Sincronicitatea cosmică a inimii noastre
Rudolf Steiner a numit acum 100 de ani, inima un „organ senzorial interior spiritual”. El a văzut ritmul fiziologic al inimii și al respirației noastre în legătură cu periodicitatea cosmică și a găsit unele analogii directe. „Anul lumii platonice” durează 25 920 de ani. O ființă umană sănătoasă respiră aproximativ de 18 ori pe minut, când este relaxată. În 24 de ore, respirăm de aprox. 25 920 de ori. Dacă ființa umană atinge vârsta „biblică” de 71 de ani, a trăit în total 25 915 zile. Vedem astfel că micro-ritmul și macro-ritmul sunt strâns conectate între ele. Acesta este un avantaj economic clar al evoluției.
Steiner a pus fiziologia inimii și a sistemului vascular în corelații cuprinzătoare cu experiența sa inspirată și intuitivă. El a explicat studenților la medicină în 1920 că circulația sângelui mișcă inima și declanșează pulsul. El a spus că nu este așa-numitul efect de pompă al mușchiului cardiac cel care induce circulația sângelui – așa cum cercetarea materialistă a inimii o descrie de 400 de ani.
Steiner a deschis porțile către o viziune holistică asupra acestui organ special afirmând: “Întregul proces mondial, lupta dintre lumină și greutatea pământului se reflectă în inimă.”
Paracelsus a sesizat, de asemenea, această sincronicitate între sus și jos când a spus: „Modul în care soarele afectează pământul, inima afectează corpul.”
Aurul, metalul soarelui, are o directă legătură cu inima, purtând în sine aceeași ambivalență a luminii și a durității. Este de înțeles că aurul reprezintă un medicament minunat pentru inima bolnavă într-o formă rafinată în medicina holistică a lui Paracelsus și în toate metodele de vindecare ulterioare.
Steiner le-a explicat elevilor săi că există trei poli în organismul uman. În partea de sus se află polul simțurilor și nervilor care guvernează, în partea de jos găsim polul metabolismului și părțile care controlează fiziologia, și, în mijloc, există sistemul ritmic al inimii și respirația. Centrul egalizează, mediază, astfel încât echilibrul să fie păstrat.
Acesta este motivul pentru care inima are o importanță centrală ca mediu de armonizare între sus și jos.
Tulburările metabolice, în special, din partea inferioară a omului, care decurg din tulburări de asimilare a ceea ce ingerăm odată cu alimentele noastre sau din altceva pe care „nu îl putem digera”, vor „transmite” aceste informații către centru și în acest fel apar tulburări de ritm prin care inima, centrul nostru, încearcă echilibreze această dizarmonie.
Cunoaștem cu toții simptomele pe care le avem atunci când avem o intoleranță alimentară, ritmul nostru cardiac se accelerează imediat după mâncare sau simțim bătăi ale inimii când există gaze în intestinul subțire.
Cunoaștem legătura dintre inimă și intestinul subțire din arta taoistă a vindecării în acupunctura clasică. Intestinul subțire este un artist al digestiei magistral și foarte diferențiat. Este echivalentul yang al inimii, care este un organ yin. Această relație „mamă-fiu” duce la faptul că „mama” încearcă să armonizeze dificultățile „fiului”. Este ca „în viața reală”.
Când această slăbiciune a „fiului” este foarte pronunțată, vor exista mai multe formațiuni de gaz și o poziție înaltă a diafragmei, ceea ce nu va duce numai la tulburări de ritm cardiac, ci la anxietate cardiacă („Römheld effect”).
Opinia holistică a lui Steiner a fost împărtășită de unii cercetători în ultimul secol, ale căror rezultate arată clar că inima nu funcționează doar ca motor, ci și ca un regulator foarte fin (e.g. Prof. Mendelsohn din Berlin, Dr. Nieper din Hannover, Engineer Wilfried Hacheney din Detmold …).
