{"id":108901,"date":"2024-04-14T15:33:28","date_gmt":"2024-04-14T15:33:28","guid":{"rendered":"https:\/\/logon.media\/logon_article\/in-cautarea-sunetului-de-aur\/"},"modified":"2024-04-14T15:33:58","modified_gmt":"2024-04-14T15:33:58","slug":"in-cautarea-sunetului-de-aur","status":"publish","type":"logon_article","link":"https:\/\/logon.media\/ro\/logon_article\/in-cautarea-sunetului-de-aur\/","title":{"rendered":"\u00cen c\u0103utarea \u201eSunetului de aur\u201d"},"content":{"rendered":"

Graalul este lumin\u0103 \u0219i sunet \u2013 sunetul luminii \u0219i lumina sunetului inaudibil al originii. Este locul \u00een care timpul devine spa\u021biu \u2026\u2026 <\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

… \u0219i unde este posibil s\u0103 se asculte armonia sferelor cu \u201ea treia ureche\u201d.<\/strong><\/p>\n

(Un fragment fonosofic [1])<\/p>\n

Graalul este locul \u00een care timpul devine spa\u021biu \u0219i unde este posibil s\u0103 ascul\u021bi cu „a treia ureche” armonia sferelor. C\u0103utarea Graalului este c\u0103utarea inimii sunetului, a sunetului vidului: un sunet al luminii necreate: „sunetul luminii”, „sunetul de aur”…<\/p>\n

\u00centr-un pasaj din actul 1 al ultimei drame muzicale a lui Richard Wagner, Gurnemanz \u00eel \u00eentreab\u0103 pe Parsifal cine i-a dat arcul cu care a ucis leb\u0103da. Parsifal \u00eei r\u0103spunde c\u0103 l-a f\u0103cut el \u00eensu\u0219i \u201epentru a speria vulturii s\u0103lbatici din p\u0103dure\u201d. La acestea Gurnemanz r\u0103spunde: \u201eDar e\u0219ti nobil \u0219i de vi\u021b\u0103 nobil\u0103\u201d. Aici Wagner folose\u0219te un joc de cuvinte extrem de simbolic, care la \u00eenceput ar putea fi trecut cu vederea: O rela\u021bie tonal\u0103 e stabilit\u0103 \u00eentre \u201evultur\u201d \u0219i \u201enobil\u201d (\u00een german\u0103: a<\/em>dler<\/em> \u0219i a<\/em>dlig<\/em>). Vulturul simbolizeaz\u0103 regalitatea \u0219i soarele; vulturul poate privi direct \u00een soare, sursa de lumin\u0103, adev\u0103rul. Bufni\u021ba, pe de alt\u0103 parte, este o pas\u0103re de noapte, pas\u0103rea Atenei, zei\u021ba n\u0103scut\u0103 din capul lui Zeus. Ra\u021bionalitatea, creierul, este un instrument cu o calitate lunar\u0103, un organ care – ca \u0219i luna – nu radiaz\u0103 c\u0103ldura proprie, \u00een ciuda func\u021bionalit\u0103\u021bii sale ame\u021bitoare. Pentru a genera o g\u00e2ndire vie, creierul trebuie s\u0103 reflecte lumina inimii. Nu este o coinciden\u021b\u0103 faptul c\u0103 forme repetitive de rug\u0103ciune \u0219i medita\u021bie se reg\u0103sesc \u00een diverse tradi\u021bii mistice: mantra yoga<\/em> \u00een Vede \u0219i la hindu\u0219i, dhikramul<\/em> la sufi\u021bi, practica nembutsu<\/em> \u00een budismul Amitabha. Prin repetarea formulelor, se \u00eencearc\u0103 s\u0103 se sincronizeze capul cu inima, pentru a se ajunge la o con\u0219tientizare ne\u00eentrerupt\u0103 a prezen\u021bei divinului. Astfel de practici exist\u0103 \u0219i \u00een tradi\u021bia cre\u0219tin\u0103. G\u00e2ndi\u021bi-v\u0103 la litanii, la rug\u0103ciunea rozariului sau la \u201erug\u0103ciunea lui Iisus\u201d a cre\u0219tinilor r\u0103s\u0103riteni, mai ales \u00een isihasm [2]. \u201eRug\u0103ciunea lui Iisus\u201d, numit\u0103 \u0219i \u201eRug\u0103ciunea inimii\u201d, const\u0103 \u00een repetarea constant\u0103 a frazei \u039a\u03cd\u03c1\u03b9\u03b5 \u1f38\u03b7\u03c3\u03bf\u1fe6 \u03a7\u03c1\u03b9\u03c3\u03c4\u03ad, \u03a5\u1f31\u1f72\u0398\u03b5\u03bf\u1fe6, \u1f10\u03bb\u03ad\u03b7\u03c3\u03cc\u03bd\u03bc\u03b5 \u03c4\u1f78\u03bd \u1f00\u03bc\u03b1\u03c1\u03c4\u03c9\u03bb\u03cc\u03bd<\/em> (greac\u0103: Doamne Iisuse Christoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mil\u0103 de mine), \u00een ritmul respira\u021biei.<\/p>\n

