Dezbaterea cu privire la drepturile fundamentale ale omului \u0219i natura demnit\u0103\u021bii umane continu\u0103 s\u0103 fie un subiect important \u00een discursul public contemporan. Este conceptul* drepturi umane \u00eenr\u0103d\u0103cinat \u00een realitate, sau este doar o fic\u021biune convenabil\u0103, la fel cum \u00eentreaga matrice a sistemului juridic ar putea fi v\u0103zut\u0103 ca o „simpl\u0103” inven\u021bie uman\u0103? Drepturile omului sunt doar o construc\u021bie ideologic\u0103, o \u201cminciun\u0103 frumoas\u0103\u201d care este, cu toate acestea, \u00een mod fundamental, dincolo de orice posibilitate de realizare satisf\u0103c\u0103toare, sau sunt drepturile omului \u00eentr-un anumit sens „reale” deoarece, dup\u0103 toate, ce ar putea fi mai natural dec\u00e2t drepturile fundamentale ale fiin\u021belor umane reale?<\/p>\n
Dezbaterea se refer\u0103, de asemenea, la \u00eentreb\u0103ri precum dac\u0103 este benefic s\u0103 protej\u0103m demnitatea tuturor fiin\u021belor umane \u00een toate circumstan\u021bele \u00een sensul \u201cabsolut\u201d \u2013concep\u021bie absolut\u0103 care implic\u0103 faptul c\u0103 demnitatea uman\u0103 este considerat\u0103 cea mai mare valoare ce trebuie men\u021binut\u0103 \u00een raport cu oricare \u0219i cu toate celelalte valori \u0219i beneficii \u2013 sau dac\u0103 s\u0103 presupunem concep\u021bia relativ\u0103 a demnit\u0103\u021bii umane, conform c\u0103reia demnitatea uman\u0103 este un membru „egal” al unui „ansamblu” de alte valori care pot fi comparate una cu alta. Prin urmare, dac\u0103 celelalte valori ar avea prioritate fa\u021b\u0103 de demnitatea unui individ, diminu\u00e2ndu-i protec\u021bia sau chiar \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-l cu totul, ar trebui ca acest mod de ac\u021biune s\u0103 fie justificat printr-un discurs ra\u021bional.<\/p>\n
Diferitele state \u0219i guverne difer\u0103 \u00een \u00een\u021belegerea demnit\u0103\u021bii umane, dar interna\u021bionalizarea afacerilor umane face ca acest status quo s\u0103 nu fie sus\u021binut.<\/p>\n
Nu este de mirare c\u0103 subiectul demnit\u0103\u021bii umane a ajuns o prioritate dup\u0103 al doilea r\u0103zboi mondial, \u0219i c\u0103 Germania este cea care a stabilit concep\u021bia absolut\u0103 a demnit\u0103\u021bii umane ca fiind unul dintre principiile de baz\u0103 ale Legii sale fundamentale (ale Constitu\u021biei).\u00cen Germania modern\u0103, demnitatea uman\u0103 este privit\u0103 ca o „super-lege” imuabil\u0103, derivat\u0103 din natura fiin\u021bei umane \u0219i legat\u0103 de statutul central al fiin\u021bei umane \u00een cadrul oric\u0103rui sistem juridic.<\/p>\n
\u00cen zilele noastre, aceast\u0103 concep\u021bie devine o pozi\u021bie minoritar\u0103, fiind nevoit\u0103 s\u0103 se confrunte cu multe controverse \u0219i atacuri, c\u0103ci omul modern a tr\u0103it mult timp \u00eentr-o stare de pace aparent\u0103. Nu exist\u0103 un astfel de lucru, ca o opinie juridic\u0103 \u0219i filozofic\u0103 stabil\u0103 pe aceast\u0103 tem\u0103. Cu toate acestea, \u00eendr\u0103znim s\u0103 subliniem c\u0103, \u00een spatele acestui discurs, se pune o important\u0103 problem\u0103 filosofic\u0103, \u0219i anume \u00eentrebarea urgent\u0103 „cine este omul?” De asemenea, am putea ad\u0103uga la aceast\u0103 \u00eentrebare, \u00eentr-o manier\u0103 mai actual\u0103: „cine este omul modern?”<\/p>\n
