\u00cen aceast\u0103 diminea\u021b\u0103, gr\u0103dinarul meu a p\u0103lit de fric\u0103:<\/p>\n
” St\u0103p\u00e2ne, o clip\u0103, te rog „. A venit alerg\u00e2nd.<\/em><\/p>\n ” \u00cen tufa aceasta de trandafiri, t\u0103iam un l\u0103star dup\u0103 altul.<\/em><\/p>\n \u0218i c\u00e2nd m-am \u00eentors \u0219i m-am uitat, Moartea sinistr\u0103 st\u0103tea acolo.<\/em><\/p>\n Am r\u0103mas uluit \u0219i am fugit \u00een alt\u0103 parte, dar tot i-am v\u0103zut m\u00e2na amenin\u021b\u00e2ndu-m\u0103.<\/em><\/p>\n St\u0103p\u00e2ne, cu calul t\u0103u \u0219i cu viteza zeilor, las\u0103-m\u0103 s\u0103 plec<\/em><\/p>\n P\u00e2n\u0103 la Isfahan, unde voi putea ajunge \u00eenainte de c\u0103derea nop\u021bii.<\/em><\/p>\n \u00cen dup\u0103-amiaza aceasta, mult dup\u0103 ce a plecat,<\/em><\/p>\n \u00cen parcul cu cedri, am \u00eent\u00e2lnit Moartea.<\/em><\/p>\n \u201eDe ce\u201d, am \u00eentrebat-o \u00een timp ce a\u0219tepta acolo,<\/em><\/p>\n \u2014 Azi-diminea\u0163\u0103, i-ai provocat slujitorului meu o asemenea fric\u0103?<\/em><\/p>\n Ea a r\u0103spuns sur\u00e2z\u00e2nd: \u201eNu este o amenin\u021bare, desigur,<\/em><\/p>\n Ceea ce \u021bi-a pus pe fug\u0103 gr\u0103dinarul. Am fost doar surprins\u0103<\/em><\/p>\n S\u0103 g\u0103sesc, dis-de-diminea\u021b\u0103, aici, \u00eenc\u0103 \u00een serviciu, un om<\/em><\/p>\n Cel care, chiar \u00een aceast\u0103 sear\u0103, m\u0103 va \u00eent\u00e2lni \u00een Isfahan\u201d.<\/em> [1]<\/p>\n Povestea \u2013 sau poezia \u2013 vorbe\u0219te despre un gr\u0103dinar \u0219i moartea. Nu despre un gr\u0103dinar oarecare, ci despre Gr\u0103dinarul, cineva aparent familiar \u0219i cunoscut nou\u0103. Ni se poveste\u0219te despre un om nobil, un om de rang \u00eenalt, pentru care gr\u0103dinarul taie l\u0103star dup\u0103 l\u0103star \u00een gr\u0103dina de trandafiri.<\/p>\n Pentru un candidat pe calea spiritual\u0103, acest lucru este foarte clar. Nu suntem oare \u0219i noi ale\u0219i s\u0103 t\u0103iem l\u0103star dup\u0103 l\u0103star \u00een gr\u0103dina de trandafiri a Domnului nostru?<\/p>\n Povestea ne prive\u0219te a\u0219adar. La urma urmei, acest gr\u0103dinar suntem noi.<\/p>\n C\u00e2nd t\u0103iem trandafirii \u00een gr\u0103dina de trandafiri, dac\u0103 nu r\u0103m\u00e2nem concentra\u021bi \u0219i privim \u00eenapoi, exist\u0103 moartea, moartea noastr\u0103. Adic\u0103, tot ceea ce ne leag\u0103 personalitatea de preocup\u0103rile \u0219i atrac\u021biile acestei lumi \u0219i o face supus\u0103 acesteia.<\/p>\n Acest lucru ne \u00eengrijoreaz\u0103, ne sim\u021bim amenin\u021ba\u021bi. Reac\u021bia noastr\u0103 natural\u0103 ca indivizi este s\u0103 dorim s\u0103 evit\u0103m inevitabilul cu orice pre\u021b.<\/p>\n Mai t\u00e2rziu \u00een acea zi, nobilul \u00eent\u00e2lne\u0219te Moartea \u00een parcul de cedri. Parcul de cedri indic\u0103 puterea credin\u021bei, asemenea cedrilor din Liban, cu care este construit templul (al \u00een\u021belepciunii) lui Solomon. Apare atunci c\u0103 nobilul nu se teme de Moarte, dimpotriv\u0103, ca exemplu de pace interioar\u0103, intr\u0103 \u00een conversa\u021bie cu ea. El st\u0103 departe de soarta gr\u0103dinarului \u0219i nu se sup\u0103r\u0103 pe Moarte. El este neutru. Prin urmare, putem considera nobilul ca un simbol al sufletului nou (originar).<\/p>\n Ascult\u00e2nd impulsul \u201eb\u0103tr\u00e2nului eu\u201d, gr\u0103dinarul nu poate sc\u0103pa de destinul s\u0103u.<\/p>\n Dac\u0103, odat\u0103 cu con\u0219tiin\u021ba noului suflet trezit, i-ar fi cerut sfatul domnului s\u0103u, i-ar fi dat puterea \u0219i \u00een\u021belepciunea de a-\u0219i accepta destinul.