A spune că meditația este la modă astăzi este un eufemism. În Occident, adoptată inițial de oamenii în căutare de spiritualitate, prin intermediul, printre altele, al budhismului zen, meditația s-a popularizat în diferite forme. Succesul acestei practici este incontestabil legat de beneficiile concrete pe care le provoacă în cei care meditează.
Astfel, de exemplu, fundația celebrului regizor american, David Lynch, a promovat timp de zece ani în întreaga lume, consecințele benefice ale Meditației Transcendentale a maestrului spiritual indian Maharishi Mahesh Yogi populațiilor expuse la stres intens. Această practică se adresează veteranilor, persoanelor din penitenciare, femeilor care sunt victime ale violenței domestice sau persoanelor fără adăpost. Această tehnică permite, de asemenea studenților să depășească tracul examenelor sau atenuează tulburarea de atenție sau hiperactivitate la copii și adolescenți.
În Franța, nu este un guru din Orient ci un psihiatru, foarte mediatizatul Christophe André, care este în prima linie a vânzărilor de carte pe tema meditației. Animator al grupurilor de meditație în deplină conștientizare la spitalul Sainte-Anne din Paris, el își ajută pacienții să-și depășescă suferința și să prindă din nou gust pentru viață.
Mai mult de atât virtuțile meditației depășesc cadrul sferei personale sau profesionale deoarece acestea prezintă acum interes și pentru lumea politică. În decembrie anul trecut, guvernatorul statului Guerrero din Mexic, zona afectată de violența însetată de sânge a traficanților de droguri, a apelat la maestrul indian Sri Sri Ravi Shankar să-și răspândească tehnica de respirație și meditație ce permite organismului să secrete mai mult serotonină, hormonul bunăstării. (350 de milioane de persoane i-au urmat deja programul în lume). Cu o lună în urmă, același lider spiritual reușea să convingă negociatorii Forțelor armate revoluționare ale Columbiei, angajați într-un proces de pace cu guvernul, să învețe să mediteze (cf cu acest subiect articolul apărut în Le Monde în 6 decembrie 2016).
Multe practici sunt regrupate astăzi sub acest termen « meditație », al căror punct comun pare a fi nevoia de întoarcere la sine, de prezență în sine. De ce meditez? Cine meditează în mine? Care este obiectul, punctul focal, centrul meditației mele? Cu ce mă conectez când meditez? Care sunt efectele meditației mele în interiorul și în afara mea? Nu vrem să facem un inventar al tehnicilor de meditație, clasându-le în legătură cu aceste cinci întrebări. Fiecare practicant al unei meditații se poate observa pentru a încerca să răspundă pentru sine. Noi propunem o perspectivă asupra meditației născute dintr-o cencepție asupra lumii care ia în considerare dimenisunea triplă a ființei umane – Spirit, Suflet și Corp – așa cum se întâmpla în civilizațiile indiană, chineză, egipteană, semitică, grecească și romană, sufită și celtică, etc. Creștinismul a împărtășit de asemenea această viziune antropologică de-a lungul a multe secole așa cum ilustrează acest text ce-i aparține lui Efrem Sirianul, un creștin din Orientul secolului al IV-lea :
Căci sufletul este prețios, chiar mai mult decât trupul,
Și prețios este spiritul, chiar mai mult decât sufletul,
Și divinitatea mai ascunsă decât spiritul.
Cu frumusețea sufletului, corpul se va îmbrăca
Când va veni sfârșitul.
Sufletul va îmbrăca frumusețea spiritului,
Spiritul își va lua drept chip
Maiestatea divină.
Corpul la rangul sufletului va fi ridicat,
Sufletul la rangul spiritului,
Spiritul la înălțimea la care se află Maiestatea.
Această concepție despre om ca o ființă triplă a dispărut din civilizația noastre occidentală în secolul al XII-lea în timpul unui consiliu ecleziastic al bisericii Romei. A fost înlocuită treptat de către cea care rămâne modelul nostru de referință: cea a unei ființe cu o realitate fizică – un corp, și un suflet redus la funcția de aparat psihic. Astfel, a treia realitate, dimensiunea Spiritului a fost confiscată și ștearsă treptat din memoria oamenilor. Acest principiu spiritual pe care omul îl poartă în profunzimea lui însuși, ca o sămânță în devenire, este numit în anumite tradiții « Roza Inimii ». El își are reședința la intersecția realității noastre orizontale cu aspirațiile noastre verticale. Toate școlile spirituale de bună credință, de la Platon la rozacrucienii secolului al XVII-lea, s-au dedicat pe deplin să facă să apară în conștiința omului această realitate uitată, transformâd-o în punctul de plecare și punctul culminant al meditației lor, în scopul de a reconstrui Omul originar după Spirit, Suflet viu și Corp.
Structura Omului triplu în devenire poate fi comparată cu cea a unei rachete cu trei trepte, cu Spiritul în vârf, iar la bază, cea mai grea structură plasată pe sol, Corpul. Dimensiunea intermediară, mai ușoară, corespunde celei a Sufletului. Cele trei etaje nu sunt separate; ele comunică între ele iar factorul de legătură este conștiința. Există deci o stare de conștiință legată de fiecare dintre cele trei dimensiuni: mai întâi conștiința noastră spațio-temporală, senzorială pe care o cunoaștem bine. Apoi, conștiința Sufletului. În cele din urmă, cea a Sufletului-Spirit. Fiecărei dintre aceste dimensiuni îi corespunde o anumită lume, un câmp de conștiință propriu. Astfel meditația, așa cum este practicată în această concepție despre Om, constă în a te sustrage zilnic greutății terestre. Energia necesară pentru această înălțare nu este generată de exerciții de calmare mentală sau prin izolarea din această lume. Energia care trebuie să propulseze cea mai densă structură este cea ascunsă în principiul spiritual, în Roza Inimii.
