Iubirea, cel mai solemn cuv\u00e2nt creat vreodat\u0103 \u00een lumea \u00eentreag\u0103 pentru a descrie de la cel mai banal p\u00e2n\u0103 la cel mai pur sentiment ce poate s\u0103 se nasc\u0103 \u00eentr-o inim\u0103 uman\u0103 \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, cel mai popular Jolly Jocker folosit \u00een a defini rela\u021biile noastre.<\/p>\n
\u201eRela\u021bie\u201d se refer\u0103 la cel pu\u021bin dou\u0103 p\u0103r\u021bi. Rela\u021bia are aspecte precum simpatia, atrac\u021bia, frumuse\u021bea, conectivitatea, avantajul; termeni care – la r\u00e2ndul lor – includ \u0219i o latur\u0103 opus\u0103. Esen\u021ba acestora poart\u0103, \u00een special, numele de \u201eur\u0103\u201d, un cuv\u00e2nt grosolan ce, cu greu, tolereaz\u0103 un sinonim mai bl\u00e2nd.<\/p>\n
Ceea ce experiment\u0103m \u00een interior ca fiind \u201eIubire\u201d trebuie s\u0103 fie ceva care nu are nicio contradic\u021bie, dar un astfel de concept nu poate fi g\u0103sit \u00eentr-un dic\u021bionar p\u0103m\u00e2ntesc.<\/p>\n
Iar aceast\u0103 deficien\u021b\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 o remediem cu \u00eenlocuitori precum \u201eIubire\u201d scris cu majuscul\u0103. \u201eUniune\u201d este o no\u021biune mai apropiat\u0103, chiar dac\u0103 este un concept pe care, de asemenea, \u00eel putem cunoa\u0219te \u0219i experimenta, dar cu greu ni-l putem imagina. Acest lucru se datoreaz\u0103 faptului c\u0103 experiment\u00e2nd, sesiz\u0103m c\u0103 exist\u0103 un observator \u0219i un observat, deci din nou exist\u0103 doi. Exist\u0103 un decalaj enorm \u00eentre a fi unul \u0219i a fi to\u021bi ca unul. Existen\u021ba noastr\u0103 presupune, de obicei, prezen\u021ba a destul de multe b\u00e2lb\u00e2ieli, d\u0103ruiri \u0219i ac\u021biuni pentru a evita, de exemplu, pierderea \u201eobrazului\u201d (n.t- reputa\u021biei). \u00cen \u201euniune\u201d – cuv\u00e2ntul spune totul – a r\u0103mas doar unul; nu este nimeni care s\u0103 dea sau care s\u0103 primeasc\u0103.<\/p>\n
\u0218i tocmai aici este problema. Din Eul (scris cu majuscul\u0103, numit \u0219i Atoate-Voitorul), ne-am construit propriul ego, iar \u00een jurul s\u0103u, propriul nostru univers. Dar un ego este uneori at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t \u00een universul \u200b\u200b\u00eentreg nu exist\u0103 loc dec\u00e2t pentru sine \u0219i pentru nimic altceva. Astfel, r\u0103t\u0103cim pentru totdeauna de-a lungul grani\u021bei dintre r\u0103zboi \u0219i pace. Ca individ sau ca grup, dimensiunile nu conteaz\u0103. De multe ori tr\u0103im doar datorit\u0103 rutinei de a ne opune unui adversar, sub orice form\u0103 ar fi acesta. \u0218i totu\u0219i, ni s-a dat, cu \u00eemprumut, acest corp, a\u0219a cum este, cu capacit\u0103\u021bile sale miraculoase pentru a ne des\u0103v\u00e2r\u0219i c\u0103l\u0103toria prin aceast\u0103 via\u021b\u0103. Trebuie acest corp s\u0103 dispar\u0103 atunci? Cu siguran\u021b\u0103 c\u0103 nu, c\u0103ci acest \u201evehicul\u201d a\u0219a cum este numit uneori, este singura modalitate de a juca rolul care ni s-a atribuit \u00een acest stadiu p\u0103m\u00e2ntesc. Numai c\u0103, ar trebui s\u0103 fie pe spatele calului, c\u0103l\u0103re\u021bul; nu invers.<\/p>\n
