Limbajul este folosit de oameni pentru a-\u0219i putea exprima g\u00e2ndurile \u0219i emo\u021biile, precum \u0219i pentru a avea conversa\u021bii \u00eentre ei. \u00cel utiliz\u0103m pentru a ne compara impresiile \u0219i experien\u021bele, pentru a ne testa capacitatea de a \u00een\u021belege lumea din jurul nostru, pentru a redefini \u00een mod constant aceast\u0103 lume, dar \u0219i pentru a ne perfec\u021biona continuu pe noi \u00een\u0219ine \u0219i unii pe al\u021bii, cu tot felul de calit\u0103\u021bi. Iar \u00een acest fel, cre\u0103m constant noi realit\u0103\u021bi despre noi \u0219i restul lumii, \u00een sensul cel mai larg. Fiecare, \u00een felul s\u0103u, face aceasta din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd.<\/p>\n
Acest lucru face ca nu doar multiplicitatea umanit\u0103\u021bii s\u0103 fie aproape infinit\u0103 \u00een varia\u021bie, ci \u0219i \u00een schimbarea ei. O scen\u0103 aglomerat\u0103, pe care doar o minoritate relativ mic\u0103 de \u201eactori\u201d reu\u0219e\u0219te s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een picioare. Aproape toat\u0103 lumea este concentrat\u0103 sau \u00ee\u0219i raporteaz\u0103 via\u021ba la materie \u0219i, prin urmare, la timp \u0219i spa\u021biu. Totul pare s\u0103 provin\u0103 din materie, timp \u0219i spa\u021biu. Aceast\u0103 trinitate de factori determin\u0103 grani\u021bele domeniului nostru fizic \u0219i, astfel, toat\u0103 via\u021ba pare s\u0103 se desf\u0103\u0219oare legat\u0103 de aceste constr\u00e2ngeri, fiind ac\u021bionat\u0103 pe scena care este lumea real\u0103 obiectiv\u0103.<\/p>\n
Pare c\u0103 oamenii ar fi ajuns \u00eentr-un \u201eloc al exilului\u201d, ca \u00eentr-o tab\u0103r\u0103 de refugia\u021bi \u00eengr\u0103dit\u0103, ini\u021biala tab\u0103r\u0103 de refugia\u021bi pentru \u00eentreaga umanitate. Iar aceast\u0103 umanitate se simte abandonat\u0103 \u0219i caut\u0103 cu disperare sensul tuturor, pentru c\u0103 simte c\u0103 nicio \u201ecas\u0103 p\u0103rinteasc\u0103\u201d nu vrea s\u0103 o \u00eent\u00e2mpine \u00een actuala ei form\u0103.<\/p>\n
Dac\u0103 reflect\u0103m profund asupra acestui lucru, dezn\u0103dejdea provine majoritar, pe de o parte, din a\u0219teptarea c\u0103, \u00een cele din urm\u0103 \u201ezeii\u201d vor avea mil\u0103 de oameni; iar pe de alt\u0103 parte, din frica n\u0103scut\u0103 dintr-o amar\u0103 experien\u021b\u0103 c\u0103 aceast\u0103 mil\u0103 nu va avea loc niciodat\u0103. \u00cen mod particular, oamenii sunt \u00eenclina\u021bi s\u0103 \u00ee\u0219i a\u0219tepte salvarea de la ceva sau de la cineva din afara lor. Iar dac\u0103 acea m\u00e2ntuire nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103, degetele lor acuzatoare indic\u0103 aproape \u00eentotdeauna \u201eexteriorul\u201d. Acest lucru poate continua de-alungul multor \u00eencarn\u0103ri.<\/p>\n
Cine ar putea<\/em> avea pace sufleteasc\u0103 \u00een acest haos \u00eenvolburat? \u00cen acest sens, titlul de mai sus este absurd sau cel pu\u021bin cinic. Ori, poate nu?<\/p>\n Christos spunea:<\/p>\n Oamenii sunt pierdu\u021bi pentru c\u0103 nu au cuno\u0219tere.<\/em><\/p>\n Este cel mai mare r\u0103u al aceastei lumi: pentru c\u0103 nu fream\u0103tul oamenilor n\u0103scu\u021bi din s\u00e2nge \u0219i carne ne poate readuce \u00een \u201eCasa p\u0103rinteasc\u0103\u201d a omului ini\u021bial. Este o ne\u00een\u021belegere teribil de tragic\u0103 s\u0103 crezi aceasta, sau s\u0103 te a\u0219tep\u021bi la a\u0219a ceva, ori, poate fi de asemenea, punctul final al disper\u0103rii, r\u0103t\u0103cirii \u0219i degener\u0103rii.