\u00cen autobiografia sa, Carl Gustav Jung poveste\u0219te despre \u00eent\u00e2lnirea cu Ochwi\u00e4 Biano (\u201eLacul Muntelui\u201d), \u0219eful spiritual al popoarelor Taos, \u00een timpul c\u0103l\u0103toriei sale \u00een America, \u00een 1924. Ochwi\u00e4 Biano i-a spus, \u201ePrive\u0219te ce cruzi sunt albii. Buzele lor sunt sub\u021biri, nasurile ascu\u021bite, fe\u021bele lor sunt \u00eencre\u021bite \u0219i deformate de riduri, ochii lor au o privire fix\u0103, caut\u0103 mereu ceva. Ce caut\u0103 ei? Albii vor mereu ceva, sunt mereu nelini\u0219ti\u021bi. Noi nu \u0219tim ce vor. Nu-i \u00een\u021belegem. Credem c\u0103 sunt nebuni\u201d. Jung l-a \u00eentrebat de ce a afirmat a\u0219a ceva. Iar indianul a r\u0103spuns: \u201eSe spune c\u0103 g\u00e2ndim cu capul. […] Noi g\u00e2ndim aici\u201d, a spus el, ar\u0103t\u00e2nd spre inima sa. Jung s-a aruncat \u201e\u00eentr-o lung\u0103 contempla\u021bie\u201d… [3]<\/p>\n

Pove\u0219tile Graalului au jucat un rol important pentru Carl Gustav Jung \u00eenc\u0103 din tinere\u021be. Le-a citit pentru prima dat\u0103 c\u00e2nd avea 15 ani. Impresia puternic\u0103 a acestei lecturi nu avea s\u0103-l p\u0103r\u0103seasc\u0103 niciodat\u0103. \u00cen ultimii s\u0103i ani, a recunoscut c\u0103 doar considera\u021bia pentru munca so\u021biei sale Emma – care a considerat cercetarea acestui subiect ca fiind munca vie\u021bii sale – l-a \u00eempiedicat s\u0103 includ\u0103 legenda Graalului \u00een studiul s\u0103u despre alchimie [4]. Cartea Emmei Jung, Die Gralslegende inpsychologischer Sicht<\/em> (Legenda Graalului din perspectiv\u0103 psihologic\u0103), a fost finalizat\u0103 \u0219i publicat\u0103 postum, gra\u021bie muncii lui Marie-Louise von Franz [5].<\/p>\n

Parsifal, nobil ca un vultur, este un erou solar. Povestea sa este un drum ini\u021biatic, o redescoperire treptat\u0103 a sensului ascuns al lucrurilor, al sinelui.<\/p>\n

