Trăim în incertitudine cu privire la viitor. Acest lucru nu este valabil doar pentru viitorul nostru personal dar și pentru viitorul planetei. Vrem să planificăm, să modelăm, să controlăm. Cu toate acestea, viața ne oferă adesea cărți diferite decât ne-am dori. Alți oameni ne împiedică prin acțiunile lor, virusurile ne infectează, răsturnările globale ne împiedică planurile. Cine sau ce lucrează acolo – întâmplarea, intenția rea sau forțele fatidice?
Religiile lumii vorbesc despre forțe călăuzitoare. Învățăturile lor interioare văd viața umană integrată într-un ciclu de renașteri, ajutând ființa umană pe drumul său de a învăța, pentru a obține o perspectivă spirituală și, în cele din urmă, de a ajunge la eliberare. Prin urmare, omul poartă bagaje numite uneori karma (însemnând: destin), servind drept câmp de dezvoltare pentru întreaga omenire. Karma nu include doar poverile greșelilor din trecut și atașamente continue, dar și facultățile și maturitatea sufletului. Astfel, omul este pe drumul de la propria inconștiență prin „ochiul îngust“ al egoului către trezirea adevăratului său sine etern, care este una cu Dumnezeu.
Daoismul, susținând, de asemenea, conceptul de renaștere, trasează calea omului și a lumii ca o succesiune de fapte fundamentale care nu au un scop pământesc final, cum ar fi pacea sau perfecțiunea. Cu toate acestea, este o cale care duce la DAO, la mama primordială, la Unitatea a Tot. Dao Te Ching[1] descrie tratarea conceptelor de război și pace, onoare și rușine, deasupra și dedesubt, frumusețe și urâțenie din perspectiva superioară a lui Dao. Toate aceste situații ale vieții sunt trecătoare și omul nu ar trebui să se agațe de niciuna dintre ele. Toate învățăturile acestei cărți sunt impregnate de o luminozitate și o forță uimitoare, înălțătoare precum și cu libertatea care este un efect al conectării la Tao.
Mult mai în vârstă, I Ching[2] arată calea omenirii prin 64 de faze de transformare, care nu se străduiesc să găsească o soluție finală în planul pământesc, dar lăsă omul să ajungă la maturitate pentru a fi condus în cele din urmă la Wu Qi, singura forță elementară. Ca și în cazul lui Dao Te Ching, este evident că soluția se află la un nivel diferit al ființei, pătrunzând și susținând totul pe Pământ. Când vine vorba de problema destinului, ambele lucrări arată că omul este capabil să trăiască prin urcușuri și coborâșuri și, acceptându-le, poate găsi o cale care îi deschide planul etern al ființei. Nu primim rețete pentru succes și pace eternă, ci mai degrabă impulsuri de a afla despre Celălalt etern, Dao, dincolo de „bine și rău“ și astfel ne unim cu el. Aceasta este sarcina destinului. În acest sens, capitolul 16 din Dao Te Ching declară:
Cine ajunge la vidul suprem
păstrează o tăcere imuabilă.
Toate lucrurile se nasc împreună;
apoi văd de fiecare dată că se întorc.
Toate lucrurile înfloresc în profunzime;
apoi fiecare se întoarce la origine.
A reveni la origine înseamnă să fii în liniște
și să fii în liniște înseamnă să revii la viața adevărată,
la viața eternă.
Să revii la viață numesc să fii etern.
A cunoaște ceea ce este etern înseamnă să fii iluminat.
A nu cunoaște ce este etern înseamnă să revii la munca cu propriile nefericiri.
A cunoaște ce este etern, înseamnă să ai un suflet mare.
Având un suflet mare înseamnă să fii drept; fiind drept, suntem rege;
fiind rege suntem celești; fiind celești suntem Dao.
Or, să fii Dao înseamnă să fii etern.
Chiar dacă corpul moare,
nu trebuie să ne fie frică de niciun pericol. [3]
Cine poate – și ar trebui – să creeze golul cel mai profund în sine și tăcerea cea mai completă, acesta reușește să își eliberează conștiința de greutatea lumii și să se înalțe la Dao? Persoana în care Dao începe să acționeze poate să o facă. Dao lucrează din sine oferind ființei umane un mijloc de înțelegere și o bază nouă pentru inima sa. În acest fel, se poate înțelege mai departe și se poate vedea lumea din perspectiva lui Dao. Există mai multe locuri în Dao Te Ching unde Lao Tse întreabă: „De unde știu aceasta?“
Iar răspunsul succint este: „Tocmai de aceea.” Prin urmare, este imposibil să susții învățăturile cu argumente. Când Dao acționează într-o persoană, el sau ea este atins de adevărul acestor învățături. Rădăcina tuturor lucrurilor devine vizibilă, ca să zicem astfel. Indiferent cum ne vin lucrurile, se întorc pentru noi și devin vizibile din interior ca efecte ale lui Dao. Ele sunt tranzitorii. Dar sunt, de asemenea, una cu Dao, deoarece Dao le poartă. În același mod, fiecare persoană care îl recunoaște pe Dao în sine și îl urmează, se întoarce la Dao în viață. La început, acesta este un proces de înțelegere. Cel care poate accepta profund acest fapt pentru sine este capabil să se întoarcă la rădăcină, dându-și sinele lui Dao. „Înțelepții își pun sinele în spatele tuturor celorlalte persoane, totuși, înaintea tuturor celorlalți, ei vor sta în cele din urmă.“[4] Adevăratul sine care apare în această liniște, permite întoarcerea către destin.