Ne permitem aici să facem o paralelă între vechiul precept al alchimiștilor «Nu se poate face aur decât cu aur» cu cel al rozacrucienilor «Nu există meditație spirituală decât pornind din spiritual». Este vorba despre misterul Alpha și Omega, al începutului și al sfârșitului. Prin urmare, se pare că a medita constă într-o orientare zilnică asupra centrului de greutate, asupra a ceea ce fiecare poate recunoaște în sine ca aparținând absolutului, Roza. Dar această meditație nu este ușoară, pentru că este rar calmul care domnește în noi. De îndată ce ne trezim, suntem asaltați de gândurile noastre, de programul zilnic pe care îl avem de realizat, de impresiile provenite în timpul nopții, de diversele sentimente și de o mie alte ocazii de a uita de Ființa solară pe care o purtăm în noi. Confruntați cu numeroasele noastre solicitări este vorba deci despre a fi un observator activ, mereu mai conștient în fiecare clipă, de diferitele mișcări în noi înșine: conștienți de agitația care se naște, de cuvintele pronunțate, de sentimentele care ne traversează, de faptele noastre. Cu cât devenim mai conștienți de acest câmp în care ne începem meditația, cu atât acesta își regăsește calmul, armonia, serenitatea. Fiecare dimensiune a ființei este legată de o sferă de viață, de un câmp particular, iar atunci când conștiința noastră se orientează asupra Spiritului din noi printr-o dorință profundă, ea se conectează cu acest câmp de energie al Spiritului. Seamănă cu a lua în fiecare zi o telecabină către vârful muntelui. Pentru a ajunge la telecabină, trebuie să părăsiți valea și să începeți urcușul. O dorință de înălțare și o voință de a acționa se află deci la baza unei astfel de meditații. Progresiv, descoperim cu ușurință de a nu fi noi scopul procesului înălțării și că a noastră conștiință-eu trebuie să se pună în serviciul absolutului, a Celuilalt din noi. O dată legătura realizată, ne urcăm în telecabină, adică penetrăm în vehiculul intermediar și îmbrăcăm conștiința Sufletului. Restul ascensiunii nu ne mai aparține dar la ieșirea din meditație noi beneficiem de fructele acestei călătorii interioare: Pacea, Lumina și Forța lumii Sufletului-Spirit. Cu această bogăție noi pornim către vale, cea a lumii senzoriale, pentru a ne realiza îndatoririle și sarcinile atât pe orizontală cât și pe verticală. Înțeleasă astfel, meditația nu este o activitate separată într-un program săptămânal, ci un angajament în fiecare moment. Meditația devine astfel nu un scop în sine, ci un instrument. Aceasta este calea cea mai eficientă pentru reînnoirea conștiinței.
Contiința-eu inițiază actul de a medita, apoi, atunci când conexiunea cu punctul nostru focal este realizată, conștiința spațio-temporală intră în contact cu sfera Rozei, adică cu câmpul conștiinței Sufletului etern. Din acel moment, noi nu mai suntem Doamna sau Domnul X, căci noi percepem lumea cu conștiința Sufletului. Această conștiință posedă calități, precum absența violenței, a criticii, iubirea universală; și capacități precum intuiția spirituală sau, printre altele, capacitatea de a conecta lucruri și evenimente. Sufletul etern, ca un mediator între principiul spiritual și mijlocul său de manifestare, primește impulsurile Spiritului și le traduce în imagini și în impresii pentru conștiința-eu care se leagă de ea. Starea de a medita este deci o explorare între conștiința eului și cea a «non eului», a Celuilalt în noi. În acel moment, noi suntem cei care meditează, apoi noi devenim meditația, obiectul meditației ființei celeste, al geamănului divin care ne privește în ochi.
Meditația noastră este o muncă alchimică profundă care acționează în întreaga ființă. Este un proces puternic de autocunoaștere care provoacă înălțări sublime dar care ne poate, de asemenea, arunca în adâncuri, căci Lumina Sufletului-Spirit demască zonele noastre de umbră. Fructele meditației sunt multiple : iluminării interioare i se adaugă transformări fiziologice reale generate de către această interacțiune între aceste trei stări de conștiință. În timp, se realizează o legătură mereu mai puternică între cele trei dimenisuni ale ființei. Când un bărbat, o femeie întreprinde această muncă de restaurare a entității celeste
«Spirit, Suflet și Corp», beneficiile meditației spirituale depășesc cu mult sfera sa personală. Căci Omul Triplu Originar, Omul-Microcosmos este în legătură cu Marele Univers, Macrocosmosul. Este ca și cum ați recolta zăpada veșnic pură a vârfurilor pentru a o aduce oamenilor la poalele muntelui. Atunci când Ființa solară își regăsește locul în planul divin, ansamblul vieții, regnurile mineral, vegetal, animal și uman beneficiază de ofranda sa de eteri de Lumină.