Parsifal omoar\u0103 leb\u0103da. La el, impulsul de a ucide nu este \u201er\u0103u\u201d, ci un instinct animalic-ludic. A\u0219a ac\u021bioneaz\u0103, de exemplu, pisicile \u0219i al\u021bi pr\u0103d\u0103tori: atac\u0103 ceea ce mi\u0219c\u0103. Parsifal nu se teme s\u0103 recunoasc\u0103 ceea ce a f\u0103cut atunci c\u00e2nd Gurnemanz \u00eel \u00eentreab\u0103 dac\u0103 el a fost cel care a ucis leb\u0103da sacr\u0103: \u201eCu siguran\u021b\u0103! \u00cen zbor am lovit ceea ce zboar\u0103!\u201d, spune el cu m\u00e2ndrie, cu o neobr\u0103zare tinereasc\u0103. Dar apoi, cu o serie de \u00eentreb\u0103ri presante, Gurnemanz pune \u00een mi\u0219care un proces de autocunoa\u0219tere: gnoti seauton<\/em>. C\u00e2nd privirea lebedei muribunde \u00eel love\u0219te pe Parsifal, acesta este at\u00e2t de mi\u0219cat de ea, \u00eenc\u00e2t \u00ee\u0219i rupe arcul \u0219i arunc\u0103 s\u0103ge\u021bile departe de el. Iar c\u00e2nd, mai t\u00e2rziu, Gurnemanz, dup\u0103 ce \u00eei arat\u0103 masa sacr\u0103 a cavalerilor Graalului \u0219i a suferindului Amfortas, \u00eel \u00eentreab\u0103, \u201e\u0218tii ce ai v\u0103zut?\u201d, Parsifal tace \u0219i \u201e\u00ee\u0219i str\u00e2nge inima convulsiv \u0219i apoi d\u0103 pu\u021bin din cap\u201d. Inima este precum un, un athanor, <\/em>un cuptorul alchimic \u00een care magnum opus <\/em>este <\/em>\u00eenf\u0103ptuit\u0103: suferin\u021ba este transmutat\u0103 \u00een aur, \u00een iubire, pentru a fi radiat\u0103.<\/p>\n

Aceast\u0103 realizare are loc prin experien\u021ba – mai \u00eent\u00e2i a suferin\u021bei, apoi a Erosului (prin intermediul \u201eflor\u0103reselor\u201d fragrante \u0219i a lui Kundry, care \u00eencearc\u0103 s\u0103 preia rolul mamei sale Herzeleide). \u00cen privirea lebedei muribunde, Parsifal prime\u0219te o premoni\u021bie a suferin\u021bei cosmice \u00een care – conform viziunii budiste – sunt implicate toate fiin\u021bele. Experien\u021ba erotic\u0103 este, de asemenea, ceva tragic, ceva tragic-dionisiac. Pl\u0103cerea \u0219i durerea sunt amestecate. Uniunea masculinului \u0219i a femininului este un Mysterium Tremendum<\/em>.<\/p>\n

Ceea ce este central \u00een B\u00fchnenweihfestspiel<\/em> al lui Wagner este conceptul de compasiune. (\u00een sensul lui Schopenhauer, potrivit c\u0103ruia numai compasiunea poate dep\u0103\u0219i egoismul \u0219i duce la identificarea cu o alt\u0103 fiin\u021b\u0103). Parsifal este \u201enebunul pur\u201d: el este cu siguran\u021b\u0103 un nebun, dar nebunia lui este puritatea inimii. Realitatea ultim\u0103 poate fi perceput\u0103 doar de cei f\u0103r\u0103 vin\u0103 sau de cei care au creat \u0219i cultiv\u0103 golul (kenosis<\/em>) \u00een ei \u00een\u0219i\u0219i. La sf\u00e2r\u0219itul procesului de individualizare, Parsifal c<\/em>unoa\u0219te prin compasiune.<\/em><\/p>\n

