarte obiectiv egoismul, propriile tale temeri și înclinații, pentru a înțelege mai bine egoismul celorlalți și a învăța să îl accepți ca pe un fenomen obiectiv și natural. După ce am realizat acest lucru, suntem capabili să folosim aceste mecanisme cunoscute pentru propria noastră dezvoltare. Egoul pare a fi un obstacol până când înțelegem principiile și scopul activității sale. După ce am ajuns la această înțelegere, el ne apare ca un mecanism care ne permite să părăsim dependența de realitatea din jurul nostru și să accedem la nivelul unei stări mai subtile a ființei.
Nemulțumirea față de realizările propriei vieți, care apare adesea la oameni, este doar o informație că aceștia își folosesc egoul împotriva scopului real, care este de a-i stimula să urmărească scopuri mai înalte.
Examinându-ne propriul egoism, înțelegându-l din ce în ce mai bine și lucrând în mod constant cu el, ne dezvoltăm conștiința de sine. În acest fel, ajungem în cele din urmă la un grad de maturitate în care nu mai avem nevoie de acoperirea egoismului și suntem capabili să ne deschidem pe deplin către relații sincere cu alți oameni și să lucrăm pentru binele umanității în ansamblu. Atunci, egoismul se schimbă, pentru că devine mai transparent și nu ne mai întunecă sau distorsionează percepția atât asupra Gnozei, cât și asupra celorlalți oameni.
Ce legătură are pasajul din Noul Testament citat mai devreme cu toate acestea? Ei bine, el spune că, urmând omul cu apa, adică influența Vărsătorului, vom ajunge în sala în care putem pregăti Paștile, care simbolizează transformarea interioară care ne permite să atingem un nivel superior al ființării, adică adevărata umanitate. Procesul de pregătire a Paștelui este foarte complex și, în general, durează aproape toată durata vieții unei persoane. El constă din nenumărați pași foarte mici, inclusiv reacțiile și comportamentele noastre zilnice. Asistența în desfășurarea acestui proces este oferită de școlile spirituale gnostice.
Dacă ne abatem de la interpretarea literală a acestui pasaj și îi luăm pe discipolii lui Iisus ca simboluri ale anumitor aspecte ale noastre, întrebarea unde să mâncăm Paștile este o întrebare despre unde putem găsi adevărata hrană. Hrana care ne lipsește în mod constant și pe care omul modern o caută în mod constant, nefiind mulțumit de ceea ce îi oferă viața obișnuită.
Nu este ușor să ajungi în acest loc, pentru că trebuie să urmezi forța pe care o experimentăm în mod constant în fiecare zi și de aceea nu-i acordăm prea multă importanță, considerând-o de la sine înțeleasă. Prin urmare, ne scapă din atenție. Școlile spirituale îi ajută pe oameni să perceapă în mod conștient aceste energii și să le accepte în interior. Următoarea etapă este să ne adaptăm starea ființei noastre la aceste impulsuri prin muncă interioară cu egoismul și să urmăm direcția indicată de ele, făcând ceea ce este simplu, evident și natural la un moment dat. Și când vom fi pregătiți pentru Paște, vom găsi camera mare de sus, mobilată și pregătită. Atunci vom putea avea parte de această masă de adio și astfel vom lăsa în urmă nivelul actual de existență, care este deja atât de insuficient și dezamăgitor pentru noi.