Putem conceptualiza omul modern ca pe o fiin\u021b\u0103 cultivat\u0103, subtil\u0103, o fiin\u021b\u0103 iubitoare, un cet\u0103\u021bean responsabil, dotat cu multe cuno\u0219tin\u021be \u0219i o mul\u021bime de abilit\u0103\u021bi \u0219i capacit\u0103\u021bi de a influen\u021ba lumea din jurul s\u0103u.<\/p>\n
Dar aceasta e tot? Este aceast\u0103 cultur\u0103 aceea\u0219i cu cea a naturii umane, sau este doar o crust\u0103 solidificat\u0103 care acoper\u0103 \u0219i, da, ascunde natura fiin\u021bei umane, f\u0103r\u0103 o putere real\u0103 de a schimba natura uman\u0103 \u00een sine?<\/p>\n
Sunt unii care au v\u0103zut prin straturile exterioare ale culturii. Multe persoane moderne pot experimenta \u00een via\u021ba lor personal\u0103 robia acut\u0103 fa\u021b\u0103 de acelea\u0219i \u00eendemnuri \u0219i dorin\u021be vechi. Fiin\u021ba uman\u0103 este \u00eenc\u0103 un sclav al instinctelor: a continua s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, s\u0103 de\u021bin\u0103 lucruri, s\u0103 aib\u0103 putere \u0219i influen\u021b\u0103 \u0219i nevoia sexual\u0103, s\u0103 numim doar c\u00e2teva.<\/p>\n
Con\u0219tiin\u021ba b\u0103rbatului sau a femeii moderne, este l\u0103rgit\u0103 de experien\u021bele prin re\u021belele de comunicare \u0219i sociale, iar nervii sunt sub tensiune constant\u0103, \u00eentin\u015fi ca o band\u0103 de cauciuc de toate stresurile \u0219i presiunile ritmului modern, de ritmul rapid al vie\u021bii.<\/p>\n
Nu este oare atunci omul modern mai degrab\u0103 o fiin\u021b\u0103 slab\u0103 \u0219i \u00een\u0219elat\u0103 mereu, mai degrab\u0103 dec\u00e2t o fiin\u021b\u0103 cu adev\u0103rat „con\u0219tient\u0103”? Unde au disp\u0103rut profunzimea \u0219i \u00eemplinirea? Nu este el oare doar un animal condus la maxim, cultivat for\u021bat pe lungi perioade de epuizare, care se repet\u0103 mereu, \u0219i cople\u0219it de experien\u021be?<\/p>\n
Ce face o fiin\u021b\u0103 uman\u0103 … uman\u0103? Ce-l face pe el sau ea s\u0103 difere de animal? \u0218i omul modern poate fi „umanizat”? Cum poate o fiin\u021b\u0103 uman\u0103 s\u0103 devin\u0103 o fiin\u021b\u0103 uman\u0103 „adev\u0103rat\u0103”?<\/p>\n
\u00cen profunzimile lor, aceste \u00eentreb\u0103ri merg chiar dincolo de nivelul existen\u021bial, pentru c\u0103 ele privesc ceea ce dep\u0103\u0219e\u0219te via\u021ba temporar\u0103 uman\u0103. \u00centr-adev\u0103r, via\u021ba uman\u0103 poate fi uneori v\u0103zut\u0103 ca tranzitorie \u0219i f\u0103r\u0103 \u00een\u021beles aparent, dar g\u00e2nditorii medievali \u0219i ai Rena\u0219terii, ca de exemplu Giovanni Pico della Mirandola, cunoscut ca Prin\u021bul concordan\u021bei (Princeps Concordiae) care, de asemenea, aparent a pus aceste \u00eentreb\u0103ri, a ajuns la concluzii complet opuse!<\/p>\n
Discursul lui Pico despre demnitatea omului<\/strong><\/p>\n Giovanni Pico della Mirandola s-a n\u0103scut pe 24 Februarie 1463 \u00een ora\u0219ul Mirandole, \u00een nordul Italiei, \u0219i a murit la v\u00e2rsta de 31 de ani pe 17 Noiembrie 1494.El a scris discursul despre demnitatea omului (Oratio de Dignitate Hominis) la v\u00e2rsta de 24 de ani. Discursul s\u0103u a fost un preambul al celor 900 de Concluzii, lucrarea pe care a formulat-o pentru a fi suma tuturor filosofiilor \u0219i a teologiei, pe care a publicat-o \u00een * decembrie 1486, \u00eempreun\u0103 cu planul de a organiza un discurs public \u00een Roma. 13 dintre aceste teze au fost ulterior condamnate de pap\u0103 ca erezie (pe motiv c\u0103 ele sunt „magice” \u0219i „kabbaliste”).