Parsifal<\/em> al lui Wagner este o pies\u0103 liturgic\u0103, o dram\u0103 a cunoa\u0219terii prin excelen\u021b\u0103. Sunetul lui Wagner, mai ales \u00een opera t\u00e2rzie, este puternic, seduc\u0103tor, erotic-magic. Are capacitatea de a se insinua ad\u00e2nc \u00een psihic \u00eentr-un mod tandru \u0219i otr\u0103vitor. Puterea acestei muzici este incomparabil\u0103 cu oricare alta. Arta sonor\u0103 a lui Wagner are darul transmut\u0103rii.<\/p>\n

Scopul artei, dac\u0103 exist\u0103 unul, este metamorfoza, transformarea interioar\u0103. Iar aceasta necesit\u0103 \u0219i o transformare extern\u0103: alte ceruri, alte p\u0103m\u00e2nturi… La Wagner, povestea lui Parsifal \u0219i, prin urmare, saga Graalului devin o dram\u0103 a \u201ecunoa\u0219terii prin sunet\u201d (phonosophia). Oricine se dedic\u0103 \u00een mod serios acestei opere va fi probabil zguduit \u0219i obligat s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103 pe sine din punct de vedere psihofizic.<\/p>\n

Am fost ghidat pe drumul meu fonosofic, printre al\u021bii, de dou\u0103 personalit\u0103\u021bi ale c\u0103ror nume poart\u0103 literele ini\u021biale G \u0219i S. Primul este Giuseppe Sinopoli (1947-2001); al doilea este Giacinto Scelsi (1905-1988). Am\u00e2ndoi sunt \u00eenmorm\u00e2nta\u021bi la Roma, \u00een Cimitero del Verano. Am\u00e2ndoi recuno\u0219teau muzica ca pe o \u201eMare Cale\u201d, o cale spre cunoa\u0219terea metafizic\u0103: ca ceva deopotriv\u0103 spiritual \u0219i senzual, expresiv \u0219i gnostic; efemer\u0103 \u0219i trec\u0103toare, muzica \u00eentruchipeaz\u0103 o ambiguitate puternic\u0103. Puterea muzicii \u0219i a sunetului \u00een general a fost recunoscut\u0103 \u00eenc\u0103 din antichitate. G\u00e2ndi\u021bi-v\u0103 la Orfeu, la Amphion, la zidurile Ierihonului, la Arion, la Pitagora, la doctrina ethos-ului lui Damon, care joac\u0103, de asemenea, un rol decisiv la Platon (vezi dialogurile sale Politeia \u0219i Nomoi), la doctrina efectelor barocului, la filozofia romantic\u0103 a muzicii… p\u00e2n\u0103 la kymatica lui Hans Jenny. Nu exist\u0103 nicio \u00eendoial\u0103 c\u0103 sunetele pot avea un efect nu numai asupra st\u0103rii de spirit a oamenilor \u0219i a animalelor, ci \u0219i asupra a\u0219a-numitei „materii moarte”: ele pot mi\u0219ca pietre, pot face s\u0103 danseze mici particule \u0219i s\u0103 creeze forme… Muzica are capacitatea de a deschide inima.<\/p>\n

