Cu toții suntem călători… ne apropiem de cei cu care avem o legătură spirituală, mai degrabă decât una fizică, și sperăm să ajungem la destinația dorită. La sfârșitul călătoriei noastre, ne dăm seama că singurul lucru care contează este dacă am putut oferi ceva din noi însoțitorului nostru care să-l fi ajutat să crească. Prezența noastră i-a făcut călătoria mai frumoasă și mai ușoară? – Robert Lawson (născut: Róbert Kováts)
Romanul lui Antoine de Saint-Exupéry relatează una dintre cele mai faimoase povești din lume. Este o poveste populară menționată și citată de mulți. Ea și-a pus amprenta asupra istoriei culturale a lumii și a afectat dezvoltarea conștiinței umanității.
Comparativ cu vechile fabule și povești populare, acest roman poate fi văzut ca o poveste didactică plină de emoții prezentate prin intermediul unor personaje având firi diferite. Folosind un subiect similar, cuvinte și caractere diferite, ar fi ușor să creezi opere de ficțiune pretențioase fără profunzime, înțelepciune sau inspirație adevărată. În ciuda numeroaselor sale moduri de exprimare a emoțiilor, romanul lui Exupéry nu este unul sentimental; în ciuda calității sale didactice și a aforismelor, nu are un caracter predicator. Este o învățătură, o fabulă de importanță eternă, livrată în cel mai poetic limbaj – accesibilă în același timp cititorilor secolului XXI.
Autorul a rămas fidel viziunii lumii poveștilor tradiționale; chiar dacă face declarații directe, povestea este plină de elemente nespuse și inexprimabile. Prezența „mirării” în carte este magică și naturală; puterile mistice și principiile ordinei răzbat prin poveste. Principalul conflict nu apare între personaje, ci între ignoranță și cunoaștere.
Romanul atinge și neliniștește atât cititorii atei, cât și cititorii religioși. Evenimentele par de înțeles și ușor de urmărit (chiar dacă povestirea nu este liniară), dar – la fel ca în Biblie sau în alte texte religioase – ele reprezintă o semnificație superioară pentru adepții înțelepciunii antice, Învățătura Universală, pentru călătorii “căii regale.” Deoarece aceleași cuvinte, expresii și simboluri sunt folosite de spiritualitate la un nivel extins ca și grupurile religioase care urmează drumul interior, diferența, “gradul superior” – precum în Micul Prinț – se realizează prin claritatea, puterea și autenticitatea textului. Aceasta este ceea ce strălucește prin povestea amintită și înfrumusețează deșertul de litere.
Numele protagonistului este chiar enigmatic: Micul Prinț. Acesta este modul în care bărbatul mic, fragil, cu șuvițe aurii de păr este descris de pilot, unul dintre personajele principale, care ne spune povestea. Acesta este trezit de Micul Prinț în zori, după aterizarea de urgență în deșert, cerându-i-se să-i deseneze o oaie. Numele nu poartă nicio explicație, dar nu se referă la un titlu lumesc, ci la o calitate spirituală, un rang divin, pe care pilotul terestru, aflat în primejdie, îl recunoaște în creatura specială a purității eterice. În copilărie, naratorul era un suflet sensibil, creativ, cu minte deschisă, precum Micul Prinț. Ca adult a pierdut aceste trăsături eliberatoare iar dorința sa de a trezi aceste calități l-ar fi determinat să devină pilot. Efortul său trebuie să fi fost împiedicat, căci în timpul zborului său mecanic a fost obligat să efectueze o aterizare de urgență în mijlocul deșertului din cauza unor probleme la motor (care este „inima” avionului). După cum se dovedește, cu un an înainte și Micul Prinț ajunsese pe Pământ, din cauza unei „aterizări forțate”.
Povestea vieții micuțului om se dezvăluie încet, deoarece el nu reușește să găsească răspunsuri la întrebările despre trecutul său. El răspunde doar spontan și la timp – deși într-o manieră indirectă și selectivă. Dar nu își abandonează niciodată întrebările când vrea să afle ceva: încetează să se mai intereseze doar când primește un răspuns adecvat.
Această asimetrie poate fi explicată printr-o relație adult-copil. Faptul că Micul Prinț este un copil este afirmat de narator o singură dată (prin intermediul vulpii): „Pentru mine, nu ești altceva decât un băiețel care este la fel ca o sută de mii de alți băieți mici”. Dar personajul principal este mai mult un suflet-copil de o puritate neatinsă. Ar putea părea ciudat, dar această relație inegală seamănă cu o conexiune maestru-student. Dar în această poveste nu este adultul, pilotul cel care predă. Desigur, nu putem separa strict cele două roluri căci și maestrul învață de la elevul său precum și de la alții. Pentru a descoperi adevărata natură a relației lor, ne-am putea imagina că maestrul ar fi înaintea elevului său pe drumul spiritual; chiar dacă ei merg unul lângă altul pe drumul real. Cele două roluri pot fi, de asemenea, interpretate metaforic ca părți, trăsături, oportunități ale conștiinței unei ființe – și aceasta este abordarea mai importantă și mai matură. Dar este mai ușor să le urmărim poveștile de viață în această poveste dacă le privim ca pe două ființe conectate, dar separate. Micul Prinț reprezintă spiritul pur, pilotul – poate doar inconștient – tânjește de a se realiza.
După întâlnirea lor particulară, sorțile lor sunt conectate, ceea ce oferă teren pentru mai multe comparații și paralele. Accentul principal al narațiunii poate fi cel mai bine descris prin termenul religie: în sensul revenirii la, conectarea la, reunirea cu, reintegrarea în originea divină. Capitolele sale principale pot fi definite drept Credință, Speranță și Iubire, care răsar din semințele semănate în pământul mlăștinos al lipsei de credință.
Povestea celor două personaje – și analiza acestora – începe și se termină cu oaia invizibilă trasă în interiorul cutiei. Povestea nu explică de ce este necesară desenarea acestui animal. Micul Prinț nu este mulțumit de niciunul dintre desenele pe care pilotul le face pentru el, dar acceptă imediat cutia când bărbatul susține că oaia este înăuntru. De ce face acest lucru? Naivitate, încredere necondiționată? O viziune extraordinară, o abilitate magică pentru animație? Toate acestea și misterul care caracterizează întreaga poveste.Voi reveni la rolul și importanța oii în poveste la sfârșitul analizei.
Va continua în partea 2
