Oare Murind la final de timp este un titlu oarecum ciudat? Ei bine, nu chiar, pentru că este exact așa; moartea are loc la finalul timpului. Căci atunci când murim, ceva intră în cursul timpului așa cum l-am cunoscut până acum, un alt nivel al ființei, un alt nivel al devenirii.
Este ceva necunoscut. Probabil că acest lucru îi sperie cel mai mult pe oameni, că există ceva pe care nu-l știu și nu-l pot controla. Nu există nicio modalitate de a rezista. În cele din urmă ne vom preda, trebuie să ne predăm.
Dar ne putem dedica și procesului de moarte și pentru aceasta avem nevoie de încredere. Pentru aceasta trebuie să avem încredere în viață. Acesta pare a fi un paradox – și totuși este cheia.
Căci în timpul vieții noastre, deja experimentăm mereu că lucrurile ajung la sfârșit, de exemplu, circumstanțele vieții noastre, relațiile etc.
Apoi ne lăsăm – voluntar, sau pentru că nu avem altă opțiune – și viața continuă. Poate că la început pare puțin ciudat sau chiar ciudat, dar viața noastră continuă.
Acest lucru este valabil atât pentru viața noastră exterioară, cât și pentru viața noastră interioară. Trecem prin procese în care ne aruncăm pielea, scăpăm de tiparele de gândire și de comportament, lăsăm în urmă vechile tipare emoționale. Ele mor, în timp ce noi trăim mai departe. Și pe măsură ce aflăm că putem crește prin toate aceste procese de moarte, încrederea noastră în viață crește, de asemenea. Căci viața ne învață cum să murim.
Doamne, dăruiește fiecăruia cuvenita moarte
După o trecere prin viață
plină de iubire, sensuri și nevoi.
Căci suntem doar piele și frunză
Inerentă e marea moarte în noi toți,
este fructul în jurul căruia se învârt toate.
Rainer Maria Rilke
Krishnamurti murind
Moartea a fost întotdeauna una dintre problemele, poate cea mai mare problemă din viața umană. Nu iubirea, nu frica, nu relațiile, ci această întrebare, acest secret, acest sentiment de a ajunge la sfârșit este ceea ce a îngrijorat omenirea din cele mai vechi timpuri.
A muri este ceva în viitor, ceva de care ne este frică, ceva ce nu ne dorim. Și totuși este întotdeauna acolo. Indiferent dacă este vorba de un accident, de boală sau de bătrânețe – este întotdeauna acolo. Fie că suntem tineri sau bătrâni, fragili sau plini de poftă de viață, este mereu acolo.
Cei mai mulți dintre noi suntem speriați de moarte pentru că nu știm ce înseamnă să trăiești. Nu știm să trăim; prin urmare, nu știm cum să murim. Atâta timp cât suntem înspăimântați de viață, vom fi înspăimântați de moarte. Omul care nu este înspăimântat de viață nu se înspăimântă nici de situația de a fi complet nesigur, pentru că înțelege că în interior, în psihic, nu există siguranță. Când nu există siguranță, există o transformare nesfârșită, iar viața și moartea sunt și ele, la fel.
Pentru a afla de fapt ce se întâmplă atunci când mori, trebuie să mori. Aceasta nu este o glumă. Trebuie să mori – nu din punct de vedere fizic, ci psihologic, din interior, să mori pentru lucrurile pe care le-ai prețuit și pentru lucrurile de care ești sătul. Dacă ați murit pentru una dintre plăcerile voastre, fie ea cea mai mică sau cea mai mare, în mod natural, fără nicio aplicare sau argument, atunci veți ști și ce înseamnă să mori. A muri înseamnă a avea o minte complet goală de sine, goală de dorurile, plăcerile și agoniile zilnice. Moartea este o reînnoire, o mutație, în care gândirea nu funcționează deloc, deoarece gândirea este veche. Când există moarte, există ceva cu totul nou. Eliberarea față de cei cunoscuți este moartea și atunci tu trăiești.
(va continua în partea 2)