<\/p>\n Pico introduce o nou\u0103 antropologie \u00een compara\u021bie cu predecesorii \u0219i contemporanii s\u0103i (adic\u0103 Marsilio Ficino). Pico pune accentul pe ac\u021biunea uman\u0103 liber\u0103, \u00een m\u0103sura \u00een care omul, \u00een opinia sa, se autocreeaz\u0103 pe sine \u0219i \u00ee\u0219i decide propriul loc \u00een ierarhia crea\u021biei. Astfel, dac\u0103 fiin\u021ba uman\u0103 tr\u0103ie\u0219te \u00een conformitate cu nevoile \u0219i sim\u021burile, el tr\u0103ie\u0219te o via\u021b\u0103 animal\u0103 nedemn\u0103 s\u0103 fie numit\u0103 uman\u0103. Prin urmare, demnitatea nu se refer\u0103 la \u00eentreaga omenire, deoarece mul\u021bi r\u0103m\u00e2n \u00eentr-o stare de degradare, o stare animal\u0103. Dimpotriv\u0103, demnitatea este legat\u0103 de o stare evoluat\u0103 a umanit\u0103\u021bii, ca poten\u021bial, o s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103, o provocare. Conceptul rena\u0219terii al lui Pico nu este potrivit pentru discursul modern despre drepturile omului \u0219i demnitatea uman\u0103, deoarece Pico consider\u0103 demnitatea prototipului uman, a lui „Adam”, a arhetipului creat. La fel cum Jan Amos Comenius a f\u0103cut dup\u0103 el, Pico face ferm diferen\u021bierea \u00eentre terestru, ceresc \u0219i suprem (ultramundanum). <\/em><\/p>\n Lucr\u0103ri – ce a numit Comenius fizic\u0103, metafizic\u0103 \u0219i hiperfizic\u0103.<\/p>\n Dar permite\u021bi-i acum lui Pico s\u0103 ne vorbeasc\u0103. \u00cencepe Oratio cu urm\u0103toarele cuvinte:<\/p>\n \u201c\u2026ceea ce era cel mai vrednic de venera\u021bie \u0219i de mirare \u00een acest teatru al lumii \u2026 nu este nimic mai minunat de v\u0103zut dec\u00e2t omul! Un mare miracol … este omul! Cu toate acestea, c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 analizez motivele acestor opinii, toate aceste motive care sus\u021bin m\u0103re\u021bia naturii umane nu au reu\u0219it s\u0103 m\u0103 conving\u0103: c\u0103 omul este intermediarul \u00eentre creaturi, aproape de zei, st\u0103p\u00e2nul tuturor creaturilor inferioare, cu claritatea sim\u021burilor sale, acuitatea ra\u021biunii sale, \u0219i str\u0103lucirea inteligen\u021bei sale, interpretul naturii, punctul nodal dintre eternitate \u0219i timp\u2026 leg\u0103tura intim\u0103 sau c\u00e2ntecul de c\u0103s\u0103torie al lumii, doar pu\u021bin mai jos de \u00eengeri\u2026Recunosc c\u0103 acestea sunt motive magnifice, dar ele nu par s\u0103 mearg\u0103 la miezul problemei, adic\u0103, acele motive care pretind cu adev\u0103rat admira\u021bia …<\/em><\/p>\n Dup\u0103 o lung\u0103 perioad\u0103 de timp de g\u00e2ndire, mi-am dat seama de ce omul este cel mai norocos dintre toate creaturile, \u0219i ca rezultat, demn de cea mai mare admira\u021bie \u0219i c\u00e2\u0219tig\u00e2ndu-\u015fi rangul \u00een lan\u021bul existen\u021bei, un rang de invidiat nu doar de fiare, ci \u0219i de a\u0219trii \u00een\u0219i\u0219i, precum \u0219i de naturile spirituale de dincolo \u0219i de deasupra acestei lumi.\u201d<\/em><\/p>\n Pico consider\u0103 urm\u0103toarele ca motive principale pentru minunata stare a omenirii:<\/p>\n \u201cDumnezeu Tat\u0103l, Supremul Arhitect al Universului, a construit aceast\u0103 cas\u0103, acest univers pe care \u00eel vedem \u00een jurul nostru, un venerabil templu al divinit\u0103\u021bii sale, prin legile sublime ale Min\u021bii sale inefabile.