<\/p>\n Rudolf Steiner afirm\u0103 acestea \u00een leg\u0103tur\u0103 cu interven\u021bia destinului \u00een via\u021ba unei persoane:<\/p>\n \u201eCeea ce con\u021bine destinul omului vine doar \u00eentr-o mic\u0103 parte din con\u0219tiin\u021ba obi\u0219nuit\u0103, aceasta rezid\u0103 \u00een cea mai mare parte \u00een incon\u0219tient. Dar tocmai prin dezv\u0103luirea a ceea ce este destinul vedem cum ceva incon\u0219tient poate fi adus la con\u0219tiin\u021b\u0103. Cu fiecare aspect al destinului s\u0103u dezv\u0103luit omului, el aduce \u00een t\u0103r\u00e2mul con\u0219tiin\u021bei ceva ce era anterior incon\u0219tient.\u201d<\/em><\/p>\n Prin aceast\u0103 \u201epunere \u00een lumin\u0103\u201d devenim con\u0219tien\u021bi de faptul c\u0103 \u00een via\u021ba care are loc \u00eentre na\u0219tere \u0219i moarte, destinul nu este fix; ne amintim via\u021ba \u00eentre moarte \u0219i urm\u0103toarea na\u0219tere\u201d, adaug\u0103 Steiner. El continu\u0103:<\/p>\n \u201eDiscu\u00e2nd aceast\u0103 referire la experien\u021ba uman\u0103 cu privire la soart\u0103, se poate dezvolta o abordare valid\u0103 a rela\u021biei dintre senzorial \u0219i spiritual. Cine vede destinul domnind peste om, este deja \u00een spiritual. Pentru c\u0103 soarta nu are nimic natural.\u201d<\/em><\/p>\n Pieter Nicolaas van Eyck (1887-1954)<\/strong><\/p>\n P.N. van Eyck a fost timp de decenii profesor de limb\u0103 \u0219i literatur\u0103 olandez\u0103, o autoritate la Universitatea Leiden. A devenit celebru ca poet \u0219i critic \u0219i a fost un intelectual influent care a influen\u021bat opinia la nivel na\u021bional. Acest poem este unul dintre cele mai cunoscute din istoria literar\u0103 olandez\u0103. Ea provine din tradi\u021bia sufit\u0103 oriental\u0103 [2] (de unde \u0219i referirea la ora\u0219ul persan Isfahan) \u0219i a fost introdus\u0103 \u00een Europa de Vest de c\u0103tre poetul, pictorul \u0219i cineastul francez Jean Cocteau (1889-1963) prin romanul s\u0103u Le Grand \u00c9cart (Marea \u00eentors\u0103tur\u0103, 1923), tradus \u00een olandez\u0103 sub titlul De Grote Vergissing. Van Eyck a creat apoi o variant\u0103 care a rezonat puternic \u00een regiunea noastr\u0103 lingvistic\u0103. Trezirea unei noi con\u0219tiin\u021be a sufletului (aici personificat\u0103 de nobilul persan) este o tem\u0103 central\u0103 \u00een opera lui Van Eyck.<\/p>\n C\u00e2nd Van Eyck a \u00eenceput s\u0103 guste via\u021ba, a amenin\u021bat s\u0103 se cufunde \u00een frumuse\u021bea p\u0103m\u00e2nteasc\u0103 precum \u00eentr-un \u201egol de pl\u0103ceri pentru totdeauna ne\u00eemplinite\u201d \u00een care a c\u0103utat mai \u00eent\u00e2i \u00een zadar valori esen\u021biale care s\u0103 dea \u0219i \u201eun sens sim\u021burilor\u201d. \u00cen cea mai mare parte, acestea sunt experien\u021be pe care poetul le recunoa\u0219te dup\u0103 fapt drept \u201ejocul de\u0219ert\u0103ciunii\u201d. Dar odat\u0103 ce a redescoperit sufletul, \u201eluminosul\u201d sau \u201esufletul central al luminii\u201d, el \u0219tie c\u0103 nu exist\u0103 m\u00e2ntuire \u00een afara propriei sale fiin\u021be. Deci multe lucruri se schimb\u0103 pentru el. \u00cen noua sa viziune asupra lumii, acesta se lumineaz\u0103 \u0219i radiaz\u0103 o str\u0103lucire superioar\u0103. Poetul vede prin el c\u0103 \u201etoate lucrurile sunt legate \u00een Unitate\u201d. El g\u0103se\u0219te confirmarea acestui lucru \u00een poemele mistice ale lui Ioan al Crucii, \u00een care se c\u00e2nt\u0103 unitatea cu divinitatea. Dumnezeu ocup\u0103 cu siguran\u021b\u0103 locul central \u00een via\u021ba poetului:<\/p>\n \u201eDumnezeu vrea s\u0103 fiu fericit ca fiin\u021b\u0103 uman\u0103\u201d.