Dar ce este inima? Din punct de vedere pur anatomic, este un organ care permite circula\u021bia s\u00e2ngelui \u00een tot corpul; este, de asemenea, considerat\u0103 \u00een mod tradi\u021bional ca un loc al sentimentelor, al min\u021bii, al emo\u021biilor. Dar inima este mult mai mult dec\u00e2t at\u00e2t: este un organ al percep\u021biei. Inima nu \u00eenseamn\u0103 pur \u0219i simplu \u201esentimente bune\u201d. Ea este mai degrab\u0103 un spa\u021biu, un spa\u021biu de rezonan\u021b\u0103 cosmic\u0103: o \u201epe\u0219ter\u0103\u201d, un loc \u00een care – pentru a folosi cuvintele vechilor indieni – Atman \u0219i Brahman se \u00eent\u00e2lnesc. Aici, \u00een acest punct ascuns, \u00een cel mai mic, \u00eentr-un \u201ebob de mu\u0219tar\u201d, se genereaz\u0103 tot spa\u021biul. Sinele (Atman), ascuns \u00een inim\u0103, este p\u00e2nza invizibil\u0103 \u00een care se \u021bese spa\u021biul. \u00cen inim\u0103 se afl\u0103 o flac\u0103r\u0103 \u0219i un sunet. Sunetul ca foc meditativ … (sensul de a fi)…\u201eVis\u0103m la c\u0103l\u0103torii prin univers: dar nu este oare universul \u00een noi? Nu cunoa\u0219tem ad\u00e2ncimile spiritului nostru. C\u0103rarea misterioas\u0103 se \u00eendreapt\u0103 spre interior. \u00cen\u0103untrul nostru, sau nic\u0103ieri, se afl\u0103 eternitatea cu lumile ei, trecutul \u0219i viitorul.\u201d (Novalis,Bl\u00fcthenstaub, fragmentul al 16-lea). Intui\u021biile t\u00e2n\u0103rului Friedrich von Hardenberg (Novalis) sunt – din cauza insondabilit\u0103\u021bii lor – comparabile cu cele ale poporului vedic.<\/p>\n

Exist\u0103 un termen special care nu se g\u0103se\u0219te nici \u00een Vede, nici \u00een Upani\u0219ade, ci \u00een scrierile tantrice: an\u00e2hata<\/em>. Acesta indic\u0103 sunetul primordial inaudibil pe care vedani\u0219tii \u00eel numeau Brahman nirguna<\/em>. \u00cen textele tantrice, \u00eencep\u00e2nd cu Tantraloka a lui Abhinavagupta, termenul an\u00e2hata<\/em> apare pentru prima dat\u0103 (unstruck<\/em>, sunet metafizic – f\u0103r\u0103 cauz\u0103) ca o antitez\u0103 la \u00e2hata<\/em> (struck<\/em>, adic\u0103 sunet material, audibil).<\/p>\n

Interesant este c\u0103 an\u00e2hata<\/em> este \u0219i numele dat chakrei inimii \u00een tradi\u021bia yoga: acolo, \u00een spa\u021biul ocult al inimii, se manifest\u0103 vibra\u021bia primordial\u0103 – ca Atman.<\/p>\n

Nu doar Jean-Claude Eloy este apropiat de aceste concepte (un artist care m-a inspirat foarte mult \u0219i c\u0103ruia i-am dedicat cartea mea Musica Cosmogonica – nu \u00een ultimul r\u00e2nd pentru c\u0103 una dintre lucr\u0103rile sale se nume\u0219te An\u00e2hata …), ci \u0219i Giacinto Scelsi, deja men\u021bionat. Titlul uneia dintre lucr\u0103rile sale de tinere\u021be, Calea inimii, anticipeaz\u0103 parcursul s\u0103u ulterior de compozitor. Dar Scelsid nu se vedea de fapt ca un \u201ecompozitor\u201d, ci ca un simplu \u201epo\u0219ta\u0219\u201d al lumii de dincolo. El este cunoscut pentru \u201emusica su una sola nota\u201d (muzica pe o singur\u0103 not\u0103). Cu aceasta, \u00een loc s\u0103 \u201ecompun\u0103\u201d (cum-ponere: a pune note \u00eempreun\u0103), el a \u00eencercat s\u0103 ajung\u0103 la inima sunetului pentru a manifesta energia cosmogonic\u0103 con\u021binut\u0103 \u00een el. Prin muzica sa, Giacinto Scelsi a f\u0103cut c\u0103l\u0103torii \u00een centrul sunetului.<\/p>\n

