Era o zi \u00eennorat\u0103. Toat\u0103 diminea\u021ba \u0219i chiar spre pr\u00e2nz prezen\u021ba a ceva arunca un v\u0103l asupra ochilor mei. Era ceva ce persista \u00een mintea mea. Nu putea fi smuls de acolo, nu putea fi numit. De\u0219i am presupus c\u0103 motivul pentru aceasta poate fi un eveniment care mi s-a \u00eent\u00e2mplat de diminea\u021b\u0103, nu \u0219tiam ce m\u0103 deranjeaz\u0103. Dup\u0103-amiaz\u0103, nici m\u0103car un bun prieten nu a reu\u0219it s\u0103 m\u0103 \u00eenveseleasc\u0103 cu adev\u0103rat. Am mers \u00eempreun\u0103 la cump\u0103r\u0103turi. La o cas\u0103, am v\u0103zut o t\u00e2n\u0103r\u0103 mam\u0103 \u00eemping\u00e2nd un c\u0103rucior cu un copil mic. Copilul avea p\u0103rul lung \u0219i negru \u0219i ar\u0103ta ca o p\u0103pu\u0219\u0103. Din nou \u0219i din nou, a trebuit s\u0103 m\u0103 uit \u00een ochii lui de un albastru \u00eenchis. Am schimbat c\u00e2teva cuvinte cu mama.<\/p>\n
\u00cen timp ce priveam copilul, am uitat de mine. Mai t\u00e2rziu, am descoperit c\u0103 sufletul meu putea din nou s\u0103 respire liber. Co\u0219marul inexplicabil disp\u0103ruse. Am observat c\u0103 soarele str\u0103lucea, am devenit u\u0219oar\u0103 \u0219i am glumit pe drumul de \u00eenapoiere cu prietenul meu. Am fost \u00eenc\u00e2ntat\u0103 s\u0103 descop\u0103r din nou bucuria din inima mea.<\/p>\n
Ce se \u00eent\u00e2mplase? Fiin\u021ba mea cea mai interioar\u0103 s-a odihnit. A fost copilul care a reprezentat ceva pur pentru mine.<\/p>\n
F\u0103r\u0103 judecat\u0103 am perceput copilul mic complet impar\u021bial. Am t\u0103cut. Eu \u0219i prietenul meu am v\u0103zut copilul ca pe un miracol al crea\u021biei. \u0218i el a fost atins, de asemenea.<\/p>\n
De fapt, divinitatea este descoperit\u0103 \u00een fiecare creatur\u0103, \u00een fiecare fiin\u021b\u0103 vie, chiar \u00een toate, fie \u00eentr-o raz\u0103 mic\u0103 de lumin\u0103 care p\u0103trunde prin norii \u00eentuneca\u021bi, fie \u00eentr-un stol de p\u0103s\u0103ri ce \u00ee\u0219i schimb\u0103 forma \u00eentre sferic\u0103 \u0219i eliptic\u0103, care se apropie \u0219i se dep\u0103rteaz\u0103 din nou. Fie c\u0103 este vorba despre o floare albastr\u0103 c\u0103\u021b\u0103r\u0103toare, despre multitudinea de fluturi care zboar\u0103 \u00een jurul unui tufi\u0219 sau despre un copil mic ce face primii pa\u0219i st\u00e2ngaci, divinitatea se dezv\u0103luie pe sine.<\/p>\n
A uita de sine este singura modalitate de a percepe aspectele divine \u00een lucrurile p\u0103m\u00e2nte\u0219ti \u0219i de a te bucura de ele. Aceasta se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eentr-o secund\u0103, \u00een momentul prezent, imediat. Nu este timpul cu viitorul \u0219i trecutul lui, ci clipa este cea care ne prezint\u0103 aceast\u0103 revela\u021bie. Clipa \u00eentotdeauna cuprinde eternitatea. Dac\u0103 uit\u0103m de noi \u00een\u0219ine ceva foarte luminos \u00een noi se deschide instantaneu \u0219i inima noastr\u0103 devine lumin\u0103. Ne sim\u021bim liberi \u0219i u\u0219ori.<\/p>\n
Ne sim\u021bim ca \u0219i cum am ie\u0219i dintr-o p\u0103dure \u00eentunecat\u0103 \u00eentr-o lumin\u0103 str\u0103lucitoare, respir\u00e2nd cu u\u0219urin\u021b\u0103. Suntem bucuro\u0219i s\u0103 vedem claritatea cerului de deasupra noastr\u0103 pentru c\u0103 t\u00e2njim dup\u0103 lumin\u0103: con\u0219tien\u021bi de str\u0103lucirea zilei \u0219i incon\u0219tien\u021bi \u2013 de lumina divin\u0103. Dac\u0103 nu mai dorim s\u0103 fim importan\u021bi, devenim capabili s\u0103 percepem aceast\u0103 lumin\u0103, aceast\u0103 nou\u0103 claritate.<\/p>\n","protected":false},"author":922,"featured_media":2819,"template":"","meta":{"_acf_changed":false},"tags":[],"category_":[110121],"tags_english_":[],"class_list":["post-88964","logon_article","type-logon_article","status-publish","has-post-thumbnail","hentry","category_-zeitgeist-ro"],"acf":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/logon_article\/88964","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/logon_article"}],"about":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/logon_article"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/922"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/2819"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=88964"}],"wp:term":[{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=88964"},{"taxonomy":"category_","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/category_?post=88964"},{"taxonomy":"tags_english_","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags_english_?post=88964"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}