<\/p>\n Pentru el, lumea nu mai este pustiu, gol \u0219i haos. Dimpotriv\u0103, este plin\u0103 de \u201eplin\u0103tatea divin\u0103\u201d. Lumea este o manifestare a lui Dumnezeu sub forma sau, conform unei celebre formule a lui Spinoza: \u201eDeus sive natura\u201d [3] .<\/p>\n Din 1920, Van Eyck l-a inclus pe Spinoza \u00een poezia sa. \u00cen experien\u021ba lumii ca manifestare a lui Dumnezeu, dualitatea dintre p\u0103m\u00e2nt \u0219i cer a disp\u0103rut definitiv. Poetul \u00ee\u0219i \u00eenvinge \u0219i singur\u0103tatea, acum c\u00e2nd con\u0219tiin\u021ba eului devine o con\u0219tiin\u021b\u0103 a unit\u0103\u021bii. Adopt\u00e2nd pe deplin aceste concep\u021bii spinoziste, el a atins maturitatea deplin\u0103 \u00een domeniul poetic. El trece prin \u00eencerc\u0103ri \u0219i erori. El poate depune apoi m\u0103rturie despre \u201efericirea de a fi unul \u00een to\u021bi\u201d, apoi trebuie s\u0103 accepte cu resemnare dezam\u0103girile vie\u021bii de pe acest P\u0103m\u00e2nt. Acest ultim punct d\u0103 na\u0219tere unui vers frumos, des citat, \u00een colec\u021bia Inkeer (c\u0103in\u021b\u0103):<\/p>\n Cel care \u0219i-a \u00een\u021beles suferin\u021ba ca pe o necesitate ve\u0219nic\u0103,<\/em><\/p>\n Nu caut\u0103 ajutor sau m\u00e2ng\u00e2iere pentru umanitatea lui \u00eenvine\u021bit\u0103,<\/em><\/p>\n Nu se poate pl\u00e2nge de durerea capriciilor \u0219i vicisitudinilor,<\/em><\/p>\n Nici de r\u0103nile aduse f\u0103r\u0103 mil\u0103 sufletului s\u0103u,<\/em><\/p>\n Din care umanitatea lui sufer\u0103 o durere ascu\u021bit\u0103.<\/em><\/p>\n \u00cen ultima parte a vie\u021bii sale, poetul ajunge la o descriere concret\u0103 a destinului omului \u00een aceast\u0103 existen\u021b\u0103: autorealizarea sufletului, prin contemplarea lumii create ca revela\u021bie a frumuse\u021bii lui Dumnezeu \u00een natur\u0103 sau \u00een lume.<\/p>\n Cu toate acestea, m\u0103rturise\u0219te aceast\u0103 \u201enou\u0103 via\u021b\u0103\u201d cu unele rezerve, a\u0219a cum o demonstreaz\u0103 aceste r\u00e2nduri binecunoscute:<\/p>\n \u201eCu toate acestea, aceast\u0103 nou\u0103 via\u021b\u0103 aici-jos nu este o realizare;<\/em><\/p>\n Nicio cas\u0103 temporar\u0103 nu poate ascunde lipsa,<\/em><\/p>\n Care se aga\u021b\u0103 doar de ceea ce ne este luat.\u201d<\/em><\/p>\n Sufletul aspir\u0103 la ceea ce este luat din el aici jos; t\u00e2nje\u0219te dup\u0103 \u201epartea cealalt\u0103\u201d unde se afl\u0103 p\u0103m\u00e2ntul binecuv\u00e2ntat \u0219i unde \u00ee\u0219i va atinge plin\u0103tatea, eliberat\u0103 de c\u0103tu\u0219ele pe care i le impune corpul. Totu\u0219i \u2013 \u0219i aceasta este contradic\u021bia de durat\u0103 la Van Eyck \u2013 omul-suflet nu trebuie s\u0103 mearg\u0103 \u201eacolo\u201d, nici \u00een \u201epartea cealalt\u0103\u201d, ci \u201eaici\u201d, ca titlul ultimei sale colec\u021bii. Mesajul poetului este foarte clar \u00een acest sens: \u00eendeplini\u021bi sarcina pe care v-o impune via\u021ba pe p\u0103m\u00e2nt, sarcin\u0103 pe care nu trebuie s\u0103 o cau\u021bi. A\u0219teapt\u0103 \u0219i vezi \u201ece a\u0219teapt\u0103 via\u021ba de la tine\u201d.<\/p>\n Astfel sufletul \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te odihna \u0219i tr\u0103ie\u0219te \u201ebinecuv\u00e2ntat \u00een acest lucru unic, adic\u0103 momentul\u201d.<\/p>\n [1]<\/a> Traducere \u00een englez\u0103 de Ronald Langereis \u00a9 2009 din olandez\u0103 De Tuinman en de Dood <\/em>de P.N. van Eyck (1887-1954) care a preluat tema romanului Marea \u00eentors\u0103tur\u0103 <\/em>de Jean Cocteau. M\u0103tu\u0219a ta pe o plut\u0103 de lemn: gr\u0103dinarul \u0219i moartea <\/em>(oils-well.blogspot.com)<\/p>\n
\nSurse:<\/h3>\n