Oricine se uit\u0103 la un fotograf \u00eel vede, ca atare, prin patru ochi: ochii proprii \u0219i ai fotografului. Fotograful permite altora s\u0103 vad\u0103 ceea ce a v\u0103zut el \u00eensu\u0219i. Astfel, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, ne direc\u021bioneaz\u0103 ochiul. Provocarea pentru fotograf merge mai departe totu\u0219i, a\u0219a cum ne arat\u0103 opera lui Hiroshi Sugimoto.<\/p>\n
Ochiul nostru filtreaz\u0103 multe detalii \u00een timp ce aparatul de fotografiat, al cincilea ochi, \u00eenregistreaz\u0103 corect totul, chiar \u0219i detaliile pe care fotograful nu le-a v\u0103zut. Prin urmare, nu este at\u00e2t de ciudat ca fotograful Hiroshi Sugimoto, care de\u0219i alege subiecte cum ar fi peisaje marine, cinematografe, statui de cear\u0103, diorame \u0219i desc\u0103rc\u0103ri electrice,de fapt cerceteaz\u0103 percep\u021bia.<\/p>\n
\u00cen ce const\u0103 de fapt c\u0103utarea? \u0218i ce este ceea ce vede? \u00cen cele mai multe dintre peisajele sale, vedem doar ap\u0103 \u0219i cer. Ochiul va c\u0103uta rapid detalii, ceva din care poate face o poveste sau pentru a da o semnifica\u021bie. Orizontul ofer\u0103 doar ochiului nelini\u0219tit o tentativ\u0103 de a\u0219teptare, c\u0103ci este \u00een natura unui orizont s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 inaccesibil.<\/p>\n
Exist\u0103 numai plin\u0103tatea spa\u021biului gol, nu exist\u0103 nici barc\u0103, nici pesc\u0103ru\u0219, nici linia de coast\u0103 izbitoare, nici nori sau valuri. \u00cen unele fotografii, ceea ce este \u021bintit este \u00een mod con\u0219tient p\u0103strat \u00een afara focaliz\u0103rii.<\/p>\n
Exist\u0103 numai ceea ce este. C\u0103ut\u00e2nd, ochiul ne face \u00een acest fel s\u0103 nu vedem ceea ce este.<\/p>\n
Un film \u00eentreg <\/strong>\u00eentr-<\/strong>o singur\u0103 fotografie<\/strong><\/p>\n Influen\u021bat de Buddhismul Zen, Sugimoto a cugetat: Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 dac\u0103 a\u0219 putea capta un \u00eentreg film \u00eentr-o singur\u0103 fotografie?<\/p>\n \u00cen fotografiile sale de cinematografe, vedem ecranul \u00eenconjurat de teatru. Deoarece pentru o singur\u0103 fotografie el are obturatorul camerei deschis \u00eentr-o singur\u0103 expunere lung\u0103 pe parcursul \u00eentregii performan\u021be, tot ceea ce s-a mi\u0219cat \u00een acel moment nu mai este vizibil. Astfel, de\u0219i oamenii au venit, au v\u0103zut filmul \u0219i au plecat din nou, vedem doar un ecran alb \u0219i scaunele teatrului goale. Din filmul cu imaginile sale \u00een mi\u0219care r\u0103m\u00e2ne doar o suprafa\u021b\u0103 alb\u0103 luminat\u0103.<\/p>\n Pentru c\u0103 exist\u0103 un ecran vedem lumina care face proiec\u021bia posibil\u0103 \u0219i din cauza luminii vedem \u0219i spa\u021biul pentru spectatori. Nu vedem niciun spectator \u0219i niciun film, doar lumin\u0103 \u0219i spa\u021biu.<\/p>\n \u00cen dioramele sale vedem imit\u0103ri ale scenelor naturale. \u00cen perioada victorian\u0103 acestea erau aranjamente populare cu animale \u00eemp\u0103iate<\/p>\n \u00eentr-un decor care sugera \u00eemprejurimile lor naturale.<\/p>\n De asemenea, imaginile de cear\u0103 ale figurilor istorice descriu fiin\u021be vii, dar ele sunt doar copii exacte ale lucrurilor reale.