Lui Scelsi \u00eei pl\u0103cea s\u0103 spun\u0103 pove\u0219ti zen. Una dintre pove\u0219tile sale preferate era cea despre un p\u0103duche: Un t\u00e2n\u0103r dorea s\u0103 \u00eenve\u021be tirul cu arcul, a\u0219a c\u0103 s-a dus la un maestru. Maestrul i-a spus: \u201eDa, te pot \u00eenv\u0103\u021ba tirul cu arcul, dar mai \u00eent\u00e2i vreau s\u0103 \u00eenve\u021bi s\u0103 vezi inima unui p\u0103duche\u201d. \u201ePoftim?\u201d, a \u00eentrebat t\u00e2n\u0103rul, \u201einima unui p\u0103duche? Cum este posibil a\u0219a ceva?\u201d \u201eEste foarte simplu\u201d, a r\u0103spuns maestrul, \u201etrebuie doar s\u0103 \u00eenfigi dou\u0103 be\u021be \u00een p\u0103m\u00e2nt \u0219i s\u0103 \u00eentinzi o sfoar\u0103 \u00eentre ele. Apoi pui un p\u0103duche pe sfoar\u0103, te \u00eentinzi pe jos \u0219i \u00eel prive\u0219ti cum sare \u00eenainte \u0219i \u00eenapoi.\u201d \u201eDar c\u00e2t timp trebuie s\u0103 fac asta?\u201d, a \u00eentrebat t\u00e2n\u0103rul. \u201eFoarte mult timp… \u201d a r\u0103spuns maestrul. T\u00e2n\u0103rul a f\u0103cut cu supunere ceea ce i-a cerut maestrul: a privit cu aten\u021bie p\u0103duchele, care, treptat, a devenit din ce \u00een ce mai mare \u00een percep\u021bia lui. Dup\u0103 o lung\u0103 observa\u021bie, a v\u0103zut deodat\u0103 ceva care pulsa: b\u0103t\u0103ile inimii p\u0103duchelui.<\/p>\n

Pentru Scelsi, aceast\u0103 poveste a fost semnificativ\u0103 \u00een contextul experien\u021bei sale cu sunetul. Dac\u0103 cineva ascult\u0103 cu aten\u021bie un singur sunet pentru o perioad\u0103 lung\u0103 de timp, acesta \u00eencepe s\u0103 creasc\u0103 \u0219i s\u0103 devin\u0103 din ce \u00een ce mai mare. Ascult\u0103torul \u00eencepe s\u0103 se simt\u0103 \u00eenv\u0103luit de el ca de un \u201esunet rotund\u201d \u0219i descoper\u0103 c\u0103 o singur\u0103 not\u0103 poate fi un \u00eentreg cosmos, plin de melodii, ritmuri, armonii, culori, polifonii \u0219i abisuri. Numai cel care ajunge la inima sunetului este un muzician adev\u0103rat, credea Scelsi; \u00een caz contrar, este doar un bun me\u0219ter, dar nu un artist. Acest lucru \u00eemi aduce aminte de o fraz\u0103 a Sf\u00e2ntului Francisc de Assisi: \u201eCel care lucreaz\u0103 cu m\u00e2inile sale este un muncitor. Cel care lucreaz\u0103 cu m\u00e2inile \u0219i cu capul este un muncitor. Dar cel care lucreaz\u0103 cu m\u00e2inile, cu capul \u0219i cu inima este un artist\u201d.<\/p>\n

Giacinto Scelsi era convins c\u0103 a fost \u00eenso\u021bit de un palmier timp de mii de ani – \u00een decursul diferitelor re\u00eencarn\u0103ri. Din apartamentul s\u0103u din Roma, situat pe Via di San Teodoro 8, chiar l\u00e2ng\u0103 Forumul Roman, a v\u0103zut \u00een acest palmier o afinitate electiv\u0103 \u0219i obi\u0219nuia s\u0103-l observe cu aten\u021bie timp \u00eendelungat \u00een medita\u021bia zilnic\u0103. Palmierul, care, ca \u0219i vulturul, este un simbol al soarelui, poate fi v\u0103zut \u0219i ca o imagine a sunetului. Din centrul s\u0103u, care este un fel de ton fundamental, se desprind ramurile cu frunze, care sunt comparabile cu armonicele: Ele se mi\u0219c\u0103 atunci c\u00e2nd bate v\u00e2ntul.<\/p>\n