<\/p>\n Ce face ca tot felul de religii s\u0103 poat\u0103 \u021bine ostatic omul-natural cu amenin\u021b\u0103ri de iad \u0219i damnare? Este binecunoscut faptul c\u0103 aceast\u0103 practic\u0103 a puterii asupra omului-natural le-a adus o mare avere \u0219i influen\u021b\u0103.<\/p>\n Oare prostia omenirii p\u0103m\u00e2nte\u0219ti a f\u0103cut-o sensibil\u0103 la supersti\u021bie \u0219i religie?<\/p>\n Este ca \u00een cinica expresie:<\/p>\n Dac\u0103 \u00eei p\u0103strezi pro\u0219ti, eu \u00eei voi p\u0103stra s\u0103raci<\/em>,<\/p>\n dup\u0103 cum spunea un mare \u00eemp\u0103rat odat\u0103 papei vremii sale.<\/p>\n Nu, nu este prostie, de\u0219i cu siguran\u021b\u0103 exist\u0103 aspira\u021bii subiacente, \u00een mare parte incon\u0219tiente, ce sunt hr\u0103nite de profunda dorin\u021b\u0103 uman\u0103 de pace \u0219i securitate.<\/p>\n Cunoa\u0219terea c\u0103 \u201eomul-crea\u021bie\u201d este un Dumnezeu-copil a fost mereu prezent\u0103 \u00een omul-natural de tot at\u00e2ta timp de c\u00e2nd omul exist\u0103 pe P\u0103m\u00e2nt. Iar la fel de binecunoscut este \u0219i faptul c\u0103 aceast\u0103 cunoa\u0219tere s-a scufundat \u00een uitare \u0219i, mai mult, a fost sistematic ascuns\u0103 de \u201eturma\u201d lor prin \u201ecunoa\u0219terea\u201d adus\u0103 de p\u0103storii \u201epreo\u021bi\u201d cu interese p\u0103m\u00e2nte\u0219ti.<\/p>\n A\u0219adar, \u00eentr-un mod deosebit de dramatic, fiul sau fiica divin\u0103 a sf\u00e2r\u0219it \u00een acest haos material al timpului \u0219i spa\u021biului. \u00cent\u00e2mpl\u0103tor, este important s\u0103 ne d\u0103m seama c\u0103 doar perspectiva noastr\u0103 legat\u0103 de p\u0103m\u00e2nt ne am\u0103ge\u0219te s\u0103 numim aceasta ca fiind \u201edram\u0103\u201d.<\/p>\n \u00cen Corpus Hermeticum [1], cartea \u201ePimandru\u201d, versetele 32-38, Pimandru descrie procesul c\u0103derii copilului divin \u00een sferele p\u0103m\u00e2nte\u0219ti, astfel:<\/p>\n Duhul, Tat\u0103l tuturor creaturilor, care este via\u021b\u0103 \u0219i lumin\u0103, a creat un om deopotriv\u0103 cu El, \u0219i pe care El a \u00eenceput s\u0103-l iubeasc\u0103 ca pe propriul copil. C\u0103ci Omul, fiind asem\u0103narea Tat\u0103lui s\u0103u, era foarte frumos; Dumnezeu \u0218i-a iubit propria figur\u0103 \u0219i i-a dat \u00eens\u0103rcinare cu toate lucr\u0103rile sale.<\/em><\/p>\n Cu toate acestea, c\u00e2nd omul a observat crea\u021bia pe care Demiurgul a pl\u0103m\u0103dit-o \u00een foc, a dorit s\u0103 aduc\u0103 \u0219i el la iveal\u0103 o crea\u021bie, iar Tat\u0103l i-a dat permisiunea. Atunci c\u00e2nd a intrat \u00een domeniul crea\u021biei Demiurgului, unde urma s\u0103 aib\u0103 m\u00e2n\u0103 liber\u0103, a observat lucr\u0103rile fratelui s\u0103u. Preo\u021bii au \u00eenceput s\u0103-l iubeasc\u0103 \u0219i fiecare dintre ei l-au l\u0103sat s\u0103-\u0219i \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219easc\u0103 propriul rang \u00een ierarhia sferelor.<\/em><\/p>\n Dup\u0103 aceea, c\u00e2nd Omul a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 cunoasc\u0103 fiin\u021ba lor \u0219i a primit o parte din natura lor, a dorit s\u0103 treac\u0103 de limitele cercurilor \u0219i s\u0103 \u00eenve\u021be puterea celui ce st\u0103p\u00e2ne\u0219te focul.<\/em><\/p>\n Atunci Omul, c\u0103ruia i s-a dat puterea asupra lumii fiin\u021belor muritoare \u0219i a fiarelor ira\u021bionale, s-a aplecat \u0219i, prin puterea de coeziune a sferelor, \u00eenveli\u0219ul ce-l \u00eenconjura s-a rupt, \u0219i s-a ar\u0103tat naturii de mai jos \u00een minunata figur\u0103 a lui Dumnezeu. <\/em><\/p>\n C\u00e2nd natura l-a v\u0103zut pe cel care de\u021binea aceast\u0103 nem\u0103rginit\u0103 frumuse\u021be \u00eempreun\u0103 cu toate energiile celor \u0219apte preo\u021bi, unite \u00een figura lui Dumnezeu, a z\u00e2mbit cu dragoste, pentru c\u0103-i fusese dat s\u0103 vad\u0103 tr\u0103s\u0103turile acestei minunat de frumoase fiin\u021be reflectate \u00een ap\u0103 \u0219i \u00eei percepuse umbra \u00eentins\u0103 peste p\u0103m\u00e2nturi.