Inima ca centru de comunicare al organismului nostru
În 1996 au fost publicate rezultatele cercetării lui Paul Pearsell din SUA. El a aflat prin experimentele desfășurate că inima noastră are o poziție cheie în calitatea de centru de comunicare al întregului organism. Aceste rezultate informative au fost publicate sub denumirea de cardioenergetică. Acestea confirmă viziunea holistică a lui Steiner, dar nu au găsit acces în cardiologia ortodoxă materialistă. În cursul acestei cercetări, a devenit clar că inima este cel mai mare producător de energie electromagnetică în corpul uman. Inima reacționează imediat și complet autonom la impulsurile electromagnetice din mediul său, nu numai la comanda creierului, ci chiar și fără „cunoașterea” acestuia.
S-a putut demonstra o energie subtilă, care este doar de inimă radiată, transmisă și primită. Deoarece inima este conductorul de energie al celulelor corpului nostru, pot fi aduse schimbări semnificative în celulele corpului, care au fost descrise drept memoria informațională a celulelor.
Fiecare celulă a corpului – și există aproximativ 75 trilioane de celule – „se scaldă” în energia inimii. Fiecare celulă a inimii care pulsează – și sunt milioane – posedă propriul ritm de bază. Tonul vibrant de bază al fiecărei celule cardiace este specific și unic. Și fiecare celulă cardiacă se află într-un dialog cu celulele unei alte inimi, pulsează într-o comunicare subtilă constantă. Din această comuniune pulsantă se desprinde un singur ton, un singur ritm particular, palpabil al inimii. Este ca o orchestră cu milioane de muzicieni care cântă o simfonie într-o unitate ritmică inimaginabilă, prin care misterul vieții individuale devine audibil și palpabil.
Astfel, fiecare bătaie a inimii este mult mai mult decât o mișcare pulsantă. Este un mister energetic pe planul fizic, un model energetic subtil la nivelul sufletului și un mister energetic greu de înțeles, care țese în noi minunile luminii spirituale.
Inima noastră este un miracol unic, pulsant de energie și lumină.
Radiația sa electromagnetică este de 5000 de ori mai puternică decât cea a creierului.
Inima – un organ de lumină
În aspectul său cel mai subtil, inima noastră este un organ de lumină și, prin urmare, poate reacționa la impulsuri de lumină din câmpul spiritual etern.
Cu fiecare bătaie a inimii această lumină universală „bate” la ușa ființei noastre interioare cele mai profunde pentru a fi înalțată și dezvoltată. Inima noastră bate de circa 100 000 de ori pe zi și de 40 de milioane de ori pe an. În 70 de ani, se adună aproximativ 3 trilioane de bătăi de inimă. Este posibil ca o ființă umană să-și fi împietrit inima în așa fel, încât să nu poată percepe bătăile tăcute ale Spiritului la ușa inimii sale?
Între momentul absorbției sângelui din corp în inimă și momentul evacuării sângelui din inimă în corp, există un scurt timp de așteptare împlinită și o așteptare plină de așteptare, un fel ciudat de tăcere. Acestea sunt cele mai milostive momente în care atingerea impulsurilor cosmice de lumină devine posibilă atunci când ne deschidem inima pentru această întâlnire sfântă într-o liniște prezentă.
Dacă nu înțelegem acest har care ni se oferă, dacă suprimăm această sarcină de a manifesta lumina eternă în personalitatea noastră temporală, atunci inima organică va reacționa orchestrând diferite tulburări de sănătate pe scena fizică, pentru a ne putea recunoaște simțul real al vieții și pentru a ne adapta gândurile, sentimentele și impulsurile voinței pe baza cărora poate avea loc un alt tip de acțiune și o recuperare.
Această minunată întâmplare ritmică din inima noastră oferă individualității noastre expresia sa unică a vieții.
Din aceste motive, vom înțelege că un transplant al acestui organ special într-o altă ființă a cărei conștiință vibrează într-un mod diferit, va cauza probleme de compatibilitate. Prin urmare, oamenii, în care este implantată inima altei persoane, vor experimenta adesea o „înstrăinare”. Ei dezvoltă modele de viață diferite, comportamente diferite, au înclinații și interese necunoscute și mulți nu se simt identici cu sinele lor anterior, astfel încât aceștia cad în depresii grele. Așadar, vom înțelege că individualitatea noastră unică și interpretarea ei sunt amprentate în mod special în organul inimii noastre.
(va continua)