Acceptând învățăturile destinului
Acesta nu este un truc al vârstnicilor pentru a evoca resemnarea față de soartă – în opresiune, pentru a prezerva ierarhii și sisteme rigide. Dimpotrivă; esența unei persoane care renunță la sinele său (vechi) devine largă. Cu toate acestea, el mai are o cale de parcurs care îi va fi ușurată dacă acceptă învățăturile soartei. Acesta este motivul pentru care trebuie să se îndrepte spre soartă. El este obligat oricum. De cele mai multe ori irosim multă energie prin reprimarea sau ignorarea lucrurilor sau împingerea lor departe de noi și de alții. Dar, suntem conectați cu lucrurile pe care le întâlnim. Este posibil să recunoaștem această conexiune în tăcere și să acceptăm lecțiile. Acesta este un proces spiritual profund care nu poate fi înțeles prin cuvinte. Înseamnă a deveni subtil, a merge împreună cu tot ceea ce este și, prin urmare, paradoxal, o eliberare succesivă de lumea materială și succesiunea cauză și efect. „Întoarcerea la destin este eternul.” Într-un proces alchimic, soarta, oricare ar fi aceasta, dezvăluie eternul din noi.
În cuvintele lui Lao Tse, cunoașterea eternității aduce claritate și are ca rezultat toleranța. Claritatea și toleranța au, într-adevăr, un punct de contact prin faptul că claritatea câștigată aduce cu sine un sentiment profund și recunoașterea acelei înțelepciuni care funcționează în toate evenimentele. Cel care se deschide pentru aceasta devine tolerant și este capabil să accepte toate lucrurile. În acest moment, trebuie afirmat că acceptarea include posibilitatea schimbării și modelării lucrurilor. Cu cât este mai salutară acțiunea unei persoane care nu acționează din agresiune sau ostilitate față de oameni și circumstanțe, ci din acceptare! Tocmai de aceea, în cuvintele lui Dao Te Ching, acceptarea duce la dreptate. Nu mai trebuie să te aperi, nu mai vrei să realizezi nimic pentru tine personal. Acest tip de dreptate conduce la ceruri. Dao Te Ching este plin de afirmații despre binecuvântările pe care le aduce o astfel de stare de A Fi și A Acționa, ca în capitolul al doilea:
De aceea,
Înțeleptul adoptă nonacțiunea,
el practică învățătura fără cuvinte.
Multe lucruri apar, dar sunt ignorate.
Înțeleptul produce, dar nu deține.
Acționează, dar nu pretinde.
Când munca este îndeplinită,
nu se atașează de ea.
Pentru că nu se atașează de ea,
ea nu se detașează de el.
Aici, Lao Tse arată imaginea unei persoane care combină înțelepciunea, iubirea și puterea fără efecte secundare. Este într-adevăr o imagine sublimă. Ne poate inspira să înfruntăm soarta cu ochii deschiși și cu inima deschisă.
[1]Dao Te Ching datează probabil din secolul al IV-lea înainte de Christos. Că provine de la o singură persoană numită Lao Tse (însemnând „maestru bătrân”) nu este sigur. Dao înseamnă „Cale, sens”, Te înseamnă „virtute, putere interioară” și Ching descrie o lucrare canonică. Acest articol folosește o traducere din chineză în engleză de către wikisource..
[2] I Ching datează din mileniul 3 înainte de vremea noastră. Inițial a fost folosit ca un oracol pentru a ajuta împărații și comandanții în luarea unor decizii dificile. În zilele noastre poate servi ca oglindă a tuturor situațiilor imaginabile ale vieții. Cele 64 de procese de transformare sunt hexagrame, i.e. combinații de șase ori Yin sau Yang. Ca răspuns la o întrebare, fiecare proces de transformare arată obstacolele actuale, precum și calea pentru stăpânirea unei situații fundamentale. Printre altele, hexagramele nr. 63 „După finalizare” și nr. 64 „Înainte de finalizare” sunt interesante. Ele arată că I Ching nu se termină cu contemplarea finalizării care trebuie atinsă, ci cu condiția „înaintea finalizării”. Subiectele ultimelor hexagrame sunt, de asemenea, numite „Râul este deja traversat” și „Râul nu este încă traversat”. Trecerea râului este o metaforă pentru finalizarea sarcinilor și părăsirea vechiului. I Ching arată că o rezolvare finală a sarcinii nu este posibilă pe planul pământesc și că perfecțiunea pe pământ nu duce la un echilibru etern sau la o stare de fericire. În acest fel, cele 64 de procese de transformare conduc la conștiința despre esența lumii și procesul individual de maturizare spre eliberarea finală, fuzionând astfel cu forța primară.
[3] Traducere preluată din wikisource
[4] A se vedea capitolul 7
