Arta are propriul său limbaj.
Timp de secole, mai ales în arhitectura sacră, artiștii și-au manifestat toată consacrarea față de spiritualitate ilustrând sau reprezentând scene provenind din textele sacre, într-o asemenea măsură încât, abia în secolul al XVI-lea organele umane și non-religioase au fost prezentate într-o operă de artă. Totuși, este ceva mai mult de atât.
Mulți au fost artiștii care au ascuns un fel de cod în reprezentarea lor.
Cateva exemple? Michelangelo, în lucrarea sa „Ultima judecată”, a introdus coduri care conduc la Kabbala evreiască; Parmigianino în “Portret al lui Galeazzo Sanvitale” a reprezentat într-un detaliu numărul 72, așa-numitul “ număr al lui Dumnezeu”. Mai mult, se spune că Leonardo da Vinci în “Ultima Cină” arată că Iisus și figura din dreapta Lui, sunt pictate ca imagini oglindite unul altuia cu îmbrăcămintea potrivită simetric, formând un ‘V’, care reprezintă un pântec de sex feminin și, astfel, un omagiu față de „femininul divin”.
Lista artiștilor care ascund codurile secrete în lucrările lor ar putea fi mult mai lungă … dar să rămânem în Italia, în perioada atât de faimoasă care a influențat întreaga Europă, în domeniile artei, filozofiei, literaturii, științei și muzicii: evident, vorbim despre frumoasa Renaștere.
După o perioadă rece și sângeroasă, ca cea a Evului Mediu, Renașterea a fost o înflorire, căutarea conceptului de frumusețe, în care Omul a fost plasat în centrul lumii (a vedea Umanismul în literatură), cu revenirea la clasicism… prin traducerea consecventă, de către Marsilio Ficino, a lucrării Corpus Hermeticum (adusă la curtea lui Cosimo de’ Medici) în care Greco-Egipteanul Cel de Trei Ori Mare, Hermes, era cel mai înțelept dintre toți.
Opera de artă pe care am vrea să o analizăm aici este un tablou al lui Piero della Francesca. Pictor italian de la începutul Renașterii, Piero a devenit atât de faimos, de asemenea, pentru că a descris “Sf. Sigismund și Sigismondo Pandolfo Malatesta” în Tempio Malatestiano – situat în Rimini, unde putem de asemenea găsi “Crucifixul” de Giotto. Un alt loc foarte interesant, așa cum pare și fondatorul lui, Sigismondo Pandolfo Malatesta, ascuns în catedrală, – creat de arhitectul și teoreticianul Leon Battista Alberti – o serie de simboluri provenind din lumea ezoterică, încorporând literele IS ce evocă mitul zeiței egiptene Isis.
Dar pictura lui Piero della Francesca asupra căreia vrem să ne concentrăm astăzi este, de asemenea, un „container” de mesaje secrete – așa cum se sugerează în cartea scrisă de Giancarlo Iacomucci Litofino (Edizioni Lectorium Rosicrucianum) “Soluția unei enigme”, care ne oferă titlul și pentru acest articol.
Pictura „Flagelarea lui Christos”, păstrată în Galeria Națională din Urbino (Italia) prezintă doar un cadru foarte singular, cu inscripția latină (astăzi, din păcate, ștearsă) convenerunt in unum – convergând spre Unul, sugerând astfel că trebuie să existe ceva mai profund decât o simplă reprezentare. Poate un mesaj secret ascuns? Ceva similar cu ceea ce Papa Gregory cel Mare a afirmat: „Să folosim picturile în biserici, deoarece cei care nu pot citi, observând zidurile lor, pot cel puțin să intuiască acele lucruri pe care nu le pot citi în coduri”.
Observând pictura, vedem imediat un grup de trei persoane, în partea dreaptă. Una dintre variatele teorii ne spune că aici putem recunoaște pe Giovanni Bacci – un umanist provenind dintr-o familie foarte bogată, identificat ca un probabil client al pictorului. În afară de el, Cardinalul Bessarion (aici îmbrăcat într-un stil occidental), un expert care era binecunoscut ca un traducător de coduri antice. Mulțumită lui, textele antice ale Gnozei egiptene au fost traduse în greacă.Trebuie să adăugăm că, la scurt timp după aceea, la curtea lui Cosimo de’ Medici, în frumoasa Florența, – de asemenea Marsilio Ficino va juca un rol important – după cum s-a afirmat deja – traducând Corpus Hermeticum din greacă în latină, făcându-o lizibilă și traductibilă în latină pentru bibliotecile occidentale. De aceea reprezentarea de aici a Cardinalului Bessarion poate fi descrisă și ca Sfântul Spirit, Consolatorul.
Dar cine este personajul dintre cei doi, în mijloc? Poate, artistul însuși: Piero Della Francesca. Îmbrăcat în roșu și desculț, poate să fie considerat simbolic ca Paracletul, “Mângâietorul”, în principal reprezentând Sfântul Spirit sau Spiritul Adevărului, și similar, în aspectul său fizic, ca un înger frumos.
Trinitatea sfântă este, în plus, atât de asemănătoare cu cea pe care o putem admira, în partea stângă a tabloului „Botezul lui Christos” (Londra, Galeria Națională), o altă capodoperă a lui Piero Della Francesca.
Privind din cealaltă parte, putem recunoaște o altă inscripție (care nu a fost ștersă ca cea amintită mai sus), pe treapta care formează baza tronului lui Pilat din Pontus. Aceasta este semnătura artistului: Opus Petri Deburgo Sci Sepulcri („Lucrarea lui Pietro venind de la Borgo San Sepolcro” – satul natal). Cr Santo Sepolcro nu duce doar la numele unui sat, ci și la descoperirea mormântului lui Christian Rozacruce: unde Roza este în Christos.
Dar să observăm Pontiful Pilat pe partea stângă a tabloului.
Este întâmplător că el se așază pe un tron, pe două trepte? Numărul doi amintește mereu de dualismul acestei lumi, de alternanța bine-rău, negru și alb … Există un alt caracter alături de el, dar îi putem vedea doar spatele: desculț, el reprezintă Iubirea, dincolo de dualismul podelei, unind exteriorul cu interiorul. El vrea să unească prezentul cu eternitatea. Această figură, îmbrăcată în alb și cu turban pe cap, reprezintă Noua Energie. Atunci când personalitatea materială veche va fi complet înlocuită, aceasta poate fi interpretată ca nașterea noului tip uman, cel spiritual, când purificarea va fi completă. Rezultatul, noul tip uman este reprezentat de statuia de aur pe care o putem vedea în partea de sus a coloanei: într-o mână, el ține un glob transparent (poate o sferă de cristal) reprezentând perfecțiunea, noul soare care răsare.
Am putea scrie multe despre acestea, deoarece detaliile ascunse aici sunt infinite … dar numai pentru un ochi atent.
Continuați să căutați, căci căutarea nu se termină niciodată.