<\/em><\/p>\n C\u00e2t despre sine \u00eensu\u0219i: c\u00e2nd omul, din cauza reflect\u0103rii \u00een apa din natur\u0103, a observat \u00een natur\u0103 forma ce se aseam\u0103na foarte mult cu el, s-a \u00eendr\u0103gostit de ea \u0219i a dorit s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 acolo. Ce a dorit, aceasta a \u0219i f\u0103cut imediat \u0219i a\u0219a, a \u00eenceput s\u0103 locuiasc\u0103 \u00een forma ira\u021bional\u0103. Iar c\u00e2nd natura l-a primit pe iubit \u00een sine, l-a \u00eencercuit complet \u0219i au devenit unul, pentru c\u0103 focul dorin\u021bei lor a fost mare.<\/em><\/p>\n De aceea, dintre toate creaturile naturii, doar omul este alc\u0103tuit din dou\u0103 pl\u0103m\u0103deli, \u0219i anume muritor \u00een ceea ce prive\u0219te corpul \u0219i nemuritor \u00een ceea ce prive\u0219te omul esen\u021bial. <\/em> <\/p>\n Ar putea fi scenariul unui fascinant film de fic\u021biune, completat de puternici b\u0103rba\u021bi \u0219i femei. V\u0103zute din aceast\u0103 perspectiv\u0103, astfel de filme sunt poate mai pu\u021bin surprinz\u0103toare dec\u00e2t ar putea p\u0103rea la prima vedere, pentru c\u0103 se trag, incon\u0219tient, din aceea\u0219i memorie ancestral\u0103. <\/p>\n Omul creat de Dumnezeu era \u201eun copil al lui Dumnezeu\u201d \u0219i, prin urmare, era \u00eenzestrat cu puteri divine. <\/p>\n Una dintre aceste capacit\u0103\u021bi era \u201evoin\u021ba divin\u0103\u201d. Povestea spune:<\/p>\n Ce a dorit, aceasta a \u0219i f\u0103cut de \u00eendat\u0103<\/em>,<\/p>\n deoarece, contrar sugestiei mitului paradisiac, Dumnezeu nu \u00eei impusese restric\u021bii. Puterea lui creatoare era nelimitat\u0103. A\u0219adar, copilul S\u0103u nu era doar o marionet\u0103 a Creatorului.<\/p>\n De\u0219i Dumnezeu l-a avertizat \u00een acest sens, totu\u0219i el avea \u00eenc\u0103 libertatea de a alege s\u0103 \u201em\u0103n\u00e2nce fructele\u201d din \u201epomul cunoa\u0219terii binelui \u0219i r\u0103ului\u201d, sau nu. <\/p>\n . . . \u0218i a\u0219a, a \u00eenceput s\u0103 locuiasc\u0103 \u00een forma ira\u021bional\u0103. Iar c\u00e2nd natura l-a primit pe iubit \u00een sine, l-a \u00eencercuit complet \u0219i au devenit unul, pentru c\u0103 focul dorin\u021bei lor a fost mare. <\/em><\/p>\n Aceast\u0103 \u201ec\u0103dere\u201d a dezbr\u0103cat omul ini\u021bial, b\u0103rbat-femeie \u00een esen\u021b\u0103, de puterile sale divine. \u00cen acea pr\u0103bu\u0219ire s-a sf\u00e2\u0219iat, desp\u0103r\u021bind masculinul de feminin, l\u0103s\u00e2ndu-l cu un num\u0103r infinit de vulnerabile individualit\u0103\u021bi masculine sau feminine (microcosmosuri), fiecare de\u021bin\u00e2nd \u00een centrul s\u0103u o reflectare minim\u0103 \u0219i vag\u0103, dar nemuritoare, a ceea ce obi\u0219nuia odat\u0103 a fi. <\/p>\n De-alungul unui deosebit de lung proces evolutiv, conform \u00een\u021belegerii noastre naturale, o fiin\u021b\u0103 a ap\u0103rut \u00een natura p\u0103m\u00e2nteasc\u0103, fiin\u021b\u0103 care s-a dovedit a fi potrivit\u0103 pentru a se conecta cu un astfel de microcosmos, fie el \u201emasculin\u201d ori \u201efeminin\u201d, \u0219i anume forma noastr\u0103 n\u0103scut\u0103 \u00een natur\u0103, oamenii p\u0103m\u00e2nteni care suntem. <\/p>\n Scopul acestei leg\u0103turi a fost \u0219i este ca omul s\u0103 \u00ee\u0219i aminteasc\u0103 originea trec\u00e2nd prin \u0219coala grea a experien\u021bei vie\u021bii n\u0103scute \u00een natur\u0103 \u0219i s\u0103 \u00ee\u0219i g\u0103seasc\u0103 drumul \u00eenapoi spre Casa p\u0103rinteasc\u0103 ini\u021bial\u0103. <\/p>\n De \u00eendat\u0103 ce personalitatea n\u0103scut\u0103 din natur\u0103 devine con\u0219tient\u0103 de aceast\u0103 \u201e\u00eens\u0103rcinare\u201d, omul poate porni pe drumul de \u00eentoarcere. Mai presus de toate, capacitatea de con\u0219tientizare a f\u0103cut ca oamenii-naturali s\u0103 fie potrivi\u021bi pentru acea leg\u0103tur\u0103 microcosmic\u0103.