E ridicol\u0103 imaginea? Mai degraba tragi-comic\u0103, dar aceasta, fiecare trebuie s\u0103 o decid\u0103 pentru sine \u00eensu\u0219i, de\u0219i nu este o chestiune simpl\u0103 atunci c\u00e2nd suspectul este at\u00e2t judec\u0103tor, c\u00e2t \u0219i acuzator.<\/p>\n
Poate c\u0103 acest corp chiar ne poate ajuta – aceast\u0103 form\u0103 de via\u021b\u0103 incredibil\u0103 care poate respira, m\u00e2nca, transforma, muta, percepe, vorbi, ac\u021biona \u0219i sim\u021bi durere, boal\u0103, pl\u0103cere \u0219i multe altele. \u0218i exist\u0103, de asemenea, procesele ce au loc \u00een secret, cum ar fi transform\u0103rile, circula\u021bia oxigenului \u0219i a fluidelor, digestia, g\u00e2ndurile, dorin\u021bele; un mecanism obscur, mereu \u00een pericol c\u0103 ceva poate merge gre\u0219it – \u0219i de multe ori, chiar o face. Un univers complet al venirii \u0219i al mersului, spectaculos \u0219i ascuns, al ascensiunilor \u0219i cobor\u00e2\u0219urilor.<\/p>\n
Dar toat\u0103 aceast\u0103 \u00eentreag\u0103 diversitate ne dezv\u0103luie \u0219i ceea ce poate \u00eensemna termenul \u201euniune\u201d. De exemplu, nu ne sup\u0103r\u0103m pe genunchi c\u00e2nd ne \u00eempiedic\u0103 mobilitatea, nu critic\u0103m ficatul pentru c\u0103 s-a inflamat \u0219i nici nu condamn\u0103m m\u0103seaua care ne \u00eencurc\u0103 weekendul. Iar faptul c\u0103 inima noastr\u0103 continu\u0103 s\u0103 tic\u0103ie, prin greu \u0219i u\u0219or, este ceva ce ni se pare destul de normal, ori, pur \u0219i simplu nu ne g\u00e2ndim deloc la a\u0219a ceva.<\/p>\n
Sunt \u00een toate acestea \u0219i totul este \u00een mine, \u00een timp ce merg ori stau aici: acuzatorul \u0219i acuzatul, admiratorul precum \u0219i cel celebrat. Fiecare aspect st\u0103 pe acela\u0219i scaun. Nu exist\u0103 niciun fel de rela\u021bie \u00eentre mine \u0219i eu-eu, nu, totul este \u201eeu\u201d.<\/p>\n
Indiferent dac\u0103 numim aceast\u0103 organizare cu termeni precum crea\u021bie, cosmos sau natur\u0103, pentru tot ceea ce i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een interiorul ei se aplic\u0103 acelea\u0219i legi, exist\u0103 doar o cre\u0219tere a scalei. Inflama\u021bia poate fi numit\u0103 \u0219i r\u0103zboi, articula\u021bia rupt\u0103 fiind un dezastru natural. Dar toate acestea sunt evenimente \u00een cadrul aceleia\u0219i fiin\u021be, pur \u0219i simplu nu exist\u0103 loc pentru \u201econtra\u201d, pentru c\u0103 \u201euniunea\u201d – numele spune totul – nu are opus. Crinul \u00eenflore\u0219te \u0219i se ofile\u0219te, zorii de zi se risipesc \u00een briza dimine\u021bii, uraganul se afl\u0103 \u00eentre d\u0103r\u00e2m\u0103turi ca promisiunea unor noi oportunit\u0103\u021bi. Aparent, o turbulen\u021b\u0103 inutil\u0103 a venirii \u0219i a plec\u0103rii, a construc\u021biei \u0219i demol\u0103rii, a ne\u00een\u021belegerilor, a sup\u0103r\u0103rilor, a fericirii \u0219i a nepl\u0103cerilor; valuri \u0219i unde obi\u0219nuite a ceea ce numim \u201evia\u021b\u0103\u201d, puterea care include \u00eentregul univers \u0219i care nu are nicio judecat\u0103 cu privire la ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een p\u00e2ntecele s\u0103u. Tot ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een, \u0219i cu existen\u021ba noastr\u0103 ne atinge con\u0219tiin\u021ba; fericit \u0219i u\u0219urat de semnele vindec\u0103rii, \u00eengrijorat de e\u0219ecul unei func\u021bii sau al unui efort. Nu exist\u0103 nicio urm\u0103 de resentiment, dispre\u021b sau excludere \u00een acest sens, c\u0103ci toate acestea sunt chiar … Eu, reflectarea For\u021bei Primordiale pe care, neglijent, o numim \u201evia\u021b\u0103\u201d, marea necunoscut\u0103 – \u0219i nerecunoscut\u0103 – ce este ancorat\u0103 \u00een fiin\u021ba noastr\u0103 ca poten\u021bial \u0219i care ne \u00eenso\u021be\u0219te de-a lungul \u00eentregii noastre existen\u021be – \u0219i care a\u0219teapt\u0103. Iar toate acestea sunt, a\u0219a cum s-a spus, pentru accesul, spre un uitat Imperiu pe care l-am schimbat c\u00e2ndva pentru aventura \u201eP\u0103m\u00e2nt\u201d. Acest poten\u021bial nu are nume, deoarece un nume l-ar diferen\u021bia de orice altceva. Dar nu este nimic altceva, pentru c\u0103 este Totul. \u00cen acest mod \u201evia\u021ba\u201d abstract\u0103 se exprim\u0103 \u00een forme concrete, active. \u0218i, de\u0219i con\u0219tiin\u021ba noastr\u0103 nu poate (\u00eenc\u0103) s\u0103 o \u00een\u021beleag\u0103 cu adev\u0103rat, totu\u0219i, ne confrunt\u0103 constant cu o alegere. Fie Eu-voin\u021ba, fie voin\u021ba-Totului.<\/p>\n
Fie o scufundare \u00een pacea uniunii impar\u021biale, fie rela\u021bia Eu-tu cu criticile, rivalitatea, temerile \u0219i \u00eendoielile, ori, superlativele acesteia \u00een lumea din jurul nostru. Sem\u0103narea semin\u021belor de discordie pare a fi trucul puterilor p\u0103m\u00e2nte\u0219ti de a ne men\u021bine perspectiva concentrat\u0103 pe superficial. Dar este doar o iluzie: chiar \u0219i aceste lucruri sunt, de asemenea, hot\u0103r\u00e2te \u00een voin\u021ba-Totului, ca modalit\u0103\u021bi \u0219i oportunit\u0103\u021bi de a ne activa intui\u021bia, de a dezghe\u021ba sc\u00e2nteia \u00eenghe\u021bat\u0103 din inimile noastre, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 \u00ee\u0219i poat\u0103 g\u0103si din nou locul \u00een marele Fluviu.<\/p>\n
Dar unde a disp\u0103rut \u201eIubirea\u201d \u00een aceast\u0103 dezbatere?<\/p>\n
Am putea rezuma cele de mai sus ca: Eu \u0219i tu – Eu cu tine – Eu sunt chiar tu. Ac\u021biunile \u0219i g\u00e2ndurile dintre noi – oamenii – sunt adesea exponen\u021bi ai liniilor de for\u021b\u0103 care circul\u0103 \u00een societate; cei care spun \u201eeu\u201d, spun \u201enoi\u201d \u00een acela\u0219i timp. Al\u0103turi \u0219i \u00eenmprejurul acuzatului se afl\u0103 comunitatea care l-a format. Dac\u0103 l\u0103s\u0103m dependen\u021ba de comunitate s\u0103 dispar\u0103 cu adev\u0103rat, putem progresa spre compasiune, grij\u0103 \u0219i realizare \u00eempreun\u0103<\/em> a ceea ce trebuie f\u0103cut aici \u0219i acum, indiferent de judecata \u0219i aprecierea \u201eEu\u201d, cu opiniile \u0219i interesele sale. Iar aceasta poate fi numit\u0103 Iubire, calea c\u0103tre Uniune, dezv\u0103luit\u0103 nou\u0103 \u0219i ghidat\u0103 de Iubirea \u00eens\u0103\u0219i; calea care poate transforma adversarul \u00eentr-o fiin\u021b\u0103 uman\u0103.<\/p>\n