O amintire a sentimentului de libertate
O ființă umană, o ființă a pământului, se naște cu o dorință. O curiozitate, o dorință de a explora, de a afla mai multe despre realitatea care îl înconjoară. O realitate pe care va ajunge să o cunoască sub numele de viață, viața în multele, multele ei variații.
O ființă umană pământeană, poartă de asemenea în ea o cunoaștere intuitivă, o amintire a unei alte realități, o nostalgie după o realitate care nu este a pământului. O realitate superioară protejată în interior. Dorința de a explora acea realitate superioară este în cea mai mare parte întunecată, umbrită de la naștere, de influențele realității pământești.
Starea de conștiință terestră este determinată în cea mai mare parte de dorința de a obține orice se prezintă pe calea vieții. Dacă nu este suficient de norocoasă pentru a avea acces la un mediu care să susțină dorința intuitivă, memoria înnăscută, starea de conștiință devine inevitabil cea a pământului, a ceea ce satisface numeroasele nevoi ale ființei umane respective: intrigă, fascinație, bucurii și necazuri. Sau cel puțin așa se pare.
Pe măsură ce viața avansează, dorințele se schimbă, lumea se schimbă, starea de conștiință se schimbă. În timp, poate peste mult timp sau chiar multe vieți și multă experiență, cum ar fi în lumea de astăzi, dorințele pot începe să dispară, să devină mai puțin importante. Urmează o luptă pentru viață, o luptă pentru a menține orice stare de conștiință percepută ca reală. Perspectivele se schimbă, starea de viață se schimbă, dorințele pământești capătă un sens mai profund, mai introspectiv. Poate exista o întoarcere, poate treptată, poate rapidă, de la atracțiile exterioare, o întoarcere spre interior. Dorința interioară intuitivă de la început, amintirea a ceva diferit, amintirea unui sentiment de libertate, poate apărea, se poate trezi din somnul său și poate deveni o poartă, o poartă a dorinței, o poartă spre libertate.
