De c\u00e2nd m\u0103 \u0219tiu, \u00eemi amintesc c\u0103 petrec mult timp \u00een fa\u021ba televizorului, absorbit \u00een a privi totul. Au existat at\u00e2t de multe pove\u0219ti c\u0103 \u00eenainte de a putea reflecta chiar \u0219i asupra timpului petrecut acolo, am fost cuprins de emo\u021bie \u0219i am r\u0103mas s\u0103 vizionez chiar mai mult.<\/p>\n
Mai \u00eent\u00e2i am avut telecomanda: o mare varietate de subiecte pe mai multe canale, unde a\u021bi putea g\u0103si ceva pe care tocmai nu l-a\u021bi putea rata, ceva ce nu ar fi reluat: cele mai uimitoare lucruri pe care o fat\u0103 le-ar putea cunoa\u0219te vreodat\u0103.<\/p>\n
\u00cen zilele noastre, degetele lucreaz\u0103 pe un ecran smartphone, de multe ori cu mi\u0219c\u0103ri repetate pentru derulare \u00een sus, \u00een jos \u0219i \u00een lateral. Acest ecran afi\u0219eaz\u0103 imagini, culori \u0219i sunete, oferind \u00een mod constant stimuli creierului meu, care devine amor\u021bit de at\u00e2tea lucruri uimitoare de v\u0103zut \u00een orice moment.<\/p>\n
Odat\u0103, am citit un articol care spunea: \u201cNetflix are, ca principal competitor (printre al\u021bii), somnul oamenilor\u201d. C\u00e2nd am citit aceasta, con\u0219tiin\u021ba mea a tres\u0103rit, cer\u00e2ndu-mi aten\u021bia, dar am ignorat-o. Marea final\u0103 a spectacolului era aproape …<\/p>\n
De\u0219i, brusc, fiind acolo nu mai era la fel ca \u00eentotdeauna. Un gol imens a ap\u0103rut \u00een\u0103untrul meu, \u0219i o voce t\u0103cut\u0103 \u0219i ignorat\u0103 a \u00eenceput s\u0103 strige, cer\u00e2nd s\u0103 fie auzit\u0103. Eram epuizat\u0103, \u0219i pentru prima dat\u0103 am avut dorin\u021ba de a manifesta acel sentiment. Eram obosit\u0103 de a fi un public pentru alte pove\u0219ti, \u0219i care a devenit brusc cel mai important lucru de f\u0103cut. \u00cemi parea r\u0103u c\u0103 m-am ascultat at\u00e2t de t\u00e2rziu, dar mi-am alungat astfel de g\u00e2nduri, \u0219i impulsul sim\u021bit s-a contopit cu prezentul, \u0219i aceasta este tot ce conteaz\u0103 acum.<\/p>\n
\u201cA fi\u201d virtual cu prietenii este frumos, mai bine dec\u00e2t nimic, g\u00e2ndeam. Aceasta nu \u00eemi aducea suferin\u021b\u0103, nici nu era r\u0103u, \u00eens\u0103 era un lucru pe care trebuia s\u0103-l clarific. Problema este c\u0103 exist\u0103 o via\u021b\u0103 aici, care dore\u0219te s\u0103 fie cu adev\u0103rat tr\u0103it\u0103.<\/p>\n
Realiz\u00e2nd c\u0103 am o dependen\u021b\u0103, care mi-a amor\u021bit sim\u021burile, m-am \u00eentors la lucrurile tangibile pe care le puteam percepe cu ochii \u0219i mi\u0219c\u0103rile corpului meu, mi-am sim\u021bit bra\u021bele, picioarele, g\u00e2tul \u0219i gleznele, neglijate anterior din iner\u021bie.<\/p>\n
Apoi, din interiorul corpului, mi\u0219c\u0103rile au dus la apari\u021bia unei st\u0103ri de \u00een\u0103l\u021bare. Golul tulbur\u0103tor pe care \u00eel sim\u021beam a devenit lini\u0219te \u0219i am sim\u021bit pacea. Ca un act de eliberare, mi-am luat \u00eenc\u0103l\u021b\u0103rile, care au mers mereu pe acelea\u0219i c\u0103i, \u0219i m-am dus \u00eentr-un parc pe care doream s\u0103-l vizitez. \u00cen ciuda vechii dorin\u021be de a merge acolo, nu am f\u0103cut-o niciodat\u0103.<\/p>\n
De \u00eendat\u0103 ce am plecat de acas\u0103, lumina soarelui mi-a atins fa\u021ba \u0219i m-a \u00eenc\u0103lzit. Plimbarea m-a f\u0103cut s\u0103 ascult p\u0103s\u0103rile \u0219i s\u0103 v\u0103d un cer at\u00e2t de albastru pe care niciun filtru smartphone nu l-ar putea reproduce. Totul era simplu, de\u0219i f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 mai larg, la fel ca percep\u021bia mea acum. Volumul de aer pe care \u00eel pot respira pl\u0103m\u00e2nii pare, de asemenea, mai mare. Simt c\u0103 aerul care \u00eemi intr\u0103 \u00een pl\u0103m\u00e2ni m\u0103 umple cu o bucurie inexplicabil\u0103, c\u0103ci \u0219tiu c\u0103 de acum \u00eenainte voi conduce rolul central al propriei mele pove\u0219ti.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":4132,"template":"","meta":{"_acf_changed":false},"tags":[],"category_":[110121],"tags_english_":[],"class_list":["post-89433","logon_article","type-logon_article","status-publish","has-post-thumbnail","hentry","category_-zeitgeist-ro"],"acf":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/logon_article\/89433","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/logon_article"}],"about":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/logon_article"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/4132"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=89433"}],"wp:term":[{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=89433"},{"taxonomy":"category_","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/category_?post=89433"},{"taxonomy":"tags_english_","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags_english_?post=89433"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}