Din ce în ce mai mult, descoperim minunata corelație a întregii vieți.
Sunt publicate cărți despre viața ascunsă a copacilor, despre sistemele lor vaste de rădăcini și despre comunicarea reciprocă. Cărți despre modul în care copacii și mucegaiurile cooperează și contribuie pentru ca natura ca sistem să prospere, ca un întreg. Cărți conținând puncte de vedere frumoase, moduri în care omul și natura sunt conectate. Influența soarelui, a stelelor și capacitatea de curățare a oceanului. Profesorul zen Thich Nhat Hanh povestește cum totul este unit într-o foaie albă de hârtie – timpul, spațiul, pământul, ploaia, mineralele, soarele, norii, râurile, căldura și oamenii.
Tăietorul de lemne care a doborât copacul, frunzele care au prins soarele, rădăcinile care au absorbit apa de ploaie purtată de nori. Cu uimire și mare mirare vorbim despre rezonanță și percepem câmpurile energetice și vibraționale și coerența prezentă.
În lumea noastră complicată și fragmentată, specializările științifice ne-au adus o cunoaștere profundă a Pământului și a umanității. Astăzi vedem cum între disciplinele separate reapar conexiuni și legături de colaborare. Este important să devenim conștienți de această coerență și unitate incredibil de specială în viață și să recunoaștem că avem nevoie de cooperarea și cunoștințele celorlalți. Aceasta ne extinde viziunea și perspectiva asupra lumii. Ne arată locul nostru în ea și responsabilitatea noastră. Ceea ce facem contează pentru acum și mai târziu, nu doar pentru noi, în mod individual, ci pentru întreg.
Este minunat să descoperi că, într-o lume de o mare diversitate, ordinea și structura asigură vitalitatea și echilibrul grandios al întregului. Și este minunat că se scriu multe cărți despre acest lucru, dar nu ar trebui să existe la fel de multe cărți despre forța care stă la baza întregii vieți și care este capabilă să purifice multiplicitatea în ceea ce înseamnă cu adevărat viața pentru oameni la nivelul cel mai profund?
A trăi înseamnă a te mișca. Privind dincolo de viețile noastre individuale, observăm că toată mișcarea are loc într-un cerc: lanțul trofic, ciclul apei, viața și moartea. Și așa cum cercurile în apă sunt provocate de aruncarea unei pietre în apă, Hermes Trismegistus spune că orice mișcare se produce prin ceva care este el însuși imobil. Este ceea ce este nenumit, necunoscut, de neînțeles pentru noi, din care izvorăște focul spiritului. Folosind exemplul Soarelui și al planetelor, Hermes explică faptul că centrul imobil, tăcut, conferă ordine, stabilitate și echilibru fiecărei mișcări. Tot ceea ce trăiește, potrivit lui Hermes, poartă o scânteie din acest foc, din această inteligență spirituală, cunoscută în gândirea chineză drept esența spirituală a lui Tao. Iar rozacrucienii vorbesc despre scânteia divină, despre gnoză, despre înțelepciunea și cunoașterea interioară din inimă. Este posibil atunci să ne putem apropia, poate chiar să înțelegem, întreaga interconectare a vieții, a lumii și a oamenilor săi, să putem înțelege toate acestea într-un singur gând simplu și cuprinzător, fără a fi amețiți și copleșiți?
Înțelepciunea din toate timpurile ne sfătuiește să ne conectăm cu nucleul interior din inimă. Atunci când pătrunzi profund în inimă, depășind orice cunoaștere a lumii, întâlnești Gnoza, focul central care sălășluiește în tine, care te îndreaptă spre conectarea cu ființa ta interioară; care întărește, purifică, sfințește și oferă direcția. Acolo îl găsești – conform lui Hermes – pe „maestrul mișcării”. Numiți-l Spirit, numiți-l Tao, Dumnezeul Bibliei: ‘lumina luminilor’, Christosul. Acolo, aproape de tine însuți, găsești indicații despre cum să trăiești chiar în locul în care te afli. Și aceasta se dovedește a fi suficient!