\u201c<\/em><\/p>\n Acest arhitect a prev\u0103zut fiecare nivel al acestei case cu crea\u021biile Sale. \u0218i, \u00een cele din urm\u0103, s-a g\u00e2ndit la om.<\/em><\/p>\n \u201cDar el nu a avut niciun arhetip din care s\u0103 creeze un nou copil\u2026 \u0219i nici universul nu con\u021binea un singur loc din care ar putea fi studiat\u0103 \u00eentreaga crea\u021bie. Totul era perfectat, toate lucrurile create erau \u00een locul lor …<\/em><\/p>\n \u00cen cele din urm\u0103, Marele Artizan a mandatat aceast\u0103 creatur\u0103 s\u0103 nu primeasc\u0103 nimic \u00een sine \u0219i s\u0103 aib\u0103 o posesie comun\u0103, indiferent de natur\u0103, care ar fi fost dat\u0103 oric\u0103rei alte creaturi.<\/em><\/p>\n El a f\u0103cut omul o creatur\u0103 de natur\u0103 nedeterminat\u0103 \u0219i indiferent\u0103, \u0219i, plas\u00e2ndu-l \u00een mijlocul lumii, i-a spus: „Adam, nu \u00ee\u021bi d\u0103m un loc fix pentru a tr\u0103i … \u00een conformitate cu dorin\u021bele \u0219i judecata ta, vei avea \u0219i vei poseda orice loc unde tr\u0103ie\u0219ti … po\u021bi alege pentru tine limitele \u0219i grani\u021bele naturii tale. Te-am plasat \u00een centrul lumii, astfel \u00eenc\u00e2t … cu libera alegere \u0219i demnitate, s\u0103 te po\u021bi modela \u00een orice form\u0103 pe care o alegi. C\u0103ci \u021bi se d\u0103 puterea de a te degrada \u00een formele inferioare de via\u021b\u0103, ca fiarele, \u0219i tot \u021bie \u021bi se acord\u0103 puterea, con\u021binut\u0103 \u00een intelectul \u0219i judecata ta, de a rena\u0219te \u00een formele superioare, divine. „<\/em><\/p>\n Pico ofer\u0103 astfel \u0219i o concluzie la g\u00e2ndurile sale:<\/p>\n „Omului \u00eei este permis s\u0103 fie orice alege s\u0103 fie! \u2026 omul, c\u00e2nd a intrat \u00een via\u021b\u0103, Tat\u0103l i-a dat semin\u021be de toate felurile \u0219i orice mod de via\u021b\u0103 posibil.<\/em><\/p>\n Orice semin\u021be pe care omul le alege \u0219i le cultiv\u0103 vor cre\u0219te \u0219i \u00ee\u015fi vor purta roadele lor. Dac\u0103 aceste semin\u021be sunt vegetative, va fi ca o plant\u0103. Dac\u0103 aceste semin\u021be sunt sensibile, el va fi ca un animal. Dac\u0103 aceste semin\u021be sunt intelectuale, el va fi un \u00eenger \u0219i fiul lui Dumnezeu. \u0218i dac\u0103, nemul\u021bumit fiind de orice lucru creat, el se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 pe sine din centrul propriei unit\u0103\u021bi, sufletul s\u0103u spiritual, unit cu Dumnezeu, singur \u00een \u00eentunericul lui Dumnezeu, care este mai presus de toate, el va dep\u0103\u0219i orice lucru creat. Cine nu ar admira acest mare schimb\u0103tor de forme? De fapt, cum ar putea admira altceva?”<\/em><\/p>\n Pico ne d\u0103 \u00een mod corect urm\u0103torul sfat:<\/p>\n „… este necesar s\u0103 \u00een\u021belegem c\u0103 trebuie s\u0103 ne ocup\u0103m serios de acest lucru, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu se spun\u0103 vreodat\u0103 \u00een dezavantajul nostru c\u0103 ne-am n\u0103scut \u00eentr-o pozi\u021bie privilegiat\u0103, dar nu am reu\u0219it s\u0103 o realiz\u0103m \u0219i am devenit animale \u0219i fiare f\u0103r\u0103 sens … s\u0103 intre \u00een sufletele noastre o ambi\u021bie sf\u00e2nt\u0103; s\u0103 nu ne mul\u021bumim cu mediocritatea, ci mai degrab\u0103 s\u0103 ne str\u0103duim pentru cel mai \u00eenalt nivel \u0219i s\u0103 ne d\u0103m toat\u0103 puterea pentru a-l atinge. <\/em>S\u0103 ne consider\u0103m nedemni de lucrurile p\u0103m\u00e2nte\u0219ti \u0219i, privind de jos lucrurile din ceruri, \u0219i, judec\u00e2nd pu\u021bin din ceea ce este \u00een lume, s\u0103 zbur\u0103m c\u0103tre instan\u021ba suprem\u0103 de judecat\u0103, dincolo de lume \u0219i al\u0103turi de Dumnezeu.”