Considera\u021bii similare sunt posibile \u0219i \u00een cazul structurii unei flori de floarea-soarelui cu spiralele sale care se rotesc invers \u0219i se \u00eentrep\u0103trund. Alexander Lauterwasser, care a continuat activitatea lui Hans Jenny \u00een domeniul kymaticii, a reu\u0219it s\u0103 dezvolte reflec\u021bii stimulative asupra morbogenezei, secretul na\u0219terii formei, prin examinarea profund\u0103 a figurilor sonore din ap\u0103: Putem s\u0103 corel\u0103m bra\u021bele spiralate mai lungi \u0219i care se \u00eentorc spre st\u00e2nga cu o mi\u0219care de la exterior spre interior, iar cele mai scurte \u0219i care se \u00eentorc spre dreapta cu o mi\u0219care de la interior spre exterior, comparabil\u0103 cu mi\u0219c\u0103rile de respira\u021bie sau cu sistolele \u0219i diastolele inimii care pulseaz\u0103.<\/p>\n

La o privire mai atent\u0103, este inevitabil s\u0103 ne d\u0103m seama c\u0103 semin\u021bele individuale de floarea-soarelui sunt situate exact \u00een punctele \u00een care aceste dou\u0103 mi\u0219c\u0103ri polare se \u00eentrep\u0103trund \u0219i se suprapun. Dac\u0103 v\u0103 g\u00e2ndi\u021bi acum la ceea ce reprezint\u0103 de fapt o s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 – \u0219i anume posibilitatea de a fi viu \u00een viitor – atunci vi se dezv\u0103luie unul dintre poate cele mai profunde secrete ale vie\u021bii: \u201eNumai acolo unde este posibil\u0103 integrarea \u0219i armonizarea celor dou\u0103 gesturi primordiale – din interior spre exterior \u0219i din exterior spre interior – numai acolo poate ceva nou, un impuls viitor s\u0103 g\u0103seasc\u0103 spa\u021biu \u00een lume, s\u0103 ajung\u0103, s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 se \u00eentrupeze \u0219i s\u0103 se desf\u0103\u0219oare[…]\u201d.
\n\u0218i Lauterwasser continu\u0103: \u201eForma vertebral\u0103 a inimii ar trebui poate s\u0103 fie un indiciu pentru faptul c\u0103 inima, pe l\u00e2ng\u0103 sarcina sa de a ritma \u00eentreaga circula\u021bie a s\u00e2ngelui, reprezint\u0103 un fel de organ de percep\u021bie. Dar pentru ce? Deja \u00een embrion, oscila\u021biile pulsatorii sunt active exact \u00een regiunea \u00een care se va forma mai t\u00e2rziu inima: \u00een acel \u201epunct de salt\u201d descris deja de Aristotel. Acest lucru \u00eenseamn\u0103 \u00een acela\u0219i timp c\u0103 b\u0103t\u0103ile pulsului sunt prezente cu mult \u00eenainte ca inima, care este imaginat\u0103 ca un \u201eorgan de pompare\u201d mecanic, s\u0103-\u0219i dezvolte eficien\u021ba\u201d. Mai \u00eent\u00e2i pulsul, apoi organul corporal.<\/p>\n

B\u0103t\u0103ile inimii corespund mi\u0219c\u0103rilor de contrac\u021bie \u0219i de expansiune ale universului. Pulsul este semnul primordial al vie\u021bii umane. \u00cen calitate de f\u0103t, se aude pulsa\u021bia continu\u0103 \u0219i puternic\u0103 a inimii materne timp de nou\u0103 luni. \u00cen acest sens, ritmul este elementul cel mai primordial, cel mai arhaic element al muzicii. Pulsa\u021bia continu\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een momentul mor\u021bii.<\/p>\n