<\/p>\n Procesul total de \u00eentoarcere este finalizat numai dac\u0103, \u00een acest fel, toate microcosmosurile – complet transfigurate – au revenit la unitatea statutului de copil-divin. Abia atunci aceast\u0103 dubl\u0103 natur\u0103 \u0219i-a \u00eendeplinit scopul. <\/strong><\/p>\n Dar de ce acest proces \u201edramatic\u201d? <\/strong> <\/p>\n Posibil, cheia acestei ghicitori s\u0103 poat\u0103 fi g\u0103sit\u0103 \u00een fraza din citatul de mai sus:<\/p>\n C\u0103ci Omul, fiind asem\u0103narea Tat\u0103lui s\u0103u, era foarte frumos; Dumnezeu \u0218i-a iubit propria figur\u0103 \u0219i i-a dat \u00eens\u0103rcinarea cu toate lucr\u0103rile sale. <\/em><\/p>\n Dumnezeu este acolo, acolo unde totul a fost, este \u0219i va fi. Este omnipotent \u0219i omniprezent \u00een cele ve\u0219nice acum, dep\u0103\u0219ind cu mult \u00eentregul spa\u021biu, precum \u0219i timpul \u00een toate dimensiunile. Pentru El, nu exist\u0103 obstacole: realmente, totul este con\u021binut \u00een El. \u0218i aceasta este tocmai caracteristica primordial\u0103 a Iubirii divine, total impersonal\u0103 \u0219i atotcuprinz\u0103toare, oferind astfel, \u00een acela\u0219i timp, posibilitatea copilului S\u0103u, fiin\u021bei umane, de a reveni la unitatea T\u0103r\u00e2mului natal. <\/em><\/p>\n Prin urmare, este o certitudine, c\u0103 la un moment dat toate microcosmosurile vor reveni la unitatea divin\u0103. Totodat\u0103, vor aduce cu sine o imens\u0103 comoar\u0103 de experien\u021be, pe care o vor ceda unit\u0103\u021bii de con\u0219tiin\u021b\u0103. Iar unitatea va primi totul, va renun\u021ba la toate \u0219i prin aceasta va re\u00eennoi totul.<\/p>\n \u00cen felul acesta Dumnezeu a ajuns s\u0103 se cunoasc\u0103 pe sine \u00eensu\u0219i prin \u201earborele cunoa\u0219terii binelui \u0219i r\u0103ului\u201d.<\/p>\n Iar Dumnezeu a v\u0103zut c\u0103 este bine \u0219i \u201ea z\u00e2mbit\u201d. <\/p>\n <\/p>\n Referin\u021be bibliografice:<\/strong><\/p>\n [1] Gnoza egipten\u0103 str\u0103veche, partea 1, J. van Rijckenborgh, Rozekruis Pers, Haarlem 2017<\/p>\n [2] Acest articol a ap\u0103rut pentru prima dat\u0103 \u00een num\u0103rul 3 al revistei Pentagrama 2019<\/p>\n","protected":false},"author":923,"featured_media":7257,"template":"","meta":{"_acf_changed":false},"tags":[],"category_":[110109],"tags_english_":[],"class_list":["post-90024","logon_article","type-logon_article","status-publish","has-post-thumbnail","hentry","category_-spiritsoul-ro"],"acf":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/logon_article\/90024","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/logon_article"}],"about":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/logon_article"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/923"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/7257"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=90024"}],"wp:term":[{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=90024"},{"taxonomy":"category_","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/category_?post=90024"},{"taxonomy":"tags_english_","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags_english_?post=90024"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}