Nunta Alchimică a lui Christian Rozacruce este unul dintre Manifestele Rozacruciene istorice, publicate pentru prima dată sub formă de carte în 1616. Aceasta descrie calea alchimică, calea transformării, într-un mod pictural. Toate aspectele sufletului și ale conștiinței omului, precum și toate forțele care intră în joc pe cale, sunt personificate în această narațiune. Numeroasele evenimente simbolice pe calea către această nuntă pot fi regăsite aici doar în episoade selective. În acest sens, principiile căii, precum și sarcinile și capacitățile candidaților ar trebui să fie în centrul atenției. Aceste sarcini și responsabilități sunt și astăzi relevante. Într-un timp, când aspectul transformator a dispărut din Creștinismul stabilit, înțelepciunea Gnostic-Rozacruciană exprimată în Nunta Alchimică plasează procesul de trasformare în lumina strălucitoare a zilei.
Christian Rozacruce (CRC) este ființa umană care face loc eternului în interior pentru ca acesta să se dezvolte din nou. Lucrează cu alți candidați pentru a se pregăti pentru nunta alchimică. Fiecare merge pe drumul său, dar în același timp, toți lucrează împreună în unitate.
Invitația și primii pași
În calitate de cititori, noi urmărim calea lui CRC chiar din momentul în care primește invitația la Nunta Alchimică. CRC este astfel chemat să participe la nunta Spiritului divin[1] cu noul sufletul trezit în propria ființă. Această constelație elucidează foarte multe despre calea spirituală: CRC, căutătorul, este invitat să fie oaspete la nunta regală. El însuși nu este personajul principal al acestui eveniment, cu toate acestea, cooperarea sa este o condiție necesară pentru ca nunta să aibă loc. Invitația include și un avertisment. CRC trebuie să fie extrem de conștient de starea lui de a fi, în legătură cu ceea ce este sau nu este, pentru ca acesta să participe la eveniment cât se poate de pur. Această invitație mult așteptată are un efect profund asupra lui. Cartea ne spune că muntele pe care este construită casa umilă a lui CRC, se clatină. Pentru prima dată, CRC realizează schimbarea radicală la care se va angaja când își va începe călătoria spre Castelul Regal.
CRC nu primește indicații odată cu invitația. Aparent, pregătirea pentru nuntă va fi suficientă pentru ca el să găsească calea. Aceasta este o semnătură a căii Rozacrucii. Conține principii de forță și există o cunoaștere interioară care se revelează unui suflet deschis, și care devine din ce în ce mai adâncă pe măsură ce merge pe cale. CRC a parcurs o distanță destul de mare când ajunge la o răscruce de drumuri din care se desprind patru căi. Nesigur de ce să facă în continuare, CRC face o pauză și își caută pâinea. Un porumbel alb, văzând aceasta, zboară cu credință spre el. CRC își împarte de bunăvoie pâinea cu acesta. Dar pacea nu durează mult: apare un corb negru care vrea să fure pâinea porumbelului. Ambele păsări zboară; CRC le urmează încercând să protejeze porumbelul și să alunge corbul, ceea ce reușește în final să facă. Fără să realizeze, el este deja pe una dintre cele patru căi de pe care nu se poate întoarce – încercând să facă acest lucru, este întâmpinat de un vânt atât de puternic, încât trebuie să continue pe calea aleasă, indiferent dacă vrea sau nu. Decizia de a urma acea cale a fost intuitivă; a fost să protejeze porumbelul – sufletul trezit. Oricine își alege calea în acest fel, alege calea dreaptă – cea care îl poate duce la bun sfârșit. În cursul acestei decizii spontane, totuși CRC și-a lăsat prevederile în urmă. Că el stăpânește în continuare provocările ulterioare ale căii înseamnă că poate trăi și acționa din forțe noi.[2] Aceasta este condiția necesară pentru a ajunge la Castelul Regal.