<\/p>\n Totul este artificial \u0219i avem doar o vizualizare la m\u00e2na a doua. C\u0103ci ne uit\u0103m la interpret\u0103ri \u0219i la imagini g\u00e2ndite despre cum trebuie s\u0103 fi fost ceva \u0219i nu vedem via\u021ba real\u0103 a acestor animale sau a oamenilor. Cercetarea percep\u021biei este adus\u0103 \u00een centrul aten\u021biei c\u00e2nd Sugimoto \u00een fotografiile pe care le face \u2013 pe l\u00e2ng\u0103 via\u021ba bizar\u0103, real\u0103 sau pr\u0103fuit\u0103 – de asemenea, pare s\u0103 lase deoparte istoria educa\u021biei \u0219i a divertismentului. Astfel, exist\u0103 libertatea de a privi cu adev\u0103rat. Imaginile \u0219i scenele din fotografiile sale sunt, a\u0219adar, de aceea\u0219i calitate pe care un pictor ar putea-o ob\u021bine dac\u0103 ar avea animale \u0219i oameni vii \u00eenaintea lui.<\/p>\n \u00cen seria sa, „C\u00e2mpuri fulgurante”, el pare s\u0103 se fi retras complet de sub domina\u021bia ochiului.<\/p>\n \u00centr-o baie cu substan\u021be chimice \u00een care se afl\u0103 o plac\u0103 fotografic\u0103, el produce o sarcin\u0103 electric\u0103. Efectele desc\u0103rc\u0103rii sunt apoi fotografiate. Pe fotografii, cu structurile lor eterice, se pare c\u0103 vedem via\u021ba \u00een sine ap\u0103r\u00e2nd. F\u0103r\u0103 interven\u021bia ochiului fotografului \u00eei este permis s\u0103 se arate. El are un rol instrumental doar \u00een publica\u021bie. Suntem condu\u0219i astfel \u00eenapoi la singura noastr\u0103 percep\u021bie, ochi \u00een ochi cu natura.<\/p>\n Deoarece \u00een fotografiile teatrului, ale \u00eentregii prezent\u0103ri a filmului \u0219i a audien\u021bei sale este capturat numai ecranul alb \u0219i spa\u021biul gol al teatrului, natura tranzitorie a vie\u021bii devine vizibil\u0103, a\u0219a cum este ea de fapt. Mi\u0219carea \u0219i percep\u021bia fiin\u021bei umane au loc \u00een timp \u0219i \u00een spa\u021biu, iar acest adev\u0103r \u0219i percep\u021bia noastr\u0103 sunt acum puse sub semnul \u00eentreb\u0103rii. \u00cen timp ce noi credem c\u0103 ochiul nostru percepe \u00een mod neutru, vedem doar ideile proprii proiectate asupra a ceea ce vedem. Privitorul \u0219i ceea ce a v\u0103zut se afirm\u0103 reciproc \u00een existen\u021ba lor temporar\u0103 \u0219i relativ\u0103.<\/p>\n Dar, mai \u00eent\u00e2i, c\u00e2nd oferim imaginilor \u0219i percep\u021biei un statut absolut, ele sunt v\u0103zute ca fiind reale \u0219i numai ulterior vedem convingerile noastre de via\u021b\u0103 \u0219i recunoa\u0219tem c\u0103 ochii no\u0219tri sunt orbi \u00een timp ce v\u0103d. Prin urmare, suntem prin\u0219i \u00een schimbul ne\u00eencetat al opusurilor: bine \u0219i r\u0103u, stres \u0219i relaxare, ur\u0103 \u0219i iubire. \u0218i trebuie s\u0103 satisfacem dorin\u021ba de emo\u021bie uit\u00e2ndu-ne mai departe la acel „film al aparen\u021bei realit\u0103\u021bii”.<\/p>\n Trebuie s\u0103 existe lumin\u0103 <\/strong><\/p>\n Multe imagini \u00een schimbare de pe marele ecran precum \u0219i percep\u021biile noastre sunt posibile numai c\u00e2nd exist\u0103 lumin\u0103. Tot ceea ce este manifestat este posibil numai datorit\u0103 luminii. Desigur, este adev\u0103rat pentru majoritatea oamenilor c\u0103 lumina con\u0219tiin\u021bei ilumineaz\u0103 filmul din memoria lor. Ea proiecteaz\u0103 povestiri \u0219i imagini \u00een creierul nostru, iar dorin\u021bele \u0219i temerile noastre deformeaz\u0103 percep\u021bia.