<\/em><\/p>\n Calea spiritual\u0103 c\u0103tre adev\u0103rata umanitate – o provocare suprem\u0103<\/strong><\/p>\n Pico ne arat\u0103 mai t\u00e2rziu calea interioar\u0103, adic\u0103 o modalitate real\u0103 de a transforma cuvintele sale sublime \u00een realitate \u00een propria noastr\u0103 via\u021b\u0103. El vorbe\u0219te despre omul care se cunoa\u0219te pe sine, despre recunoa\u0219terea naturii dialectice a realit\u0103\u021bii (aceasta fiind, contradictorie), despre purificarea vie\u021bii \u00een sensul moral \u0219i ra\u021bional, \u0219i despre unificarea sufletului cu Spiritul.<\/p>\n Fie ca „Regele slavei, Tat\u0103l” s\u0103 intre \u00een Casa Sufletului ca oaspete al Sufletului. Sufletul, ca mireas\u0103, \u00eempodobit\u0103 cu o rochie de aur, \u00eel va lua pe El ca so\u021b al ei, pentru a nu mai fi niciodat\u0103 desp\u0103r\u021bit\u0103 de el, „uit\u00e2nd chiar de sine \u0219i dorind s\u0103 moar\u0103, ca s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een interior cu so\u021bului ei”.<\/p>\n Pico ne ajut\u0103 s\u0103 demasc\u0103m starea noastr\u0103 de a fi, adic\u0103 starea umanit\u0103\u021bii c\u0103zute, dar ne arat\u0103, de asemenea, c\u0103 exist\u0103 \u00eentr-adev\u0103r o s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 a umanit\u0103\u021bii adev\u0103rate \u0219i c\u0103 exist\u0103 o cale spre ea, o cale bine b\u0103t\u0103torit\u0103 \u0219i solid\u0103! Aceasta este cu adev\u0103rat o provocare suprem\u0103 pentru omul modern, omul ca fiin\u021b\u0103, ca o crea\u021bie \u00een Univers.<\/p>\n ____________________<\/p>\n Literatur\u0103 primar\u0103, citate:<\/p>\n 1. Oratio Ioannis Pici Mirandulae Concordieae comitis (De dignitate hominis) in PICO DELLA MIRANDOLA, Giovanni: O d\u016fstojnosti \u010dlov\u011bka. OIKOYMENTH, Praha 2005, 135 p., ISBN: 80-7298-164-1.<\/p>\n 2. HOOKER, Richard: Pico Della Mirandola: Oration On the Dignity Of Man (15th C. CE).<\/p>\n http:\/\/public.wsu.edu\/~brians\/world_civ\/worldcivreader\/world_civ_reader_1\/pico.html.<\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n","protected":false},"author":914,"featured_media":2260,"template":"","meta":{"_acf_changed":false},"tags":[],"category_":[110083],"tags_english_":[],"class_list":["post-88581","logon_article","type-logon_article","status-publish","has-post-thumbnail","hentry","category_-livingpast-ro"],"acf":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/logon_article\/88581","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/logon_article"}],"about":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/logon_article"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/914"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/2260"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=88581"}],"wp:term":[{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=88581"},{"taxonomy":"category_","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/category_?post=88581"},{"taxonomy":"tags_english_","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags_english_?post=88581"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}