Castelul și cuplurile regale
La căderea nopții, CRC în cele din urmă găsește Castelul Regal. El este ultimul care se strecoară în timp ce porțile se închid. Nimic pe cale nu se poate realiza de parcă ar fi o plimbare prin parc – totul este efort, devotament și cadou dat la momentul potrivit. Christian Rozacruce este pe cale să afle că acest Castel Regal este propriul microcosmos. Și ce este un microcosmos? Este întreaga ființă umană complexă cu sferele sale eterne, de nepătruns și, de asemenea, cu aspectele sale temporale. Cuprinde imersiunea în materie, experiența karmică acumulată până în prezent, dar și accesul la cunoștințe de primă mână, prin intermediul scânteii de spirit divine. Astfel, CRC experimentează timpul și eternitatea în sine, permițându-i-se să recunoască pașii esențiali pe cale și permițându-i-se să-i facă. În palatul regal – adică în cursul realizării adevăratei sale naturi – el realizează fundamentalul “a da drumul” tuturor aspectelor perisabile pământene ale ființei sale naturale, dincolo de care așteaptă desfășurarea principiului divin originar.
Ca în cazul oricărui alt candidat aflat în procesul de trezie, CRC obține accesul la sursa conștiinței sale în funcție de starea de maturitate a propriul suflet. Acesta este un proces revoluționar. În mod normal, această sursă este îngropată în inconștient, căci trăim din „produsul” său și, prin urmare, rămânem prinși în succesiunea cauzei și efectului. Acum adevărata sursă creatoare, Sinele, devine vizibil. Așadar, treziea candidatului crește depășind conștiința cotidiană, străpungând în sursa sa. Astfel CRC recunoaște posibilitățile și obstacolele care se află în bogata sa experiență – și în puterile rezultate ale conștiinței.
Aceste forțe sunt reprezentate în Nunta Alchimică de cele trei cupluri regale cu domiciliul într-o locuință regală rotundă și înaltă (glanda pineală a candidatului, sau chakra coroanei). Este vorba despre toată suferința și amărăciunea pe care microcosmosul a acumulat-o în numeroasele sale încarnări; maturitatea și înțelepciunea sunt cele care însoțesc acele experiențe, și, nu în ultimul rând, sunt enormele posibilități noi care au apărut din toate acestea. Două din cele trei cupluri regale poartă coroane pe cap; al treilea cuplu, un cuplu foarte tânăr și încă neîncoronat (unitatea spiritului și sufletului încă de format) stă la mijloc între celelalte două. Cuplurile întruchipează principiile călăuzitoare ale conștiinței în microcosmos: unul care căuta împlinirea în materie, unul care a luptat pentru eliberarea din materie, și în final noua putere sufletească care a ieșit din ea – și principiul spiritului divin care este prezent ca potențial. CRC află că încoronarea celor doi tinerii este posibilă doar dacă toate principiile prezente sunt supuse unui proces alchimic care le anihilează în starea lor actuală pentru a le transforma în viață și conștiință nouă. Acesta este un principiu de bază al alchimiei spirituale: în esență, temporalul și eternul, ambele se sacrifică. În acest proces de fuziune se dovedește că divinul absoarbe pământescul și astfel creează o viață nouă.
Este interesant că, în acest context, voința candidatului este cea care realizează anihilarea conștiinței prezente în scopul de a fi el însuși decapitat. Aceasta înseamnă că egoul naturii tranzitorii este recunoscut și abandonat, iar omul este gata să abordeze transformarea, lăsând în urmă în deplină conștiință vechea viață, modelele și egoismul ei. Apoi voința „moare„.[3]
Noua voință se naște în interior ca primă manifestare a omului nou.
(va continua)
[1] Spiritul aici și în dezvoltarea ulterioară a poveștii nu trebuie înțeles ca un sinonim al conștiinței, ci ca o emanație divină, care radiază ca principiu creator și învigorant originar, în univers și în ființa umană. În înțelepciunea hermetică, Spiritul care se conectează cu ființa umană și se trezește în el sau ea ca o nouă conștiință este personificat ca Pimandru.
[2] Noile forțe nu mai sunt supuse polarității lumii tranzitorii. Ele se nasc din unicul și singurul bine, ele sunt hrănă pentru sufletul trezit autoeliberator.
[3] Moartea alchimică reprezintă sfârșitul vechii stări de separare și egocentricitate. Din perspectiva Egoului, este un adevărat sfârșit. Din perspectiva Spiritului este o transformare și o fuziune a ceea ce anterior a fost separat. Moartea alchimică este o „moarte” care aduce viață mai departe.