<\/p>\n Prin urmare, atunci c\u00e2nd nu exist\u0103 spectatori \u0219i niciun film, exist\u0103 doar lumin\u0103 c\u0103ci nu exist\u0103 film f\u0103r\u0103 un observator. Public \u0219i film, observatorul \u0219i observatul, subiectul \u0219i obiectul sunt \u00een realitate ireale. Doar lumina este permanent\u0103 \u0219i real\u0103.<\/p>\n \u00cen fotografii, lumina proiectorului cinematografic pare s\u0103 fie separat\u0103 de observator \u0219i observat \u0219i s\u0103 ia locul observ\u0103rii \u00een sine. Iar dictatura condi\u021bion\u0103rii ochiului tulbure pare s\u0103 lipseasc\u0103 pentru o clip\u0103.<\/p>\n Ochiul vede prin intermediul luminii, dar nu vede lumina \u00eens\u0103\u0219i, pentru c\u0103 v\u0103zul \u0219i lumina sunt \u00een realitate una.<\/p>\n Vederea \u0219i claritatea luminii care nu arunc\u0103 o umbr\u0103 face uz de ochi atunci c\u00e2nd este necesar pentru a ar\u0103ta „ce este”. Lumina eliberat\u0103 a con\u0219tiin\u021bei din suflet este cea care cunoa\u0219te totul \u0219i d\u0103 via\u021b\u0103 tuturor lucrurilor. A nu \u0219ti \u0219i a nu cunoa\u0219te, doar o Cunoa\u0219tere \u00een sine. O apari\u021bie liber\u0103 a tuturor lucrurilor.<\/p>\n Aceasta este, probabil, ceea ce Sugimoto a surprins \u00een copil\u0103rie \u0219i mai t\u00e2rziu ca adult \u00een orientarea lui Zen \u0219i experien\u021bele sale \u00een afara corpului \u0219i ceea ce i-a inspirat cercetarea asupra percep\u021biei.<\/p>\n C\u00e2nd te g\u00e2nde\u0219ti s\u0103 \u0219tii ceva, l-ai adus \u00eenapoi la un concept.<\/p>\n Atribuirea cuvintelor \u0219i conceptelor precum mare<\/em> \u0219i aer<\/em> sunt, desigur, practice \u00een existen\u021ba relativ\u0103, dar totu\u0219i exist\u0103 \u00eenc\u0103 un orizont care le separ\u0103. Dincolo \u0219i \u00een afara acestei relativit\u0103\u021bi nu mai este o fotografie care s\u0103 ne arate viziunea noastr\u0103, doar lumina, doar „ceea ce este”.<\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n <\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":2078,"template":"","meta":{"_acf_changed":false},"tags":[],"category_":[110070],"tags_english_":[],"class_list":["post-88444","logon_article","type-logon_article","status-publish","has-post-thumbnail","hentry","category_-art-ro"],"acf":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/logon_article\/88444","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/logon_article"}],"about":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/logon_article"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/2078"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=88444"}],"wp:term":[{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=88444"},{"taxonomy":"category_","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/category_?post=88444"},{"taxonomy":"tags_english_","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags_english_?post=88444"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}