\u201eCine este Graalul?\u201d \u00eentreab\u0103 Parsifal. Gurnemanz \u00eei r\u0103spunde, \u201eAceasta nu este ceva ce poate fi spus\u201d. Ecua\u021bii care pot fi considerate aproxim\u0103ri:<\/p>\n

Graal = Sine = Tao = Vidul = A FI.<\/p>\n

Graalul ca centru al lumii sau centru al fiin\u021bei, din care toate lucrurile pot fi experimentate sub specie aeternitatis<\/em>, dincolo de principium individuationis<\/em>. Centrul, \u00eens\u0103, este peste tot, a\u0219a cum spun Giordano Bruno \u0219i Friedrich Nietzsche, printre al\u021bii… \u00cel purt\u0103m cu noi \u00een inim\u0103. Inima este centrul fiin\u021bei noastre.<\/p>\n

Graalul este un simbol al inimii, un simbol al luminii nen\u0103scute \u0219i al sunetului necreat.<\/p>\n

Graalul – ca lumin\u0103 \u0219i sunet. Ca sunet al luminii \u0219i ca lumin\u0103 a sunetului inaudibil al originii. Graalul este locul \u00een care transcenden\u021ba poate fi experimentat\u0103 \u00een imanen\u021b\u0103; locul \u00een care timpul devine spa\u021biu \u0219i unde este posibil s\u0103 ascul\u021bi cu \u201ea treia ureche\u201d armonia sferelor.<\/p>\n

C\u0103utarea Graalului este c\u0103utarea inimii sunetului, a sunetului vidului: un sunet al luminii necreate: \u201esunetul luminii\u201d, \u201esunetul de aur\u201d ….<\/p>\n

 <\/p>\n

[1] Fonosofie = cunoa\u0219terea prin sunet<\/p>\n

[2] O form\u0103 de spiritualitate dezvoltat\u0103 \u00een Evul Mediu de c\u0103tre c\u0103lug\u0103rii ortodoc\u0219i bizantini. Termenul deriv\u0103 din cuv\u00e2ntul grecesc hesychia<\/em> (\u1f21\u03c3\u03c5\u03c7\u03af\u03b1 h\u0113sych\u00eda), care \u00eenseamn\u0103 \u201ecalm\u201d sau \u201elini\u0219te\u201d. Asociate cu hesychia<\/em> sunt ideile de senin\u0103tate \u0219i pace interioar\u0103. Hesychii fac din ob\u021binerea \u0219i p\u0103strarea unui astfel de calm scopul unui efort sistematic intens.<\/p>\n

[3] Cf. Carl Gustav Jung, Erinnerungen, Tr\u00e4ume, Gedanken <\/em>(Amintiri, visuri, reflec\u021bii) aufgezeichnet und hrsg. von Aniela Jaff\u00e9, Walter Verlag: Zurich \u0219i D\u00fcsseldorf 1971, p. 251.<\/p>\n

[4] Ibid. p. 218 f.<\/p>\n

[5] Studien aus dem C. G. Jung-Institut <\/em>(Studii ale Institutului C. G. Jung), Vol XII, RascherVerlag: Zurich \u0219i Stuttgart 1960.<\/p>\n","protected":false},"author":925,"featured_media":101845,"template":"","meta":{"_acf_changed":false},"tags":[],"category_":[110096],"tags_english_":[],"class_list":["post-108901","logon_article","type-logon_article","status-publish","has-post-thumbnail","hentry","category_-science-ro"],"acf":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/logon_article\/108901","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/logon_article"}],"about":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/logon_article"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/925"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/101845"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=108901"}],"wp:term":[{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=108901"},{"taxonomy":"category_","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/category_?post=108901"},{"taxonomy":"tags_english_","embeddable":true,"href":"https:\/\/logon.media\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags_english_?post=108901"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}